27 noiembrie 2012

constiinta genereza stiinta,..., continuare

Conformarea si revolta sunt doar atitudini limita, repere a marginilor drumului existentei individuale. Dar intre aceste limite comportamentale, rutine comportamentale, ce exista?
Marea majoritate a cetatenilor nu cunosc decat aceste doua modele comprtamentale si reactioneaza in circumstante la limita lor, cand prin conformare cand prin revolta. Fara a fi constienti ca cele doua atitudini sunt aparent diferite dar in fapt acelasi lucru sub forme diferite, complet asemanatoare, este greu de a ne elibera de rutina lor. Constienta a ceea ce este! Dar ce este ceea ce denumim constienta? Daca folosim abordarea stiintifica a descrierilor putem afirma ca este o constiinta specifica sau fundamentul constiintei, caramida ei, atomul sau. La fel cum nu putem gasi solutia unei probleme fara intelegerea textului acelei probleme, iar cand am inteles problema solutia rasare in minte simultan cu intelegerea ei dupa care ne trebuie timp si instrumentele simbolice pentru a da forma matematica solutiei, similar intelegerii intelectuale a circumstantelor puse in text de problema care evidentiaza solutia continuta, constienta aduce profunzimea relatiei dintre noi si circumstante, ne implica in circumstante, iar solutiei problemelor in relatia revelata i se da forma de constiinta. Astfel putem percepe simetria formei matematice a unei solutii relevate de intelegerea unei  probleme matematice, cu forma constiintei la o problema de relatie a noastra cu circumstantele, relevata de constienta ei. Putem spune ca forma constiintei este corpul constientei pure; la fel putem afirma ca orice forma din perceptia noastra este corpul luminii pure fara de care perceptia nu ar fi posibila. Fara lumina soarelui intunericul este mediul circunstantial si fara lumina constientei  intunericul este circumstanta mintii. Evidenta ne arata ca nu exista intuneric, ceea ce denumim asa este lipsa perceptiei profunde. Afirm adesea ca intunericul este lumina nereflectata, si pentru senzorial si pentru constiinta. Daca nu are ce reflecta lumina unei lanterne intr-o noapte limpede nu percepem lumina lanternei dar daca o indreptam spre ceva ce o reflecta apare si perceptia luminii lanternei si a obiectului care o relfecta perceptiei noastre. Fara constiinta (sau corpul relatiei) care sa reflecte lumina constientei,  aceasta lumina pura nu este perceputa si spunem ca suntem in intuneric. In intuneric ne inchipuim tot felul de pericole si monstri care pot aparea ca sa ne inghita si ne creem un sistem de aparare care sa fie atotputernic in orice imprejurare. Dar toate acestea exista doar in inchipuirea noastra, in mintea noastra. Astfel in mintea noastra am creat un fals numit inconstient (intuneric) pentru ca daca am fi creat constienti (in lumina)  am fi creat cu piciorele pe pamant sau inteligent, responsabil din iubire, asa cum natura noastra nepervertita de inchipuiri este creata.. Iar am relevat extreme, limite repere asemenea semnelor de circulatie pentru conducatorii auto. Nu ne limiteaza semnele de circulatie ci doar ne informeaza despre circustantele viitoare ale drumului parcurs. Constiinta este lumina sau conducatorul mintii sau energiei totale a unei fiinte, corpul luminii constientei care parcurge un drum existential, un "drum relational" in creatie. Are asemenea conducatorului auto tot felul de semne de circulatie, asa numitele semne ale spiritului. Cerem cu insistenta: "da-mi Doamne un semn!". Cei care au primit "semne" sunt v.i p-urile tuturor textelor religioase si povestilor despre vizionari si initiati. Sunt v.i.p-urile culturale, stiintifice, artistice, civilizatoare. (Nu este de mirare ca asa cum fiecare credea ca poate fi rege si submina regele de drept, astazi asistam la avalansa v.i.p-rilor de carton care submineaza adevarul cul;turii umane si bunul simt artistic firec al indivizilor) Este indreptatita dorinta lor numai ca au gresit la semne, sau nu au perceput vreun semn de la spirit in intreaga lor existenta. "Semnele spitritului" care ne fac v.i.p-uri cand le urmarim sunt peste tot in perceptia noastra. Problema nerezolvata este