lupta

Lupta ideologica este sursa oricarui conflict. Ea este folosita pentru insamantare si fixare in constiinta omenirii a unei origini , alta decat cea naturala, fireasca.

Lupta ideologica este lupta pentru origini sau sursa a ceea ce este. Acapararea in constiinta a origiinii fiintei si modelarea ei prin creerea unei credinte despre sine duce la aparitia unuei simbolistici care este considerata centru, evident exterior fiintei, si urmeaza aservirea ei acestui centru. Astfel constiinta se defineste pe sine, (eu sunt asa si pe dincolo), dupa criterii exterioare ei si intotdeauna prin comparatii ierarhizante.(Eu sunt asta si nu sunt aia, si asta este intotdeuna superiora lui aia, pentru ca este ceea ce eu sunt). In momentul in care constiinta accepta o definitie exteriora ei, definitia respectiva devine actiune si se obiectiveaza. Astfel ideea despre sine detroneaza sinele si rutina acestei idei devine experienta sinelui. Experienta confirma ideea si astfel cercul vicios se autointetine prin faptul evident că si ideea este confirmată de experientă. Ajungem sa avem nenumarate dovezi ale faptul ca suntem asa cum credem ca suntem. De exemplu, ideea că ne-am nascut din pacat si pedepsa lui este moartea se autointretine si se justifica filosofic si stiintific. Simturile ne "spun altceva", dar experienta ideii sau conceptului despre sine infirma intuitia simturilor prin perceptia obiectivarii ei, numita "realitate obiectiva adica independenta de noi, careia ne conformam". Atat exploratorii cunoasterii directe cât si stiintifice ne transmit mesajul libertatii de constiinta. Simbolistica limbajului este un impediment in intelegerea acestor mesaje" "experimentatorul este experienta", "astea sunt zarurile cu care arunca Dumnezeu", " ideile afecteaza cuantic substanta modeland-o", "nu este nici o conditie sa fii ceea ce vrei sa fii", "inteligenta si intentia omului sunt forte de o putere si dimensiune incalculabila"', "ceea ce am auzit mai inainte (dinainteascultarile, cunoasterea memorata) se constituie in premeditari si sunt cel mai banal mijloc de blocare a oricarei initiative si creativitati", "expresia experientelor intelectuale nascute din exteriorizarea cauzalitatii determină o stare permanent conditionată a constiintei si ca atare un sentiment de nemultumire si neputintă, care la randul său face ca mintea sa genereze scenarii sau solutii in care elementele sale sunt conditionate unele de altele, legate si imobile", "stapaneste-ti fara mila obisnuintele, doar esti propriul tău stapan",etc. Este evident că orice afirmi si care nu este conform credintei despre sine a ascultatorului nu este auzit, sau este respins cu argumentatia experientei obiective. Acestă consecinta ne reflecta statutul rutinelor conceptuale confirmate de experiente, conditionarea mintii de a copia modele. Mintea care copiaza este numita simbolic "maimuta", prima bariera depăsită de atentie. Insasi denumirea de copii este inductia actiunilor lor si astfel anturajul a devenit mai important ca scoala in educatie. Cand vorbeam de sfinx ma refeream la un model conceptual mostenit ca "dat obiectiv"si "adevar al fiintei umane", conservat, fixat peste vremuri prin statuia respectivă. Acum intelegem ce insemna o constiintă fixată, legată, centru fix, exteriorizarea cauzalitatii si cum au reusit preotii egiptului antic sa-si asigure statutul  peste timpuri in memoria, atentia si energia contemporaneitatii prin idolatrie.  Nu cred ca mai este necesar sa relev puterea mintii cand copiaza un model, acesta este perceput obiectiv si independent de ea. Aceasta genereză "o complicatie" care se reverbereaza in toate domeniile. Argumentul meu este reflectarea faptelor: sculptorii sunt mai putini importanti decat statuile lor, ei nu se bucura de rezultatul artei lor in timpul existentei (ex. Michelangelo), doar mostenitorii statuilor profita comercializandu-le. Aceasta este situatia mintilor noastre: exteriorizandu-si capacitatile isi pierd valoarea in existenta proprie si-si cresc valoarea postmortem  in amintiri fară valoare faptică; amintirea nu mai sculpteaza, nu mai traieste fascinatia actiunii creative. Oare scopul fiintelor terestre decazute in stereotipuri este să ajungă o amintire valoroasă ?  Toate metodele de a rămâne in eternitate sunt mincinoase. Nu pot ramane in viata când sunt viata, dar daca mă străduiesc pot deveni o amintire măreata si inutilă si sa chinui pe cei vii să se străduiască ma copieze!:) :):) Păcat că nici să mă bucur de ce păcăleală le-am tras nu mai sunt in stare ca amintire, ca fantomă!