sfinxul este vraja VI

Urmeaza inlocuirea,  constiinta sinelui a fost inlocuita cu credinta,

 cu verbul a crede (normal, era necesar sa credem adevarul spus de preoti), cunoastrea (varsatorul, omul) a fost inlocuita cu reactia, (firesc fiind necesara atitudinea de respingere a adevarului pentru a crede in promisiuni si amenintari), realizarea-cunoasterii a fost inlocuita   cu manipularea (folosirea celerlalti in scopurile proprii; aici fac o paranteza mai lunga referindu-ma la neputinta firesca a implinirii promisiunilor politicienilor din moment ce nu acestea erau intentiile si interesele lor), a fost inlocuita intelegerea cu conflictul, regenerarea energetica cu risipirea energiilor (pornografia si libertinajul sexual degradant), justitia divina sau armonia dinamica a fost inlocuita cu conflictul dynamic si dinamica confruntarilor, fecunditatea  inlocuita cu rapacitatea si vointa vietii inlocuita cu vointa mortii ca mijloc de sperietura si reprimare, simtamintele inlocuite cu reactiile emotionale, parteneriatele cu cardasiile si faptele cu promisiunile, a fost inlocuita renasterea cu repetitia sau rutina. Este firesc acest rezultat invers in raport cu miscarea omeniri si semnificatiile ei ocultate prin inlocuiri; o constructie are calitatea caramizilor si caramizile trebuiau subrezite. Omenirea este totalitatea energiei planetare, a cunosterii inglobate si a constiintei universale, este unica si neasemanatoare in univers, este realizarea-cunoastre si reflectare obiectivata ca symbol al creatiei universale a  Omului si universului sub toate  aspectele infinitatii sale (par vorbe mari si neacoperite dar pentru mine sunt banale realizari in ochii toturor); cognoscibilul in armonie,  adica cunoscutul si necunoscutul in relatie creativa si functionala. Va imaginati ca fara antecedentul existential al unei supernove, pe pamant nu se gasea aur? Viata bate imaginatia! Noi nu putem face “ordine”(nu comenzi), fara sa pornim din ordinea ordinii, universul. Oare toate aceste smecherii perturbatoare ale inlocuirilor descrise mai sus, să facă un sfinx? Evident ca nu! Atentia si importanta pe care i-o dam, desigur! Am lancezit suficient pe aceata trepta a manipularilor cunoasterii ca amintire, daca acum o cunostem, ea nu mai este valabila ca si cunoastere, am urcat o trepta in necunoscutul care ne mai salveaza inca! Sa-l exploram cu respect, respectul realizarilor proprii si ale semenilor nostri care sunt una cu semenii nostri. Creierul in unanimitate a fost declarat fascinant si un miracol al realizarii, dar nu am vazut creiere umbland singure pe strada. Daca numai creierul este miracol, ne putem imagina intregul corpului nostru ce miracol este?  Alegem sa-l respectam in toate variantele sale sau sa-i dam in cap si sa-l exploatam cu justificarea interesului. Alegem sa-l parasim dupa ce l-am uzat sau sa-l regeneram? Alegerea fiecaruia ii genereaza consecintele -sale nu ale corpului. Nu mai avem justificari si cand acestea inceteaza, invinovatirea inceteaza, vinovatia inceteaza, iertarea este vindecare! Uitam ceea ce nu am cunoscut vreodata, descoperind ca ne modela. Inepem recunoasterea realizarii-cunoastere.