aceeasi: " cine are ochi de vazut si urechi de auzit?" Probabil tocmai abundenta semnelor ne orbeste. Inteleptii recunoscuti afirmau parafrazand ca "nu este orb cel care nu vede ci cel caruia i-a intrat lumina in ochi si l-a orbit". Semnele sunt in ochii nostri si nu le mai vedem. Ca atare umblam in intunericul rutinelor de tot felul, ne-am agatat de semne si oprit pe calea existentei noastre intr-o fundatura a sperietorilor de ciori. Semnele spiritului ne sperie pentru ca ne solicita existenta dandu-i intensitate. Intensitatea trairii cautam cu disperare dar am inlocuit-o cu excitatia extreama XXX. Intentia mea este sa relev si o ordine vie a existentei , asa cum constienta si intelegerea este lumina vie in raport cu lumina soarelui sau becurilor. Lumina numita de mine vie este propria sa sursa, in timp ce lumina becurilor de orice fel are nevoie de baterii sau surse exterioare si este conditionata astfel. Folosirea corpului ca pe o baterie  consumata pentru ambitii psihologice si excitatii senzoriale este comportamentul "fiului risipitor". Fiul exista inainte de risipire ca model comportamental in existenta  si ca atare nu poate fi temporal vorbind distrus prin atitudinea lui risipitoare din simplul motiv al ordinii creatiei in care fiul este inainte de evenimentele generate de el. Evenimentele generate pot distruge doar intunericul care le-a generat. Centru intunericului este spulberat si fiul se redescopera , se intoarce acasa sau in casa naturii sale, creativitatea. Noi existam in relatie, fara relatie nu existam, suntem singuri si existenta noastra poate fi pusa de noi insine sub semnul indoielii si inutilitatii. Acest fapt ne tine impreuna. Dorinta si speranta comuniunii si comunitatii ne face sa nu o mai vedem. Toti oameni au instinctul si obsesia de a emite, a fi  auziti si a li se raspunde. Raspunsul pare a fi confirmarea comuniunii sale cu o comunitate, acesta confirmare are implicatii profunde, atingerea celui mai profund targhet al sau, comuniunea. Acest instinct in manifestare il numim comunicare, nevoia profunda de comunicare, obsesiva a comunicarii. Intreaga tehnologie converge spre a face posibila aceasta comunicare dincolo de orice limite inventate, dincolo de spatiu, dincolo de timp. Dar afirmam ca nevoia este o credinta in lipsa. Ce este si unde se afla aceasta credinta? In mintea noastra, in gandirea noastra. Gandirea inconstienta de sine, fragmentata ca conceptie nu percepe ca ea insasi este comunicare. Noi afirmam: "m-am gandit;  am gandit"; in nici un caz nu spunem: am primit o informatie ,un gand, caruia trebuie sa-i raspund, caz in care am percepe comunicarea telepatica din fiinta umana, fara timp si fara spatiu. caz in care nu am mai urma orice gand ca si cum ar fi al nostru si l-am apara cu viata noastra, am afla ca suntem "tacuti" si asta ne da abilitatea comunicarii . Am medita asupra informatiei respective si nu am aborda-o prin premeditarea lui "al meu si adevarului meu". Este firesc ca orice gand este al gandirii in ansablul emanatiilor sale constiente sau nu de ceea ce este. Ca atare nu este firesc sa-l posedam fiind al nostru si sa-l facem mai important ca toate celelalte emanatii ale gandirii. Fiinta comunica cu alta fiinta prin gandire, prin informatii care exprima un nivel de intelegere, cunoastere, de perceptie, de constiinta si constienta. Mai comunica prin gandire si dogmatica sau structura de ganduri in care s-a infasurat si se simte sufocat si impotmolit. Prin comunicare in primul rand cerem ajutor din partea comunitatii umane si cand aceasta aude cererea, problema este rezolvata instantaneu, fie ca este o problema de sanatate sau nevoie sociala. Cand rugaciunea noastra este auzita de un mare nr, de fiinte de pe planeta, potentialul reunit este mult mai mare decat problema individuala respectiva si astfel spunem ca s-a intamplat o vindecare miraculoasa sau un noroc fenomenal. Deci care este adevarata problema in comunicarea telepatica planetara, nelimitata de vreun obstacol? Nici nu este necesar sa formulezi prin gandire rugaciunea pentru ca este deja formulata emotional ca energie in misare si limba exprimarii nu are nici o