exista nu exista (I)

Intotdeauna am avut o problema legata de continutul cuvantului realitate. Acest concept starneste conflicte si comentarii ideologice fara sfarsit  si afirmatii de existenta (realitate) si inexistenta (nerealitate) comtradictorii.

Dar daca exploram evidentele in domeniul "realitatii" este alta problema. Suntem foarte fermi in a afirma ca ceva exista si ceva nu exista, ceea ce insemna ca avem certitudini. Ca urmare ca sa exploram existentele si nonexistentele trebuie sa exploram propriile certitudini si sursa lor. Un alt aspect al explorarii este acela al spatiului sau domeniului in care se gasec existentele, inexistetele si certitudinile noastre precum si sursa lor, cu alte cuvinte 'domeniul explorarii". Unde ceva exista si ceva nu exista? Evident in constiinta!. Cand ceva exista in constiinta noastra afirmam cu tarie certitudinea existentei respective. Cand ceva nu exista in constiinta noastra afirmam cu aceeasi tarie certitudinea inexistentei faptului, indiferent de natura sa ideatica sau manifestata.  Drept urmare campul explorarii este propria constiinta. Acum sa cercetam "cum" ajung exitentele si inexistentele in constiinta noastra sau "daca" se nasc chiar acolo? Dualitatea existenta-inexistenta ne determina sa intrebam daca "realitatea" le contine pe amandoua? Sau insusi termenul releva faptul ca doar unul din aceste doua especte ii apartine!?   Daca continuam  cu dualitatea ca abordare speculativa am spune ca exista realitatea ca domeniu a ceea ce exista si nerealitatea sau amagirea ca domeniu a ceea ce nu exista. Acest mod de derulare "logica" este inrelevant pentru ca insemna ca pornim de la samanta unei dualitati si construim edificiul aceleasi dualitati cu consecinta evidenta ca nu ajungem undeva si ne invartim in cerc, nu determinam o clarificare, o intelegere si certitudine in acest domeniu autointretinut, adica nemiscat, neschimbator, necreativ. Etimologia cuvantului '"realitate" ne spune ca vine din latinescul "res"=lucrul=ceea ce este gandit. Relatia lucru-gandire este un proces efectiv, care atunci cand este realizata adecvat genereaza o actiune armonioasa si ordonata incorporand atat gandirea (gandurile fiind percepute ca materie mentala nepalpabila, efemera ca atare, nu lucruri, sau nimic) cat si ceea ce este gandit (sau lucrul) intr-o singura miscare in care analiza in parti (gand si obiect) nu are nici un inteles. Lucrul semnifica o forma conditionata de existenta. Asta nu insemna ca trebuie sa consideram realitatea ca intreg ca fiind conditionata, deoarece chiar termenul implica faptul ca ea contine toti factorii de care ar putea sa depinda, implicit sa o conditioneze. Drept urmare, orice idee bazata pe distinctii "fixe si permanente" intre gandire si realitate obligatoriu se prabuseste atunci cand ideea este aplicata totalitatii.