"biserica mea m-a tradat"

Cei care interpreteaza ca un afront acesta amintire referitoare la institutia 'credintei" vor fi dezamagiti.

Planul obiectiv este un plan al reprezentarilor, fie al cuvintelor vii, natura, fie al cuvintelor moarte, ale cartilor. Ce este biserica ca reprezentare , ce reprezinta in perceptie? Casa spiritului e trupul sau, casa trupului e locinta sa. Dar biserica ce reprezinta? Este evident o reprezentare simbolica a ceea ce trupul viu este. Acesta afirmatie este sustinuta de constructia bisericilor, de conceptia lor arhitecturala, mai ales a celor din inceputul manifestarilor sociale ale unei anumite intelegri si credinte. In studiul arhitectural al vechilor biserici (originale ca dupa... au fost copiate, copia nu are si  intelegere)  pe care puteti sa-l gasiti pe internet, este relevata corespondenta dintre trupul nostru si functiunile sale. Toate templele sau nascut din dorinta de a conserva o constiinta si intelegere a ceea ce omul este, imortalizand-o in materie, in piatra, simbol al stabilitatii si perenitatii. "Piatra filosofala" ca expresie este o confirmare a perceptiei acestei amintiri si a semnificatiilor sale. Dolmenele sunt stramosii bisericilor, locuri sferice sau semisferice care functionau ca oglinzi convexe care reflectau sau intorceau individului aflat in centru ( ca in astrograme) emanatia gandiri sale sau a radiatiei constiintei a ceea ce el este. Astfel se vindeca, devirusa, de pervertirea ideilor sale despre sine, pervertire pe care existenta intr-un mediu social si de gandire inconstienta  o putea produce. Cum s-ar spune, anturajul este important si are efecte, modeleaza comportamentul individual. Revenirea "acasa" , la Dumnezeu, era instrumentata prin dolmene, dar acesta nu era singura functionalitate a lor. Aceasta tehnica este folodita si astazi, in  educatia copiilor prin reprezentare in vizibil a problemelor lor emotionale, de ex. asta e fratele tau (o jucarie), asta esti tu (alta jucarie), nu semanati dar nici nu va incurcati unul pe altul asa cum jucariile nu se incurca una pe alta. Mama va iubeste pe amandoi la fel asa cum tu iubesti amandoua jucariile la fel de mult. Copiul percepe reprezentarile si intelege sensurile nevazute ale individualitatii sale si libertatii ei. Lupta pentru iubirea mamei dintre cei doi inceteaza. Dolmenele in evolutia lor biserici, erau reprezentari ale societatii celulare si functionale (10 la puterea 17 numarate in corpul uman) individuale si ale societatii indivizilor. Pentru o celula  din corp gandul nostru despre noi insine este gandul ei despre sine, avem aceeasi constiinta. Gandul "ficatul meu este bolnav" baga in sperieti si agita ficatul imbolnavind-ul. Dar daca gandim "ficatul meu" percepe suferinta semenilor lui, nu este nici o sperietura. Acea suferinta perceputa este un set informational infasurat emotional care transmite ficatului ceea ce el nu trebuie sa comita si emite setul informational al functionarii sale corecte care perceput de semenii lui ii scote din starea hipnotica a gandirii despre sine, cu efectele boala. Iata de ce medicii adevarati au constatat ca oamenii entuziasti si optimisti se vindeca mai usor decat cei pesimisti. Ei cunosc miracolul comunicarii  adevarului care sustine viata celulelor, societatii lor numite organe si a corpului intreg. Intreg corpul colaboreaza la vindecarea celulei sau organului perturbat in functionarea lui  de idei gresite despre cum el este. Cand un organ sau o celula este perturbata ca functionare, isi aminteste adevarul comunitatii sale totale, corpul uman, nu este singura si totalitatea celulara este mai puternica decat orice disfunctiune particulara. Vindecarea se produce simultan cu racordarea ei constienta la totalitatea sa formala si functionala. In timpul unei functiuni specifice te concentrezi asupra ei si pierzi legatura constienta cu totalitatea functiunala si corporala  la fel cum fiecare dintre noi cand ne preocupam de ceva. Acea preocupare poate fi disfunctionala sau nu, din pct meu de vedere este disfunctionala daca devine obsesie.  Ce facem cand tot ce facem si incercam esueaza? ne amintim de Dumnezeu totalitatea simultana a tot ce este si sursa a tot ce este simultan, unde ne putem sustine reciproc pentru aceasta canalizare Cand dam de dracu mergem la biserica, acolo in multimea celor prezenti toti concentrati pe gandirea indreptata spre Dumnezeu, energia celor prezenti concentrata asupra aceluiasi gand, Dumnezeu" ii da o forta inimaginabila, forta rugaciunii colective. Reprezentarile fie numere sau litere sunt fixe pana cand la un moment dat nu mai sunt; se intorc in fluiditatea substantialitatii primordiale unde se reformeaza si reordoneaza conform oiginalului, Dumnezeu. Reformate si reordonate se exprima sub noi forme fixe in ordine functionala, formele sanatii si tinereti, inoirii perpetui aceea ce este viu si acesta functionalitate este consfintita stiintific prin constiinta stiintifica a  inoirii continui a celulelor. Astfel corpul uman este perceput ca un flux inoitor in exprimare, in care viata temporala celulara este irelevanta din moment ce celula se naste continuu, se regenereaza continuu ca un flux ce se exprima corporal in corpuri mereu noi si functionale. Pielea este un exemplu clar al acestei realitati functionale, realitae perceputa si crezuta de fiecare din moment ce cand ne taiem nu intram in panica stiind ca se regenereaza pielea, se vindeca singura si noi nu trebuie decat sa protejam zona, adica sa nu ne taiem continuu. Acesta perceptie este o credinta care trebuie extinsa asupra tuturor celulelor si organelor chiar daca nu le vedem asa cum pielea este vazuta. Nu exista boala terminala nici moartea nu este terminala asa cum Constiinta Cristica a relevat poate fi vindecata constiinta de moarte. Orice miracol de vindecare este natural cand natura nu este blocata in functionarea ei. Cine poate bloca functionarea? Cine altcineva decat gandirea inconstienta de ceea ce este si faptele sale. Biserica mea m-a tradat pentru ca am tradat-o prin gandirea mea despre mine. Aceasta tradare se manifesta si social in biserica noastra ne-a tradat cultivand pacatul si moartea exigente in fata existentei.