19 martie 2012

planul perceptiei intelectuale I

Numele este un "zip" care comprima cine suntem in memoria si constiinta celor din jurul nostru, sau suma consideratiilor lor despre noi insine.
 Identificarea cu numele este acceptarea acestor consideratii exterioare ca propria memorie si constiinta sau indentitatea prsonala. In acesta evidenta ideea de identitate este cea mai periculoasa determinad un mod de actiune individuala fara responsabilitate sau fara radacini in ceea ce suntem. Numele este cine sunt eu in ochii celorlalti, dar cine sunt eu in ochii mei? "Nimeni" cum spunea Ulise! "Nimeni"este termenul cu doua semnificatii. Cea interpretativa de "nimic" si cea rationala de "necunoscut". Daca in ochii nostri suntem "Nimeni", iar asta insemna nimic, atunci vom face tot posibilul sa devenim nimic si se pare ca reusim cu brio! Cum nimic nu exista la propriu acest "nimic care devenim" este o amintire care se dizolva de la sine temporal, nu este certificata de timp ca realiotate perena si atunci vrem statui sau fapte marete care sa fie statutate ofgicial si cu care copiii generatiilor viitoare sa fie chinuiti la scoala sa retina, sa-si bage in cap. Daca suntem "Nimeni" si acesta insemna "necunoscut" atunci vom explora in necunoscut pentru a ne regasi Eu Sunt-ul, sau cetrul fiintei, fiinta. Explorarea geografica si temporala s-a consumat si nu ne-am regasit la suprafata pamantului si nici explorarea istorica nu a avut mai mult succes. In situatia asta pare a fi solutia explorarii necunoscutului exterior pamantului, explorarea spatiului cosmic cu premeditarea regasiri sursei existentei in civilizatii extraterestre care au insamantat pamantul; si aceasta explorare este cunoscuta ca paleoantropologie pe tema careia sau scris carti datatoare de sperantele iluzorii ale regasirii unui salvator atotputernic tehnologic si stiintific, cu atitudine paternala care sa ne dea de a gata solutiile la problemele create de noi insine, fie ecologice, fie sociale, fie de sanatate, fie economice, fie tehnologice ca armament superior oricaror inamici potentiali. Este diferita acesta cautare si speranta de cele de pana acum? Evident ca nu si schimbarea locului cautarii, explorarii, cu aceleasi motivatii si sperante va avea evident aceeasi consecinta. Cautam unde nu se gaseste dar speram sa gasim! Cand speranta se risipeste disperarea ii ia locul. Si o luam de la inceput! Dar ce ar fi  sa exploram "de la inceput" inapoi, sa ne "intoarcem inainte"! Acesta "intorcere inainte" nu este temporala, nu este istorica sau "intoarcere inapoi". Mintea poate avea o miscare de implozie in ea insasi, o intoarcere in sursa sa de unde revine iar sursa este in constiinta sa. "Eu stiu de unde vin si unde ma intorc, pe cand voi nu stiti nici de unde veniti, nici unde va duceti" este afirmatia Cristosului Isus si mai spunea ca "daca voi ati cunoaste, m-ati recunoaste". Aceste afirmatii sunt datatoare de vesti bune. Cautand unde se gaseste, vom gasi, iar cand gasim cautarea inceteaza. Dar incetarea cautarii sau a timpului nu insemna sfarsitul lumii sau pamantului, etc. recunoastem ca simtamantul neputintei este intretinut si hranit de profetiile sfarsitului universului, sistemului solar, pamantului, lumii, etc. Ratiunea mecanica cu care confundam "ratiunea" ne spune ca daca sistemul solar dispare, sau soarele explodeaza, implozeaza, etc, nu am nici o responsabilitate, voi muri nevinovat de respectiva catastrofa globala. Dar acesta justificare cand suntem sinceri cu noi insine nu tine nici de cald sufletului, nici de foame corpului. Justificarea este un praf arucat dupa care sa ne ascundem, dar praful se disipeaza la un moment dat si ne aflam iarasi fata in fata cu amintirile propriilor fapte (vinovatia), profetiile faptelor viitoare (teama), dar mai ales cu consecintele prezente care ne dau nota proasta (boala). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu