Am relevat in articolele referitoare la perceptia intelectuala si manipularea prin simboluri ca denaturarea sau reflectarea gresita a cunoasterii se face prin simboluri, dar mai ales prin faptul ca, prin intermediul lor se dau definitii gresite atat la nivel conceptual cat si psihologic si descriptiv sau istoric, fie individualitatii umane, fie comunitatilor si globalitatii omenirii.
Intrebarea mea este: cum am percepe omenirea si fiinta umana individuala, daca nu am privi prin filtrul acestor definitii? Aceasta "privire" este perceptie directa, inteligenta si este posibila neconditionat. Stiu ca este greu sa exprimi acest gen de perceptii, dar, metaforice, aforistice, poetice sau descriptive, astept raspunsurile dvs.
Intrebarea mea este: cum am percepe omenirea si fiinta umana individuala, daca nu am privi prin filtrul acestor definitii? Aceasta "privire" este perceptie directa, inteligenta si este posibila neconditionat. Stiu ca este greu sa exprimi acest gen de perceptii, dar, metaforice, aforistice, poetice sau descriptive, astept raspunsurile dvs.
Postări
Noi percepem o realitate modelata, filtrata si nu realitatea asa cum este ea.
RăspundețiȘtergereIeri dupa amiaza dupa ce am mancat am strans masa si apoi stateam imbratisati in curte la soare. Razele soarelui imi mangaiau chipul facandu-ma sa zambesc, iar inima imi era linistita si impacata. Un stol de pasarele (posibil grauri)a poposit in doi copaci aflati la mica distanta si au tinut o mica consfatuire (maxim 5 minute). Ascultand ciripitul lor creierul meu parca devenise o vaza de cristal iar cantul pasarelelor niste raze de lumina care se jucau inauntru si inafara vazei de cristal umplandu-ma de bucurie si incantare. La un moment dat (nu mai retin daca sfatul pasarelelor se terminase sau daca era un moment de pauza) din drum s-au auzit glasurile a doi consateni care au schimbat scurt cateva cuvinte (in felul in care se vorbeste la tara). Diferenta in perceptie intre glasurile pasarelelor si glasurile oamenilor a fost ca de la a mangaia niste voaluri de matase la a mangaia razatoarea de bucatarie.
RăspundețiȘtergereGyL
:)
P.S. Daca as fi vorbit eu in locul consatenilor, cu glasul meu nazal venit din creier, probabil ar fi fost ca de la a mangaia niste voaluri de matase la a mangaia niste lame de ras :)
RăspundețiȘtergereP.P.S. Citind primul comentariu (AnonimMar 21, 2012 02:24 AM) mi-am adus minte de sceneta "Castravetele" interpretata de Florin Piersic
GyL
Ștergere:)
M-am intrebat "mereu" cum arata lumea dincolo de ceea ce "se accepta" (asta cel
RăspundețiȘtergereputin de la o anumita varsta, cand cantitatea de informatii din 'exterior'
incepea sa preseze si a aparut 'diferentierea'), ceea ce se 'accepta'
neoferindu-mi niciodata vreun fior, bucurie sau doza de mister cu care sa-mi
hranesc "sufletul", instinctul explorarii, etc. Apoi mai tarziu a trebuit, unde
a fost cazul, sa dau perdeaua lui "asa am eu impresia ca e", pentru ca abia mai
apoi sa vad cum e sau ce e de fapt. (in baza obisnuintei de a primi informatii
de-a gata, apare atitudinea de "le stiu eu pe toate, am citit, am vazut, am
auzit, n-are ce sa mai fie ceva nou" si uite asa isi face aparitia
nemultumirea, asteptarea, in sensul de anticipare a raspunsurilor si a
derularii evenimentelor (mai ales celor a caror 'sfarsit', urmare se afla sub
semnul exclamarii sau intrebarii - e de negasit in istoria proprie pana la acel
moment).
Dincolo de asta, pe scurt si un pic poetic, lumea o percep, precum o pulsatie a
carei "bataie" e asemenea unei simfonii in care fiecare element al naturii
canta in felul sau, pasarile prin cantec, plantele prin miros si culoare,
animalele prin traiul lor firesc in acord cu natura, oamenii prin capacitatea
lor de a vedea toate astea si a percepe frumosul sau armonia ce o compun "impreuna".. frumos care nu poate fi repetitiv, altfel nu l-am mai percepe ca frumos si nu am mai fi coplesiti de uimire si bucurie.
Si totusi, mai concret, ce distinge aceasta perceptie de perceptia printr-un
filtru?
Diversitate, imensitate, abundenta, de exemplu in mijlocul unei campii cu flori
sau unei paduri suntem "coplesiti" de sunet, culoare, miros, miscare, fiind
inconjurati de natura, incat suficient de "mult" timp in aceasta atmosfera,
mintea noastra incepe sa-si piarda din caracterul unilateral obsedant,
fixatiile pe un singur lucru, scop sau mod de a vedea.. acesta fiind de altfel
si modul de a privi printr-un filtru, asa cum este la aparatele foto, orice
filtru ofera o priveliste "limitata" a lumii, doar prin prisma acelei culori
sau nuante.
Exprimarea este neaservita unei imagini sociale (sunt asta si fac asta), unui model sau rol: sunt tamplar, cioban, parinte. Observ uneori cum se intampla ca rolul sa deformeze perceptia de sine, afectand modul cum ne comportam, interactionam cu lumea, la un moment chiar necesitatile rolului ajungand sa devina mai "importante" decat necesitatile reale, cele individuale. Dar cum noi nu suntem rolul, percep aceasta lume ca un loc unde putem fi constienti de noi ca un intreg, ca un individ( nu doar ca o particica, un rol) si astfel constienti de situatia/contextul in care ne aflam ca indivizi, context cu care noi suntem in armonie. Asadar "lumea" devine un loc unde ne putem recunoaste, iubi, aminti ce iubim, cum iubim, etc.
RăspundețiȘtergere