importanta. Instinctiv stim despre ce este vorba, suntem empatici, suntem sensibili. Auzim inainte de a se formula lingvistic cererea. Ca urmare este firesc sa descoperim ca adevarata problema nu este comunicarea, ci surzenia. Suntem surzi la tot ce auzim prea ocupati cu emisiile durerilor si nevoilor noastre. Comunicarea are ca orice exista in univers o ordine a sa: 1. a auzi; 2. a raspunde. Acesti doi timpi sunt minimali in functionarea procesului, ca si la motorul termic prin explozie, minim in doi timpi. Este cunoscuta observatia  oamenilor la betie cand vorbesc toti si numeni nu asculta. asistam doar la coferentieri si monologuri. Unde exista relatie si comuniune in conferinte si monologuri? Nu exista ,importanta este doar persoana care se manifesta si nimic altceva, este singur fata in fata cu reactiunea. Nu auzim decat raspunsuri la probleme inventate ca toate problemele, descrieri a meritelor proprii. Ascultam din curiozitate ca titlu informativ si ca sa avem ce judeca, critica si condamna. Aceasta situatie care a dezvoltat un limbaj comercial de vanzator, nu poate inceta fara a invata sa ascultam angajati in ascultare. pentru aceasta constienta este obligatorie, constienta a ceea ce insemna ascultarea. In manastiri acest fapt este transformat in suspunere, staretul striga la cei recalcitranti ca au facut juramant de ascultare, adica supunere. Aceasta abordare prin deformarea semnificatiei termenului ne conduce in mod natural la a fi reactivi, recalcitranti, in fata acestui prim pas din comunicare, acela de a auzi. Daca cineva nu aude ce ii spui nu este automat pacatos si demn de oprobiul tau! La fel in cazul in care cineva aude dar nu este in acord cu miscarea respectiva. Va dati seama ce comedie ar fi daca toti odata am face aceeasi miscare? Nu ar bloca asta tot ce se desfasoara? Totusi daca nu facem toti odata nici o miscare, ce s-ar intampla? Am numi paralizie asta. Intelegerea produce miscare in gandire, in lume, constienta miscare in relatie, in corpul constiintei. In lume ne miscam de ne s-ar capacele, dar in constiinta?  In constiinta este o miscare interioara invizibila din exterior pentru ca nu este esalonata temporal si acesta miscare cand se manifesta apare in perceptia noastra ceea ce denumim miracol sau minune, sau ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap. Insa ordinea aparitiei noului de orice forma si natura a sa este precedata de aceasta miscare partiala sau totala. Miscarea in constiinta ,in corpul sau nematerial nici antimaterial, genereaza cunoastere sau stiinta. Acesta stiinta noua generata, totala sau partial noua, modeleaza pe alt nivel de ordine, deci frumusete, materia, substanta, pentru ca este substantialitatea oricarei forme. Forma inglobeaza energia care a produs-o, este energie condensata in forma. Prin comunicare primim si dam energie: primim energie ,o amplificam prin procesele mentale si corporale si o redam circuitului universal imbogatita si amplificata si astfel energia planetei intregi este in continua crestere in intensitate si putere, iar constiinta sa in stralucire. A auzi nu insemna a asimila in mod automat, nici a refuza automat, dincolo de vehicolele simbolice sau emotionale este o modelare a unei energii, meditatia asupra formei si energeiei modelate astfel va poate pune in situatia de a elibera energia din forma in care a ajuns la dvs. si acea energie eliberata este viata eliberata a emitentului. Viata eliberata se intoarce la sursa sa, sau constienta respectivului emitent si vindeca sau intareste constiinta respectiva. Nu mai continui ci va propun un experiment: la orele h: 0:00 a fiecarei zile incepand din 1.12.2012. sa ne unim atentia si constienta intr-un singur gand. Eu as propune care dar nu ar fi fayr; sa propunem cateva si sa alegem unul. Cred ca sa percepem consecintele acestei actiuni comune sa propunem si alegem unul foarte pragmatic a carui manifestare sa fie accesibila fiecaruia neconditionat. Cum credintele noastre legate de bani sunt cele mai puternice eu propun:" Dizolvarea conceptului de datorie individuala si a manifestarii sale sociale."( recunosc ca sunt cam nepriceput la propuneri).

