credinte

Ceea ce credem este ceea ce percepem?

Evident este ca ceea ce credem nu percepem! Credem in Dumnezeu dar nu-l percepem. Credem in a doua venire a lui Cristos  dar nu percepem venirea!  Credinta pare sa fie in afara perceptiei! Cand nu intelegem ce se intampla sau cum se intampla ceva, spunem ca asa credem ca se intampla! Este credinta o explicatie a ceea ce nu percepem si daca nu percepem nu putem explora si intelege? Este credinta in domeniul necunoscutului sau al viitorului? Este credinta o virtute sau un blocaj? Ne modeleaza ea viitorul? Ne modeleaza energia sau o misca intr-o directie prestabilita si asta ne proiecteaza in evenimentele respective si vom trai succesiunea lor? Este imaginatia credinta? Un om cand nu mai are argumente rationale pentru propriile afirmatii spune ca „asa cred” si asta este limita sa. Este credinta certitudine? Nu din moment ce  este necesara afirmarea si sustinerea ei. Certitudinile nu sunt sustinute, ele sunt asa indiferent de punctele de vedere ale celorlalti pe cand credinta se apara si sustine cu inversunare in fata oricaror certitudini. Cand cineva contesta ceea ce pentru altcineva este certitudine, nu face decat sa starneasca mila si ironii la adresa sa. Dar cand cineva contesta credinta altcuiva declanseaza un razboi si se supune unor atacuri pline de cruzime si intoleranta. Este credinta superstitie? Nu, pentru ca superstitiile sunt in trecut, au ajuns certitudini: „daca faci asa, se intampla sau nu se mai intampla aceea”. Este credinta ratiune? Nu pentru ca cele mai puternice credinte sunt puternic irationale. De exemplu, credinta ca scopul scuza mijloacele determina miliarde de oameni sa actioneze prin ura si discriminare pentru a atinge propria fericire si implinire. Credinta ca ajungi la bogatie prin mijlocul „inselaciune, hotie sau talharie” face ca miliarde de oameni sa faca asta sau sa lucreze la sustinerea acestui sistem social. Credinta teoretica in schimb, ceea a lui dumnezeu, in toate religiile indeamna la reciprocitate, armonie si masura in actiunile indivizilor, la intelepciune si dragoste intre cetateni. Aceasta credinta teoretica pentru ca nu se aplica socialmente vorbind, este oare doar un „praf in ochi” ca sa ascunda adevaratele credinte ale societatii? Apartine credinta religiilor? Evident ca nu! Daca ar fi asa atunci toate religiile ar fi faptice, manifeste nu teoretice; nu ar exista aceasta dihotomie credinta afirmata-fapta( „sa faci ce zice popa nu ce face popa”) La ce credinta se refera cei ce vorbesc despre necredinciosi? Este evident ca unde nu este ratiune (stiinta), functioneaza credinta; nimeni nu face ceva daca nu crede ca este spre binele lui, sau daca nu are clara ratiunea a ceea ce face. Ratiunea binelui propriu functioneaza si in credinta practica. Deci problema de fond nu apartine credintei ci modelului de „bine personal”. Sunt foarte curios sa aflu daca exista vreo persoana care-si poate defini clar acest concept de „bine personal” si acea definitie sa fie „ a lui”, nu de imprumut? Orice varianta de bine personal este falsa din experienta, pe nemeritat platita, supraevaluata. Binele nu este personal si atat timp cat acest bine este ratiunea existentiala a unei persoane dezamagirea si disperarea vor fi platile pe care nu va putea sa le evite. Binele personal sau nu, ca si raul personal sau nu, sunt nedespartite; nu poti avea experienta unuia fara a celuilalt si in acest cerc vicios se misca persoanele si societatea lor. Credinta este fapta prezenta care a fost plasmuire trecuta. Faptele sunt credintele reale, evidente; cand acesta evidenta este perceputa, credinta este acordul dintre ratiune si virtute, stiinta si sentiment. Acordul dintre intrega stiinta, (existenta) si intregul sentiment, (iubirea), este ceea ce genereaza si regenereaza, este credinta creativa. Adevaratii credinciosi sau oameni religiosi, sunt acei putini care in cea mai grea bezna a constiintei nu abjura adevarul viu al intelegerii (constientei), al iubirii, al dragostei ca singura relatie sociala creativa. Tehnologia si fabricile, informatica, genetica si ciclotroanele sunt oare altceva decat incercarile celor ce nu iubesc oamenii, de a crea? Apartine creatia tehnologiei? Aceste concepte ale unei civilizatii care ne-au creat prin genetica avansata sunt oare altceva decat visul fara sorti de izbanda al acestora si manipulare prin credintea? Este credinta o poveste? Traim in povesti, dar aceste povesti nu sunt ale noastre, in cel mai bun caz sunt ale stramosilor, povestea noastra nici nu am scris-o macar! Mai inainte de a o scrie evident este ca trebuie s-o traim. Multi si foarte multi chiar au trait propria poveste, si au avut bunul simt sa nu o lase mostenire nici chiar propriilor copii ca sa nu aiba ce sa copieze sau  un rol de asumat din povestea care nu era a lor. Povestea fiecaruia se scrie prin faptele sale si apoi poate fi povestita, asa cum se si intampla. Provocarea "Locul de retragere" din  proiectul iubesc deci exist, este invitatia de a scrie si trai impreuna o poveste dupa care apoi s-o impartasim. Dar ce fel de povesti povestesc cei care au trait si acum povestesc? Aceeasi poveste a mortii ca proces de inviere. De ce este necesar sa mori ca apoi sa invii? Am facut o data si asta, cat sa o mai facem? Credinta celei de a doua veniri se traduce astfel, cand Cristos este in inima si inima ta, a revenit a doua oara pentru tine. Prima data esti, a doua oara revii la tine, Constiinta a ceea ce esti te face constient de ceea ce esti. Acesta nu este o credinta, nici imaginatie, este un fapt.Orice controversa pe marginea acestui fapt este generata din pervertirea si ascunderea adevaratului inteles al cuvantului Cristos. Cristos este unul asa cum si tu esti si este unicul fiu al lui Dumnezeu asa cum si tu esti. Stanta treime Dumnezeu-Cristos/Fecioara-Om este un fapt, intelegerea faptului, ratiunea sa existentiala, sfantul duh. Cine se ridica impotriva sfantului duh nu poate cunoaste libertate. Avem o singura „datorie”, cea fata de sfantul duh! Respingeti sau acceptati, nu are nici o importanta, faptul este acelasi, nu depinde de ceva, este liber. Credeti sau nu, nu are nici o importanta, nu este credinta voastra, este creatia universala Nu uitati, Cristos nu s-a sinucis, nici nu a murit, si-a refacut templul corpului fizic, omul, in trei zile, asa cum a afirmat, astfel "orbii" puteau sa-i vada FAPTA Isus. Faptele voastre sunteti! daca nu va place le puteti oricand schimba in trei zile. Trei zile de consecventa cu noua voastra fapta si iata, ea devine vizibila tuturor.