Binecuvantare! La inceput este cuvantul! Pentru fiecare dintre noi propriul cuvant are sau nu valoare?!
Razboiul se duce in planul invizibil si imaginar! Ce greseala se produce in acest plan? O regina, asa cum este statutul fiecarei femei, spunea: "mai multa fericire iti aduce sa nu asculti de nimeni, decat sa comanzi intregii omeniri!". Ce insemna sa nu asculti de nimeni? Unde auzim noi mai intii, inainte de a auzi cu propriile urechi si mult mai mult decat aceasta? Auzim in propiul cap sau in minte. Ce auzim acolo si inainte de a auzi, ce vedem acolo? Este evident ca inainte de a auzi vedem o imagine care se "descompune" in ganduri sau se descrie in gandirea noastra! Ne auzim propriile ganduri care decompun imaginea in simbolurile limbajului matern. De ce se spune limba materna si nu paterna? Oare limba si limbajul simbolistic in care se descriu imaginile este ca si o matrice, da nastere a "ceva", "asemanator" unei mame? Este evident ca limba ca instrument de conumicare in comunitatea culturala este asemanatoare unui pamant in care insamantam cuvintele, Dar in spatele limbajului si cuvintelor componente este "o putere", o energie neperceputa care face ca atunci cand o imagine sau un cuvant sa o "insamnateze" se pune in miscare si acea imagine cuvant capata realitate, intra in perceptia noastra ca lucru sau fiinta, ca proces sau eveniment si toate la un loc formeaza o circumstanta existentiala si o modalitate existentiala specifica? Nu este la fel evident ca inainte de a auzi sau a vedea ceva in minte este un simtamant prezent acolo? Oare simtamantul este imagine si apoi gand si descrierea ei prin vorbire sau flux de cuvinte? Este evident ca simtamintele sunt sursa oricaror exprimari ca imagine si gand (materie mentala), apoi cuvint rostit (materie fizica). In perceptia noastra este prezenta permanent realitatea unei distinctii primordiale, aceea a lucrurilor si fiintelor. Cum lucrurile iau nastere in urma procesului de proiectare intelectuala, iar acest proces este evident unul generat prin imaginatie, gandire si fabricare in urma comunicarii elaborarilor interioare, este dependent de limba, de comunicare, oare fiintele sunt rezultatul altui gen de proces numit creatie? Daca percepem corespondenta -Simtaminte, imagine, gand, cuvant- si -intelect (care porneste de la iamgine doar, de unde si expresia intelect rece) putem vedea ca lucrurile sunt expresia intelectului iar fiintele expresia simtamintelor? Fiintele au o calitate si dimensiune in plus fata de lucruri, au simtaminte! Daca in exprimarea noastra imaginativa, gandita si cuvantata pornim de la sentimente constienti de sentimentul sursa, atunci observam ca sentimentul vine din interiorul sau centru fiintei noastre iar intelectul porneste in activitatea sa din exteriorul fiintei noastre de regula dintr-o lipsa (nevoie) sau in cel mai bun caz din necesitate. Dar am vazut ca necesitatea numita si fatalitate este generata de orientarea atentiei, energiei noastre, gandirii spre trecut si genereaza senzatii corporal, sau emotii psihologic. Ca atare "auzim in minte" doar cand ne "scufundam" in ganduri, sau emotii, sau trecut (complacerea intr-o circumstanta creata de ceilalti). Vedem in viitor (viata sentimentului, sau virtutea) atunci cand ne scufundam sau complacem in sentimente?. Sentimentul este atitudine mentala, este cel ce pune gandirea in actiune si stabileste directia actiunii. De ce se ascunde asta? Noi ascundem comorile noastre in mod automat si acesta este o comoara pe care ascunzand-o am uitat ca o avem! Haide-ti prieteni sa incetam cu zgarcenia