exista nu exista (II)

Dupa exprimarile de mai sus, aride pentru cititor, fecunde pentru constienta sa, să revenim la  o exprimare mai blanda

mai explicativa a ceea ce percepem in domeniul explorarii noastre. Observam ca insusi limbajul si cunoastrea noastra este comparativa? Că intrega „noastra” gandire este comparativa? Ce ne facem daca se releva constiintei unicitatea sa? Cu ce o mai comparam?!  Ce ne facem daca se releva mintii unicitatea sa?! Cu ce o mai comparam!? Ce ne facem daca Dumnezeu la proriu este Unul?! Cu ce Il mai comparam?! Ce ne facem daca percepem ca eu este unul sau singur?! Cu ce il mai comparam?! Ce ne facem daca …etc…este unic !? Cu ce il mai comparam?! Evident ca in acest caz intreaga gandire comparativa se prabuseste in ea insasi! Intrega cunoasterea comparativa comunicata prin gandire  colapseza in acest caz, oare mai ramane ceva?! Ce se genereaza atunci?!In cercetarea stiintifica a stelelor cand acest colaps se produce, se genereaza „o gaura neagra” (care nu este nici gaura, nici neagra, decat in comparatie si care este denumita si „punct de singularitate”,dar pe care eu as numi-o singuratate sau unicitate creativa). In cazul colapsarii gandirii si cunoasterii comparative si a edificiului creat de aceasta rutina a mintii, edificiul gradelor de comparatie si ierarhia importantei, ce se intampla?; ce genereaza?; ce ramane daca mai ramane ceva? „Aceea” care ramane nu este in cunoasterea comparativa si ierarhizatoare iar gandirea nu o poate comunica! Ce se intampla cand inteligenta perceptiei comunica pe „Aceea”? Constiinta in care aceea nu exista va afirma certitudinea inexistentei sale, iar pe cel care comunica le-ar cataloga drept nebun, in cel mai fericit caz un aiurit. Acea constiinta in care „Aceea” nu exista este o constiinta partiala, incompleta, nedezvoltata, neimplinita inca. In cazul acesta durerea nemultumirii o „impinge” sa caute implinire. Ceea ce este gresit este faptul ca ea cauta implinire in cunoasterea comparativa. Ori tocmai colapsul acesteia ii aduce implinirea mult cautata si visata. Revenind la explorarea realitatii, „daca realitate etimologic inseamna lucru sau existenta conditionata (gandita), atunci, ce bine ca nu sunt gandita = lucru”. Cine afirma asta? Evident „Aceea”.Evident ca ceea ce este in cunoasterea comparativa si exprimam prin gandire, este lucru; obiecte materiale sau energetice (campuri energetice electromagnetice sau magnetoelectice amorfe). Evident ca lucrurile nu se pot automodela sau misca singure. Atata timp cat vom considera gandirea un proces spiritual ne ascundem spiritul. Campul explorarii sau conflictului este intotdeauna propria constiinta. Cand constiinta are relevată singuratatea , o numeste fericire creativa. „Realitatea” nu se rezuma la ceea ce este memorat,cunoscut, gandit si comunicat, apoi reflectat de perceptie, este continatorul a tot ceea ce este si a intregii energii. Noi percepem realitatea, dar o realitate modelata de cunoastre si nu realitatea asa cum este ea. Realitatea este una, spiritul manifestat.