P.S. ora zero nu coresounde tuturor posibilitatilorsi propun varianta de ora 21,00 . Propunerile de ora si ide le vom stabili prin comentarii

8 comentarii:

  1. Ca idee de propus nu am nici una, acum.
    Iar ideea ta Vio nu o inteleg complet, am impresia ca ceva imi scapa. Faptul ca ai spus de bani si apoi in cuvintele propunerii nu ai mai folosit cuvantul bani m-a facut sa fiu confuz.
    La ce te referi prin 'datorie' ? Conceptul datoriei include si alte datorii pe langa cele legate de bani (financiare).
    De ce ai spus 'individuala' ? Nu toate datoriile sunt individuale ?
    Incepand cu momentul dizolvarii conceptului nu se dizolva si manifestarile sociale ?

    Sau, stai putin. Cumva banii sunt forma conceptului de datorie individuala iar manifestarile sociale sunt energiile care sustin-hranesc conceptul de datorie individuala ?

    Propun ora 23 si imi place ideea ta Vio, pentru ca incepand chiar din copillarie intervin tot felul de forme ale conceptului de datorie individuala in viata omului.

    GyL
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. In lume exista conceptul datorie=obligatie=constrangere. Din acesta deriva dualitatea drepturi si obligatii. Dar sunt si unii care manipuleaza conceptul care au doar drepturi si nici o obligatie; dreptul lui este datoria ta; de unde vine si expresia "da-i dreptul". Manifestarea sociala a acestui concept este dobanda(interesul), impozitele, comisioanele, etc.Complicatiile si complicitatile generate sunt false si acopera intregul spectru al comportamentului social.De ex. datoriile sotiei,sotului, copiilor, cetatenilor, tuturor categoriilor de atribute sociale care sunt asociate cu dreptul tau de a exista socialmente vorbind. Intrega existenta sociala este conditionata de acesta exigenta a obligatiei prezentata pe post de drept, ex. dreptul la viata pe care il percepem ca drept la existenta este conditionat pentru ca existenta este in comunitate sau societate si intreaga sa structura este din start cladita pe conceptul de datoria ta fata de...
    Evidenta ca nu poti exprima iubirea, respectul delicatetea si blandetea din constrangere sau necesitate, doar din libertate.Conceptul 'datorie' este expresia relatiei de folosire a fiintei umane ca instrument pentru interese straine ei.Amagirea si valul acestui fapt evident este prezentarea obligatiei ca drept; dreptul la munca, la educatie, la siguranta, etc. care de fapt este datoria de a muncii, a te educa, a apara, etc. si acesta structura de gandire duala, aparent logica se arata falsa prin lipsa rezultatelor. este dreptul-obligatie la munca asigurat? este dretul-obligatie la educatie asigurat? este dreptul la siguranta asigurat? Evident ca suma eforturilor este in directia aceasta; oficial este perfect, "oficial o ducem bine" dar concretete are acest oficial? Acesta incongruenta intre vorbe si fapt desconspira fragmentarea, ruperea in doua a gandirii, pedeapsa este imediata si violenta dar rasplata totdeauna viitoare" Ori gandirea este tot ce se intampla, asa cum se intampla, nu cum am dori sau ar fi bine sa se intample.Insemna ca trebuie o corectie in conceptie daca rezultatul este impotriva dorintelor, conceptiile fiind doar instrumente.