si teama ca ni se vor fura comorile daruindu-le tuturor. Deci Regina de care aminteam, ne spune de fapt ca o mare fericire, mai mare decat a comenzilor si obedientei celorlalti ne aduce necomplacerea in gandire, si acesta cand se intampla, nu mai asculti pe nimeni deoarece gandiurile sunt exprimarea cuiva, de regula a unui vip al colectivitatii sau personal. (le-am invatat de la cineva) Si astfel decat sa ascultam la nesfarsit in mintea noastra ce a zis unul sau altul putem percepe din fiinta noastra simtamintele prezente acolo si sa le aducem la lumina, adica sa le exprimam prin creatie si comunicare. Cand ne uitam in exterior permanent, pierdem comoara launtrica a simtamintelor creative; unica senzatie reflectata prin acesta atitudine este teama, iar apararea expresia si exprimarile noastre. Ne aparam la nesfarsit de moarte adica lucrurile cu care o identificam si asta in timp ce le dorim, sau le fabricam. Justificarea cu teama de celalt, (stat sau om) este cea care ne ascunde faptul irationalitatii noastre comportamentale, sau a modelului existential gresit pe care-l sustinem. O.K. In conditiile in care percepem importanta simtamintelor ca sursa a modelarii si comunicarii noastre este evidenta importanta si puterea binecuvantarii vindecatoare? Binecuvantati tot ce este viu si toata munca viului, chiar daca este lucru (mort), este in armonie. Binecuvantati-va tara si cultura neasemanatoare, cultura constiintei pure ( "dac"-in limba sanscrita din care ne tragem cuvintele-egal cu "pur", limpede, curat,etc. Conotatia mistica de privilegiu cu care este insotita binecuvantarea ca termen este de dat la o parte. Binecuvantare este cuvantare de bine. Sunteti om si asta schimba orice regula, este privilegiul fiecaruia sa vorbeasca de bine ce pofteste inima lui. Asta nu are de a face cu "gandirea pozitiva" sau sugestia pozitiva care implica comparatia si interesul, implica pornirea dintr-un concept al fagmentarii gandirii in pozitiva si negativa functie de interese si mercantilism, iar rezultatele unei astfel de abordari tot jumatati sunt. Binecuvantarea implica sentimentul curat, smerenia, aprecierea existentei si este expresia gandirii complete nefragmentate asa cum si sentimentul din care izvoraste este complet. Exista cineva care nu aprecieaza existenta? Atunci de ce sa nu o binecuvantam? Binecuvantam existenta noastra, a comunitatilor umane culturale sau organizatorice, a intregii naturi terestre si intregului pamant, a intregului sistem solar si al intregului univers cunoascut sau necunoscut. As binecuvanta cu precadere marele necunoscut, viata unica, esenta univesului si a tot ce contine, adica marele continator al expresiilor vii. Binecuvantam totul si toata energia vie, precum si intrega sa creatie. Cu cat binecuvantarea este mai poetica si muzicala cu atat cel care binecuvanteaza este mai puternic in existenta. Binecuvantam mama unica si toate miriadele de mame, precum si pe unicul tatal creator si toti tatii. Gandul creator si mintea fecunda este binecuvantata in vesnicia fara de pereche a vietii si armoniei esenta. Binecuvantam pornind de la noi insine si intrega noastra prezenta infinita. Binecuvantati uniunea cerului cu pamantul exprimat metaforic, in fapt a mintii cu corpul, a ideii cu faptul, a simtamantului su viata, a lui Dumnezeu cu Omul, caci uniunea este acord, acordul simfonie si simfonia vietii este incomensurabila. Nu trebuie sa facem in locul altuia ceea ce numai el poate sa faca! Nimic din ceeea ce percepem nu este in competitie sau concurenta unul cu altul! Dar gandirea omului este