constiinta genereaza stiinta, stiinta nu genereaza constiinta

Este o ordine in tot ce este, ordinea este esenta universului.

 Relevam anterior o ordine a miscarii atentiei si energiei mentale pe care o putem sintetiza ca directie circulara si sens din exterior spre interior si inapoi spre exterior. O ordine a miscarii energiei care prin vehicolul simbolurilor si iamginilor modeleaza mediul si circumstantele evenimentelor in care participam individual. Altfel spus miscarea atentiei dinspre corp spre minte si inapoi, dinspre natura perceputa spre constiinta perceptiei. Aceasta miscare a energiei mentale este intarita prin educatie, mijloc  prin care suntem invatati sa fim aserviti continuu mediului si circumstantelor, sa facem efort pentru sustinerea si imbogatirea lor folosindu-ne inteligenta si calitatile umane fizice sau de alta natura. Acest efort se numeste reactie. reactionam atat de bine si puternic incat a devenit reactia o obisnuinta si ca orice obisnuinta este fara efort sau automat. Asta nu insemna ca reactia este gresita, nu facem o judecata de gresit si corect. A crea copilului rutine comportamentale in conformitate cu interesele mediului social este un criteriu de conformitate si acceptare in comunitate. Orice comportament in afara rutinelor impuse este considerat comportament antisocial si pedepsit. Asta seamana cu altceva, nu cu educatia;  normal si de bun simt ar fi sa se ocupe de dezvoltarea capacitatilor si calitatilor individuale incepand cu relevarea lor. Intelegerea a orice este, este mai valoroasa decat memorarea sa; fie ca este informatie, imagine, teorie sau poveste. Intelegerea evolutiei cunoasterii si efemeritatii informatiilor in continua reformulare si transformare cred ca este mai valoroasa decat memorarea acestora si evaluarea copilului dupa capacitatea sa de memorare, sau conformare. Conduce un astfel de sistem la exprimarea creativitatii fiintelor umane, adica a esentei lor naturale? Conformarea si reactia firesca la acesta presiune, revolta, nu pot  conduce decat la comportamente extreme in  structurile sociale, la mecanicism sau anarhie sociala. Evidenta ne arata ca astfel de comportamente nu sunt generalizate si nici obisnuite din moment ce intreaga societate  evolueaza, in societate se manifesta si comportamente care nu se pot inscrie in sablonul relevat mai sus, comportamente mentale care exprima in societate creativitatea, fie artistica sau tehnologica. Care sunt sursele acestor altfel de comportamente? Conformistul sau rebelul? Aici fac o paranteza si va povestesc o situatie la care am fost spectator. O doamna incerca intr-o discutie cu un tanar fanatic crestin ortodox sa-l faca constient de bigotismul conceptelor si dogmelor sustinute cu incapatanare.In zadar incerca sa-i transmita ideea ca ea nu este anticrestin ortodoxa ci doar ca doreste sa-i releve faptul ca intelegerea acelor idei este mai importanta decat sustinerea lor violenta pentru conformare si suspunere mentala acestora. Tanarul sustinea una si buna ca doar ortodoxia este calea adevarata, ca doar aceasta cale a religiei este curata si isi folosea inteligenta speculativa pentru a refuza orice alta idee care nu se conforma acestei premize cu un talent de invidiat si demn de o cauza mai buna. Atunci doamna a apelat la o poveste si la ceea ce stimuleaza gandirea, la intrebari. L-a intrebat pe tanar daca in vremea lui Isus, parintii si societatea nu au dorit sa-l educe in spiritul valorilor morale si religiase ale vremii sale iudaismul. Tanarul a raspuns ca da. Intrebarea urmatoare a fost: daca reuseau mai ajungea Isus ceea ce cunoastem astazi ca Isus Cristos? Tacerea tanarului era revelatoare, mintea lui procesa situatia si a ajuns la concluzia ca daca reuseau Isus astazi nu mai era cunoscut asa cum ceilalti  indivizi din epoca aceea sunt necunoscuti iar cei cunoscuti sunt doar prin relatia care au avut-o cu Isus Cristos. Am felicitat doamna in gand pentru dragostea, hotararea si inteligenta prin care a condus tanarul spre propria constiinta si judecata.