    RăspundețiȘtergere
  3. De corectat sunt instrumentele mentale cu care lucram si nu fiintea care lucraza. Din moment ce obligatia este continuu prezenta si rasplata mereu neprezenta (chiar daca ne intalnim cu ea, trece si se muta iar maine)insemna ca "datoria" este o pedeapsa sau ne pedepseste, in constiinta corespunde sentimentului de pacatos, defect, vinovat, etc. Cand corectia emotionala sau sentimentala (miscarea energiei in raport cu noi insine) este facuta, fara suport in constiinta conceptul dispare ca adevar sau realitate obiectiva, si realizam ceea ce el este si efectele lui perverse, un virus al intregii minti si activitati sociale.Asta nu insemna ca ramanem in haos si nebunie ci ca responsabilitatea este harul libertatiii tale naturale si acest har conduce la implinire si armonie a expresiilor tale atributive sau nu, fara constrangerea obligatiei ca drept. Nu mai ai nici un drept asupra celorlalti, nici obligatii, nu esti nici mai important nici inferior, esti viu si respecti viata in toate manifestarile sale;"viu la viu nu face rau" . Activitatea ta in societate este asemenea unui program antivirus intr-un calculator, protectorul integritatii si functionarii evolutive cu sensul de creative a societatii, pamantul fertil in care germenele adevarului a ceea ce este creste si se implineste odata cu tine si toti ceilalti. Constiinta unor asemenea manifestari ale gandirii este simtamantul nu al datoriei implinite ci al dragostei exprimate. Iubirea e universala dar dragostea este existentiala, motorul ionic al vietii comunitatii umane, numita societate, civilizatie. Fara comuniune nu exista comunitate, comuniunea este empatica, comunitatea expresia acestei empatii planetare, mediul emotional natural numit dragoste. Pot dirigui legislativ sau telepatic o comunitate umana cei care sunt in afara acestei empatii? Evident ca nu ,nu sunt in relatie cu fiinta planetei sau planetara, sunt speriati violenti si singuri in propria lor obsesie sau inchisoare mentala.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce mai necunoscuta smecharie este cea de datorie financiara! Toti cred ca stiu ce e aia si cred in obiectivitatea ei si chiar se lauda cand le platesc sau stau la coada sa le plateasca crezand ca astfel si-au dovedit integritatea si moralitatea. Pun inaintea fiintei lor imaginea in ochii celorlalte fiinte asemenea lor. Dar ce ascunde acest comportament, care este samanta sa? Teama de a nu fi aratat cu degetul si dat de exemplu negativ, teama de a nu fi exclus si marginalizat. Teama ne face sa onoram ceea ce nu ne onoreaza, minciuna si structurile sale superficiale. Dar ce, eu am conceput ca in societate nu poti activa fara a te imprumuta sau fara a mosteni bani sau alt gen de mijloace? Toti ne nastem fara bani si altfel de mijloace decat propriul spirit.Cine ma obliga sa-mi aservesc spiritul indiferent cu il percepem, ca gandire sau corp, unei conceptii care nu-mi apartine? Teama! De unde se naste teama? Din sentimentul vinovatiei, o strucutra din constiinta mostenita de la parintii nostri si educata de acestia prin pedepse. Pedepsec doar cei speriati in propria existenta , din teama de viata. NU avem de onorat decat propriul spirit. Asta nu insemna sa ne izolam de ceilalti desi izolarea este pedeapsa respectului de sine, asta insemna sa ascultam vocea lui "tacuta spunem" pentru ca este atat de fina si calda si iubitoare ca nu o auzim in vacarmul facut de disperare si teama. Relaxarea gandirii semna cu acea relaxare a unui animal care a renuntat la urmarirea pradei, urmariti cat de bine stie sa se relaxeze o pisica cand nu este vreun soricel prin preajma! relaxandu-ne galagia inceteaza si este inlocuita de atentiea care percepe. Caramida oricarei comunitati este unicitatea individului, cand individul este relaxat mental, emotional si fizic, societatea infloreste. dati la o parte orice se opune relaxarii sau destuparii canalelor vietii,cailor exitentei; orice "trebuie" este o minciuna; cand trebuie inceteaza, lipsa inceteaza, fie ea psihologica, fie ea materiala. Dar pentru asta curaj, indrazneala, insemna a nu te lasa santajat de amenintari. Asta nu inseamna sa incremenesti in nemiscare care nu este apanajul nostru, ar fi un fel de paralizie,ci sa dai curs entuziasmului, intuitiei, inspiratiei, inteligentei creative pe care relaxarea mintii le vace posibile noua ca expresie in societate; luati lectii de la copii care sunt entuziasti in ceea ce fac fara constrangere, fac totul.Omul se exprima din comori launtrice, comorile simtamintelor, "fericirea creativa". Urmati impulsurile simtamintelor renuntand la impulsurile conceptelor. Un tanar imi spune ca nu reuseste sa realizeze o relatie cu o fata. l-am intrebat : pe lanGa cate fete ai trecut si ai simtit un impul de a comunica cu ea, de a o cunoaste si apropia? Multe, mi-a raspuns. Si ce te-a impiedicat s-o faci? tacerea nu este un raspuns este o recunoastere.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu faptul ca in loc sa vedem lumea, asa cum e ea, am vazut-o cum am fost "invatati", ne-a facut vulnerabili la idei precum cea de datorie?
    O tema cred ca ar putea fi astfel, a vedea lumea asa cum e ea de fapt, nu cum am fost invatati sau educati ca e(sau pare ca e).

    RăspundețiȘtergere