reflectata in natura de natura. Sa ne recunoastem simtamintele fricii in manifestarea naturii inconjuratoare ca sa ne asumam responsabilitatea lor. Binecuvantarea este pornita din asentiment, ratiune, sau viata spiritului. Greseala s-a produs in imaginar si ascunsa prin ocultism (sau manipulare pe la spate). Am studiat si desconspirat intrega manipulare oculta (ascunsa). Nu mai ascultati de ocultism si ocultisti pentru ca aveau ca tinta puterea personala si dominarea intregii lumi prin inrobire. Au creat un sistem de modelari imagistice si energetice care sa tina oamenii dependeti si aserviti lor si imaginii create de ei. Sa-i binecuvantam ca prin acest efort inutil ne-a aratat ca nu se poate sa iei locul lui Dumnezeu. Ne-au aratat cat de inutila este apararea in fata vietii, a libertatii, a iubirii, nici dracul de ei creat ca sperietoare nu a putut sa-i apere! Binecuvantarea este ceea ce puteti fara nici o conditionare; exprimati tocmai pentru ca nu aveti nici un motiv s-o faceti! Motivul este mama mercatilismului ruinator, imbatranitor. Nu va lasati cocosati de aprecirile de naiv si stupiditate a celor ce dorm inca sub vraja nebuniei. Distrati-va si mirati-va pe seama faptului ca "cine zice ala este ca magarul din poveste" Asa este valabil si pentru fiecare cand exprima ce exprima, binecuvantati si "voi sunteti binecuvantarea ca divinul din poveste".Umpleti pagini de binecuvantari pana cand veti fi vindecati de ele. Apoi vindecati fiind, umpleti pagini de poveste ale miraculosului si indescriptibilei frumuseti a viitorului creat de voi insiva pentru voi si pentru toti, planeta vie casa viului nostru. Soarele de pe cer insusi paleste in fata frumusetii create si pe care are datoria s-o lumineze. Lumea este o minune minunata si ne lasa liberi sa exprimam in ea tot ce suntem noi insine, cand ne asumam si responsabilitatea exprimarilor care ne modeleaza ca stim sau nu, ca vrem sau nu viitorul. Ce suntem noi in ochii nostri? Ni se ascunde trecutul prin "minciuni istorice" (vedeti marile lipsuri din istoria popoarelor,..."au venit din nord", dar in nord de unde au ajuns si ce faceau acolo?), si mistificari ale istoriei. Mistificarea este oare altceva decat denaturare? De ce se denatureaza istoria omului si a popoarelor? Denaturarea nu duce la imbatranire si moarte? Este cineva interesat ca istoria fiintei umane si istoria existentei sale sa fie data uitarii? Acesta situatie este valabila intr-un singur caz: cand cel care denatureaza si mistifica doreste sa acapareze!. Sa fie asta "dracul inventat" ca imagine de preoti sau "anticristul" cu care suntem amenintati ca vine? Sa binecuvantam si pe preoti ca nu au reusit decat sa se sperie singuri de propriile speritori. Nu stiu cum se vor descurca cand le va iesi in calea ochilor mintiilor lor propriile creatii sperietoare? Cred ca vor zice ca au avut dreptate, uite-l! Termenul de anticrist este asociat cu ceva impotriva vietii si libertatii in existenta. Oare mai trebuie sa vina? Bolile, distrugerile razboaielor, concurentei si conflictelor, etc, oare sunt in sprijinul vietii? "Datoria" financiara suverana este un suport al vietii si libertatii in existenta? Noi suntem crestini si crestinii nu dau bani cu dobanda, Nu...! Datoriile de unde vin, nu de la dobanda? Evident ca de la dobanda (interes) pentru ca ce primesti nu poti sa nu dai!!! (este cineva care nu a dat banii imprumutati de la baca si care sa nu fi ajuns tot la banca?) Nu poti pastra ce nu este al tau si nici pierde ce este al tau! Oare viata ne-a dat-o Dumnezeu cu imprumut si dobanda (interes)? Asa spun