puterea

"Puterea" este un cuvant arhaic cu semnificatia de forta, lipsit lipsit din punct de vedere psihologic de semnificatiile stiintifice pe care astazi cuvantul le are.

Pentru marea majoritate el functioneaza cu acestasta semnificatie arhaica, iar semnificatia stiintifica este ignorata. Aceata situatie  a semnificatiei inconstiente cu care cuvantul este folosit ingusteaza sfera  de manifestare a energiei la cinetica sa, iar aspectul potentialului este ignorat. Stiintific si rational energia se manifesta sub doua aspecte monadice potential-cinetic, iar puterea este un parametru al sau exprimat matematic prin relatiile dintre parametrii masurabili la care raportam fenomenul. Ceea ce vreau sa relev este distinctia fina dintre semnificatia pe care cuvantul o are in stiinta si in memoria colectiva in care informatiile nu sunt actualizate nici ca semnificatie nici ca intelegere a lor. Care din semnificatiile cuvantului functioneaza in societate? Semnificatia arhaica sau cea stiintifica? Daca privim la activitatea sociala numita politica si la actorii ei inconstienti, politicienii, nu este greu de identificat gandirea lor arhaica, defazata temporal fata de actualitatea  rationala si pragmatica a gandirii si constientei planetare. Sunt obsedati de "putere" careia ii dau o semnificatia arbitrarului; " suntem la putere facem ce vrem". In dorinta lor nu exista decat puterea cu semnificatia arhaica a discretionarului si arbitrarului. Are vreo legatura acesta semnificatie psihologica (sociopata) data cuvantului putere cu semnificatia sa stiintifica, rationala? Asta ne face sa vedem marea falie dintre psihologic si rational. Indivizii care se lupta pentru "puterea" de a conduce societatea, de a da legi functionale, de a gestiona resursele sau potentialul ei, sunt  dirijati in actiunile lor de o constiinta arhaica irationala rupta de realitatea a ceea ce "puterea" este atunci cand abordam rational acest aspect al manifestarii energiei. Rupti in constiinta lor de actualitate si nivelul sau de intelegere, de stiinta si constiinta, sunt incapabili de a solutiona ceva din complicata existenta sociala a cetatenilor planetari. De cate ori cineva abordeaza rational o problematica sociala, arhaismul psihologic se opune cu inversunare sustinut de numarul celor ramasi in urma fata de timpul actual al gandirii si constiintei sale. De ce insistam sa avem asteptari de la aceste fantome ale trecutului intunecat al constiintei; de ce ne complacem in a le face jocul si sustine sistemul vicios ? A nu avea asteptari de la cine nu poate, adica nu are potentialul actiunii asteptate este la fel de irational ca cei de la care asteptam; asta nu duce la disperare, dezamagire si durere ci la actiune pragmatica. Intrebarea fara raspuns a neputintei este "ce este de facut?" De ce este fara raspuns? Pentru ca s-au dat toate raspunsurile posibile si ele  au dus nicaieri sau acolo unde suntem din punct de vedre social si orice raspuns nu ar insemna decat continuarea rutinelor trecutului sub alte forme dar cu acelasi rezultat. In situatia asta este imperios sa recunoastem ca daca problema nu are resolvare, este una falsa, psihologica, la care oricat de mult am lucra ea creste prin energia efortului nostru, nu se rezolva. Care este falsa problema? Problema "puterii de acaparat sau obtinut" asa cum este ea astazi socialmente privita. (Acordam conducerea societatii celor care nu au putere, care o doresc pentru ca nu o au si refuzam conducerea celor care nu  doresc pantru ca au si pot face asta). Acesta problema sociala a puterii in comunitate implica inexistenta ei. Cu aceasta credinta sociala a inexistentei puterii  care induce necesitatea obtinerii ei, cum putem rezolva vreuna din problemele complexe ale societatii? Premiza de la care pornim in abordarea puterii in societate este gresita. Este atata putere incat nu stim sa o gestionam si o risipim cautand s-o obtinem. Este evident valabil si pentru individ si pentru ansamblul comunitatii lui. De unde vine acesta stare hipnotica a constiintei care ignora puterea cautand sa o obtina? As spune ca in memoria mea extinsa exista un moment istoric in care aceasta modalitate temporala a fost pusa in scena conceptual si    implementata social, epoca egipteana timpurie. Simbolurile dualitatii conflictuale si perfide prezentate ca stiinta absolutului Zeu (cei doi serpi incolaciti, etc) au fost 'vrajile" preotilor din piramide cu care dominau multimea. "Secretele" instrumentate ca apanaj exclusiv al lor  dadeau autoritate asupra populatiilor ignorante, inclusiv dreptul de pedepsire si  rasplatire in numele Zeului inventat si instrumentat astfel. Zeul era prezentat ca autoritate absoluta ai carui reprezentanti si instrumente erau preotii egipteni. Mai mult chiar au conceput o reprezentare punctuala a lui "Faraonul". Dar istoria faptelor ne arata ca "Faraonul" era educat si manipulat de preoti, controlat de ei, iar daca se revolta era asasinat. Bineinteles ca adevaratele actiuni se petreceau in spatele usilor inchise, departe de ochii populatiei respective, de unde si termenul de "ocult" sau ascuns, secret  pe romaneste. Legile date de preoti in avantajul lor si pentru sustinerea autoritatii discretionare si violente erau considerate "sfinte", tabu, de nediscutat, explorat sau meditat pe tema lor. Si preotii de astazi vorbesc despre niste "taine", "sfinte", si ma intreb daca Cristos vorbea despre asa ceva cand spunea ca adevarul elibereaza, ca cei care l-au ascuns l- au iutat si ei. Taina este ceva cunoscut de cativa, ascuns constiitei sociale a intregii populatii? Care este aceea? Daca am cunoaste tainele cu totii, am mai merge la cineva sa ne rezolve vreo problema cu atat mai des cu cat problema se perpetueaza pe sine? Nu desconspirarea tainelor ne aducea Isus Cristos? Lumina in acest domeniu? Nu afirmatia propriului sine, EU SUNT si desconspirarea a ceea ce EU SUNT este, este 'buna vestire"? Nu aceasta era "perla" pe care sa nu o aruncam la porci?  Ceea ce astazi se intampla socialmente vorbind, nu este o reverberatie peste timp a ceea ce preotii egipteni instrumentasera social profitand de inocenta si puritatea constiintei oamenilor. Evident ca sunt schimbari formale prin care "Faraonul" si preotii sunt alesi din 4 in 4ani dar tot preotii- parlamentul controleaza activitatea sa? Aceste schimbari formale erau obligatorii din moment ce puterea formala, efemera, superficiala isi consuma energia si "poporul" isi descopera propria putere si si-a manifestat-o prin exigenta aceasta. Din pacate acesta exigenta doar un compromis este, un compromis al fiintei cu parazitul, o forma de simbioza formala si nu lucrativa, o fatada care acopera acelasi sistem. Care era Zeul prezentat ca absolut si de necontestat ca autoritate? Evident viziunea lor despre viata, moarte, societate si functionarea ei, in care privilegiu celor putini cunoscatori ai tainelor inventate de ignoranta propriilor fapte si consecinte  era statutat ca realitate. Astazi "tainele" de la sfinte au evoluat formal la sfintenia tainelor sistemului financiar, economic si politic cu privilegiul inveterat al cunoascatorilor lor, consultantii, expertii. Este vreo diferenta? Este aceeasi problema falsa a tainelor si puterii pe care ele ti-o confera, un ecou reverberat peste milenii al conceptiilor vetuste ale intunericului din constiinta, ale arbitrarului si exclusivismului  violent din "exstenta". Acei oameni morti de mult dar care s-au reverberat prin sistemul creat de ei  si care a ajuns propria lor ichisoare mentala si emtionala din care nu mai pot sa iasa, erau oameni de mare putere dar lipsiti de discernamant, copii care s-au jucat cu focul si s-au parjolit si au ramas doar amintiri sau fantome ale propriilor fapte."Mortii cu mortii, vii cu vii" spunea Cristos, dar mortii nu traiesc decat prin vii care le hranesc sistemul, le copiza faptele si acest comportament ii va conduce la aceleasi consecinte, 'au iesit mortii din morminte". Efemeritatea si superficialitatea "puterii inchipuite si instrumentate" prin conceptele nascute din ignorarea adevaratei puteri sau din rautate si indiferenta, este atat de evidenta incat falsitatea ei se releva constiintei umane si acesta situatie este sfarsitul lumii create de ei, lumea dezbinarii si stapaniri. Adevarata intrebare dinamizatoare nu este "ce este de facut?"; ci "ce fac ?" Meditatia faptelor propii, rememorarea lor care ne conduce la mintea de apoi sau constienta de actiunile sale, ne scoate din premeditarile istorice! Dam trecutului ce este al lui, ne dezbracam mental de dominatia lui, adica iesim din umbra sa la lumina zilei de astazi: "ceea ce iubesc exista", am iubit destul ignoranta propriei fiinte dar ignoranta nu ne iubeste si dragostea cu de-a sila ne violeaxa existenta. Responsabilitatea este un har pe care ti-l dai singur. Nu insemna ca tu esti cel care duce tot greul (Sisif), cel care este invinuit cand lucrurile merg rau; cel care culege laudele cand ele merg bine; cel care va fi aratat cu degetul sau cel caruia trebuie sa-i fie rusine; cel care va fi condamnat sau rasplatit; responsibilitate nu insemna o judecata de bine sau rau, de corect sau gresit. Este doar o stare de fapt si pozitia pe care ti-o asumi in aceasta stare. Nimeni nu te poate face responsabil dupa cum nici tu nu poti impune responsabilitatea altuia. Este un dar si un har pe care ti-l dai tu tie insusi , o stare care iti sporeste energia nemairisipind-o si te face sa ai un cuvant de spus in existenta si lumea aceasta. Inteligenta si intentia omului sunt instrumente  de o forta si dimensiune incalculabila... Impecabiliatatea nu este un aspect moral, ci indisponibilitatea fata de rutina risipirii propriei energii in directii false.