preotii ca ne-a dat-o conditionat de dobanda pe care le-o dam lor!:) Ce fel de dumnezeu ar fi asta , dumnezeul vietii? cred ca si un copil de sapte zile stie ca dumnezeu nu este asta, ci cei care spun ca este asa. A darui presupune a lua inapoi? Nu mai ar fi dar. Contradictii ale minciunii, minciuna fara contradictii nu exista. Se spune ca am fost daruiti cu viata dupa care se spune ca suntem datori cu moartea!!!:) Probabil moartea este dobanda (interesul) la viata!? Binecuvantati minciunile ca sa nu mai va poata mintii cineva vreodata sau vreo minciuna stravache sa va pacaleasca in propria constiinta sau capatana. Care este greseala imagistica de baza, samanta minciunii oricare ar fi ea? Imaginea de sine? Daca sinele si-a facut la un moment dat o imagine gresita despre sine acea imagine mai este sinele? Nu ne putem creea imagini despre sine, suntem imaginea creeata prima, prin acordul cerului cu pamantul, Dumnezeu. Va rog sa ma intelegeti daca rutina comparatiei si ierarhiei mai apuca creionul in exprimarea mea! Este ordine si ordinea ca esenta nu poate fi facuta. Ceea ce putem percepe este succesiunea ordonata a procesului si culturii vietii. Ceea ce este Dumnezeu, percepem desfasurat in ordinea perfecta, o insiruire de procese si fenomene complet rationale, miraculoase ca stiinta si incomensurabile ca frumusete si plenitudine. Binecuvantarea este cea mai fireasca exprimare a constientei si este ultima in perfectiunea Ordinii; si este prima in perfectiunea exprimarii umane a ordinii esentiale atemporale si naturaletea iubirii. Rusinea va blocheaza a spune cat de mult iubiti oamenii, credeti ca asa se exprima slabiciunea si ca se saruta in somn copiii? Pai nu dorm copiii omului si nu in somn ii sarutati binecuvantandu-i? Ore cea mai placuta trezire a unui copil, nu este sarutandu-l?
Razboiul se duce in planul invizibil si imaginar! Ce greseala se produce in acest plan? O regina, asa cum este statutul fiecarei femei, spunea: "mai multa fericire iti aduce sa nu asculti de nimeni, decat sa comanzi intregii omeniri!". Ce insemna sa nu asculti de nimeni? Unde auzim noi mai intii, inainte de a auzi cu propriile urechi si mult mai mult decat aceasta? Auzim in propiul cap sau in minte. Ce auzim acolo si inainte de a auzi, ce vedem acolo? Este evident ca inainte de a auzi vedem o imagine care se "descompune" in ganduri sau se descrie in gandirea noastra! Ne auzim propriile ganduri care decompun imaginea in simbolurile limbajului matern. De ce se spune limba materna si nu paterna? Oare limba si limbajul simbolistic in care se descriu imaginile este ca si o matrice, da nastere a "ceva", "asemanator" unei mame? Este evident ca limba ca instrument de conumicare in comunitatea culturala este asemanatoare unui pamant in care insamantam cuvintele, Dar in spatele limbajului si cuvintelor componente este "o putere", o energie neperceputa care face ca atunci cand o imagine sau un cuvant sa o "insamnateze" se pune in miscare si acea imagine cuvant capata realitate, intra in perceptia noastra ca lucru sau fiinta, ca proces sau eveniment si toate la un loc formeaza o circumstanta existentiala si o modalitate existentiala specifica? Nu este la fel evident ca inainte de a auzi sau a vedea ceva in minte este un simtamant prezent acolo? Oare simtamantul este imagine si apoi gand si descrierea ei prin vorbire sau flux de cuvinte? Este evident ca simtamintele sunt sursa oricaror exprimari ca imagine si gand (materie mentala), apoi cuvint rostit (materie fizica). In perceptia noastra este prezenta permanent realitatea unei distinctii primordiale, aceea a lucrurilor si fiintelor. Cum lucrurile iau nastere in urma procesului de proiectare intelectuala, iar acest proces este evident unul generat prin imaginatie, gandire si fabricare in urma comunicarii elaborarilor interioare, este dependent de limba, de comunicare, oare fiintele sunt rezultatul altui gen de proces numit creatie? Daca percepem corespondenta -Simtaminte, imagine, gand, cuvant- si -intelect (care porneste de la iamgine doar, de unde si expresia intelect rece) putem vedea ca lucrurile sunt expresia intelectului iar fiintele expresia simtamintelor? Fiintele au o calitate si dimensiune in plus fata de lucruri, au simtaminte! Daca in exprimarea noastra imaginativa, gandita si cuvantata pornim de la sentimente constienti de sentimentul sursa, atunci observam ca sentimentul vine din interiorul sau centru fiintei noastre iar intelectul porneste in activitatea sa din exteriorul fiintei noastre de regula dintr-o lipsa (nevoie) sau in cel mai bun caz din necesitate. Dar am vazut ca necesitatea numita si fatalitate este generata de orientarea atentiei, energiei noastre, gandirii spre trecut si genereaza senzatii corporal, sau emotii psihologic. Ca atare "auzim in minte" doar cand ne "scufundam" in ganduri, sau emotii, sau trecut (complacerea intr-o circumstanta creata de ceilalti). Vedem in viitor (viata sentimentului, sau virtutea) atunci cand ne scufundam sau complacem in sentimente?. Sentimentul este atitudine mentala, este cel ce pune gandirea in actiune si stabileste directia actiunii. De ce se ascunde asta? Noi ascundem comorile noastre in mod automat si acesta este o comoara pe care ascunzand-o am uitat ca o avem! Haide-ti prieteni sa incetam cu zgarcenia si teama ca ni se vor fura comorile daruindu-le tuturor. Deci Regina de care aminteam, ne spune de fapt ca o mare fericire, mai mare decat a comenzilor si obedientei celorlalti ne aduce necomplacerea in gandire, si acesta cand se intampla, nu mai asculti pe nimeni deoarece gandiurile sunt exprimarea cuiva, de regula a unui vip al colectivitatii sau personal. (le-am invatat de la cineva) Si astfel decat sa ascultam la nesfarsit in mintea noastra ce a zis unul sau altul putem percepe din fiinta noastra simtamintele prezente acolo si sa le aducem la lumina, adica sa le exprimam prin creatie si comunicare. Cand ne uitam in exterior permanent, pierdem comoara launtrica a simtamintelor creative; unica senzatie reflectata prin acesta atitudine este teama, iar apararea expresia si exprimarile noastre. Ne aparam la nesfarsit de moarte adica lucrurile cu care o identificam si asta in timp ce le dorim, sau le fabricam. Justificarea cu teama de celalt, (stat sau om) este cea care ne ascunde faptul irationalitatii noastre comportamentale, sau a modelului existential gresit pe care-l sustinem. O.K. In conditiile in care percepem importanta simtamintelor ca sursa a modelarii si comunicarii noastre este evidenta importanta si puterea binecuvantarii vindecatoare? Binecuvantati tot ce este viu si toata munca viului, chiar daca este lucru (mort), este in armonie. Binecuvantati-va tara si cultura neasemanatoare, cultura constiintei pure ( "dac"-in limba sanscrita din care ne tragem cuvintele-egal cu "pur", limpede, curat,etc. Conotatia mistica de privilegiu cu care este insotita binecuvantarea ca termen este de dat la o parte. Binecuvantare este cuvantare de bine. Sunteti om si asta schimba orice regula, este privilegiul fiecaruia sa vorbeasca de bine ce pofteste inima lui. Asta nu are de a face cu "gandirea pozitiva" sau sugestia pozitiva care implica comparatia si interesul, implica pornirea dintr-un concept al fagmentarii gandirii in pozitiva si negativa functie de interese si mercantilism, iar rezultatele unei astfel de abordari tot jumatati sunt. Binecuvantarea implica sentimentul curat, smerenia, aprecierea existentei si este expresia gandirii complete nefragmentate asa cum si sentimentul din care izvoraste este complet. Exista cineva care nu aprecieaza existenta? Atunci de ce sa nu o binecuvantam? Binecuvantam existenta noastra, a comunitatilor umane culturale sau organizatorice, a intregii naturi terestre si intregului pamant, a intregului sistem solar si al intregului univers cunoascut sau necunoscut. As binecuvanta cu precadere marele necunoscut, viata unica, esenta univesului si a tot ce contine, adica marele continator al expresiilor vii. Binecuvantam totul si toata energia vie, precum si intrega sa creatie. Cu cat binecuvantarea este mai poetica si muzicala cu atat cel care binecuvanteaza este mai puternic in existenta. Binecuvantam mama unica si toate miriadele de mame, precum si pe unicul tatal creator si toti tatii. Gandul creator si mintea fecunda este binecuvantata in vesnicia fara de pereche a vietii si armoniei esenta. Binecuvantam pornind de la noi insine si intrega noastra prezenta infinita. Binecuvantati uniunea cerului cu pamantul exprimat metaforic, in fapt a mintii cu corpul, a ideii cu faptul, a simtamantului su viata, a lui Dumnezeu cu Omul, caci uniunea este acord, acordul simfonie si simfonia vietii este incomensurabila. Nu trebuie sa facem in locul altuia ceea ce numai el poate sa faca! Nimic din ceeea ce percepem nu este in competitie sau concurenta unul cu altul! Dar gandirea omului este reflectata in natura de natura. Sa ne recunoastem simtamintele fricii in manifestarea naturii inconjuratoare ca sa ne asumam responsabilitatea lor. Binecuvantarea este pornita din asentiment, ratiune, sau viata spiritului. Greseala s-a produs in imaginar si ascunsa prin ocultism (sau manipulare pe la spate). Am studiat si desconspirat intrega manipulare oculta (ascunsa). Nu mai ascultati de ocultism si ocultisti pentru ca aveau ca tinta puterea personala si dominarea intregii lumi prin inrobire. Au creat un sistem de modelari imagistice si energetice care sa tina oamenii dependeti si aserviti lor si imaginii create de ei. Sa-i binecuvantam ca prin acest efort inutil ne-a aratat ca nu se poate sa iei locul lui Dumnezeu. Ne-au aratat cat de inutila este apararea in fata vietii, a libertatii, a iubirii, nici dracul de ei creat ca sperietoare nu a putut sa-i apere! Binecuvantarea este ceea ce puteti fara nici o conditionare; exprimati tocmai pentru ca nu aveti nici un motiv s-o faceti! Motivul este mama mercatilismului ruinator, imbatranitor. Nu va lasati cocosati de aprecirile de naiv si stupiditate a celor ce dorm inca sub vraja nebuniei. Distrati-va si mirati-va pe seama faptului ca "cine zice ala este ca magarul din poveste" Asa este valabil si pentru fiecare cand exprima ce exprima, binecuvantati si "voi sunteti binecuvantarea ca divinul din poveste".Umpleti pagini de binecuvantari pana cand veti fi vindecati de ele. Apoi vindecati fiind, umpleti pagini de poveste ale miraculosului si indescriptibilei frumuseti a viitorului creat de voi insiva pentru voi si pentru toti, planeta vie casa viului nostru. Soarele de pe cer insusi paleste in fata frumusetii create si pe care are datoria s-o lumineze. Lumea este o minune minunata si ne lasa liberi sa exprimam in ea tot ce suntem noi insine, cand ne asumam si responsabilitatea exprimarilor care ne modeleaza ca stim sau nu, ca vrem sau nu viitorul. Ce suntem noi in ochii nostri? Ni se ascunde trecutul prin "minciuni istorice" (vedeti marile lipsuri din istoria popoarelor,..."au venit din nord", dar in nord de unde au ajuns si ce faceau acolo?), si mistificari ale istoriei. Mistificarea este oare altceva decat denaturare? De ce se denatureaza istoria omului si a popoarelor? Denaturarea nu duce la imbatranire si moarte? Este cineva interesat ca istoria fiintei umane si istoria existentei sale sa fie data uitarii? Acesta situatie este valabila intr-un singur caz: cand cel care denatureaza si mistifica doreste sa acapareze!. Sa fie asta "dracul inventat" ca imagine de preoti sau "anticristul" cu care suntem amenintati ca vine? Sa binecuvantam si pe preoti ca nu au reusit decat sa se sperie singuri de propriile speritori. Nu stiu cum se vor descurca cand le va iesi in calea ochilor mintiilor lor propriile creatii sperietoare? Cred ca vor zice ca au avut dreptate, uite-l! Termenul de anticrist este asociat cu ceva impotriva vietii si libertatii in existenta. Oare mai trebuie sa vina? Bolile, distrugerile razboaielor, concurentei si conflictelor, etc, oare sunt in sprijinul vietii? "Datoria" financiara suverana este un suport al vietii si libertatii in existenta? Noi suntem crestini si crestinii nu dau bani cu dobanda, Nu...! Datoriile de unde vin, nu de la dobanda? Evident ca de la dobanda (interes) pentru ca ce primesti nu poti sa nu dai!!! (este cineva care nu a dat banii imprumutati de la baca si care sa nu fi ajuns tot la banca?) Nu poti pastra ce nu este al tau si nici pierde ce este al tau! Oare viata ne-a dat-o Dumnezeu cu imprumut si dobanda (interes)? Asa spun preotii ca ne-a dat-o conditionat de dobanda pe care le-o dam lor!:) Ce fel de dumnezeu ar fi asta , dumnezeul vietii? cred ca si un copil de sapte zile stie ca dumnezeu nu este asta, ci cei care spun ca este asa. A darui presupune a lua inapoi? Nu mai ar fi dar. Contradictii ale minciunii, minciuna fara contradictii nu exista. Se spune ca am fost daruiti cu viata dupa care se spune ca suntem datori cu moartea!!!:) Probabil moartea este dobanda (interesul) la viata!? Binecuvantati minciunile ca sa nu mai va poata mintii cineva vreodata sau vreo minciuna stravache sa va pacaleasca in propria constiinta sau capatana. Care este greseala imagistica de baza, samanta minciunii oricare ar fi ea? Imaginea de sine? Daca sinele si-a facut la un moment dat o imagine gresita despre sine acea imagine mai este sinele? Nu ne putem creea imagini despre sine, suntem imaginea creeata prima, prin acordul cerului cu pamantul, Dumnezeu. Va rog sa ma intelegeti daca rutina comparatiei si ierarhiei mai apuca creionul in exprimarea mea! Este ordine si ordinea ca esenta nu poate fi facuta. Ceea ce putem percepe este succesiunea ordonata a procesului si culturii vietii. Ceea ce este Dumnezeu, percepem desfasurat in ordinea perfecta, o insiruire de procese si fenomene complet rationale, miraculoase ca stiinta si incomensurabile ca frumusete si plenitudine. Binecuvantarea este cea mai fireasca exprimare a constientei si este ultima in perfectiunea Ordinii; si este prima in perfectiunea exprimarii umane a ordinii esentiale atemporale si naturaletea iubirii. Rusinea va blocheaza a spune cat de mult iubiti oamenii, credeti ca asa se exprima slabiciunea si ca se saruta in somn copiii? Pai nu dorm copiii omului si nu in somn ii sarutati binecuvantandu-i? Ore cea mai placuta trezire a unui copil, nu este sarutandu-l?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu