Cunoasterea este exprimata in gandire si gandirea in comunicare. Cunoastem ca doua sisteme ordonate si armonice in sine daca sunt puse impreuna, amestecate si elementele lor componente sunt incompatibile sau in conflict, acest amestec produce distrugerea ambelor sisteme prin pierderea omogenitatii si coeziunii fiecaruia in parte (compatibilitatea si incompatibilitatea sistemelor)
Coeziunea si omogenitatea unui sitem in cazul reuniunii cu alt sistem se pastreza atunci si numai atunci cand elementele lor componente sunt compatibile si complementare. Acum, acesta cunoastere ne modeleaza perceptia iar perceptia ne determina comportamentul ca raspuns sau ca reactie in fata a ceea ce percepem; altfel spus, asentimentul sau resentimentul. Explorand mai departe, existenta persoanelor este perceputa ca o lupta permanenta cu asa zisa "viata", cu scopul si motivul supravietuirii. Tot evindenta este perceptia faptului ca nici o persoana nu castiga aceasta lupta. Atat situatia sociala cat si situatia personala, impofida bataliilor castigate, se degradeaza iar persoana imbatraneste. Tragic este din punctul din care percep ca, acesta situatie este considerata fatalitate (necesitate), de neschimbat sau si mai grav o situatie naturala fara de iesire si din acest motiv persoanele "o accepta", adica se dau batute si continua lupta impofida esecului evident si a consecintelor dezastruoase a situatiei personale la propriu, "starea sanatatii mintii si corpului individual". Desi "sanatatea este cea mai buna dintre toate" este concluzia la care ajunge persoana dupa ce o pierde, niciodata nu a fost explorata serios, stiintific (rational) de catre fiecare persoana pentru sine, pierderea sanatatii naturale si adevarata cauza, pentru ca se "considera" ca asa este normal; se considera ca trecerea anilor degradeaza corpul si este asociata acesta degradare cu timpul sau cunoasterea fara a fi constienti de pacapeala. Daca aceasta fatalitate este luata in serios, atunci pentru orice om rational ar insemna ca degradarea este cunoastere si cunoasterea degradeaza. Acesta concluzie releva falsitatea ei; este evident ca ceea ce cunoastem nu este obligatoriu sa fie degradant corporal vorbind. Nici un om nu face ceea ce nu cunoaste dar cele de mai sus releva ca acesta cunoastre are doua componente, doua sisteme amestecate: un sistem al unei cunoasteri folositoare in sens constructiv si util si un alt sistem distructiv in sensul consecintelor practicarii sale asupra persoanelor care o manipuleaza. As denumi aceste doua sisteme ca sa le disting cat mai clar unul de celalalt (denumirea distinge nu defineste) sistemul cunoasterii utile, cunoasterea rationala si sistemul cunoasterii inutile, cunoasterea psihologica. Intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii violenti si rai, nemilosi si fanatici in ambitiile lor, sunt asa de vigurosi fizic vorbind; iar oamenii sensibili, binevoitori si inimosi au atat de multa suferinta acumulata in ei? Sunt extrem de mirat sa descopar ca susrsa acestei situatii este amestecul celor sensibili si umani pentru care bunul simt face ca modalitatea lor comportamentala sa inceapa cu blandetea si bunavointa, nu de putine ori chiar cu compasiunea cu cei pentru care nu functioneaza decat violenta ca atac si aparare, obsesia acumularii (laccomia), puterii (slabiciunea) si dominatiei (neputinta). Cei violenti si rapaci in sistemul lor sunt o.k. si cand vorbesti pe limba lor si te comporti dupa sistemul lor iar este o.k; formeaza un sistem omogen de elemente cu reguli si rutina comportametala fixate. In acelasi mod oamenii sensibili si delicati daca sunt intre ei nu mai acumuleaza suferinta, sunt o.k; un sistem omogen si coeziv cu elemente libere si interactiuni rationale nefixate ca model sau schema ierarhica. Amestecul acestor doua sisteme este nepotrivit pentru amandoua, cei violenti sunt invidiosi pe cei neviolenti ca si Cain pe Abel si se straduiesc in prezenta lor sa le dovedeasca intelectual sau fizic( cu pumnul sau banii), inutilitatea si slabiciunea; (pentru ca asta cunosc cel mai bine manipuland zi de zi). Cei blanzi se straduiesc sa-i convinga pe ceilalti de existenta altor modalitati mai umane si mai armonice in existenta, iar cei mai prosti se dau maestrii incercand sa-i transforme pe ceilalti in ucenici, adica trec de partea celor violenti si reactivi la viata si armonie dorind s-o supuna, s-o domine! Amestecul degradeaza si pe cei blanzi si pe cei violenti pentru ca unii devin dominatori emotional sau intelectual, iar ceilalti care domina fizic isi pierd reperul in existenta fara sa primesca altul in loc si devin si mai violenti. Acum in sinceritatea mea fata de mine, incep sa inteleg de ce constienta afirma: "Eu nu sunt din lumea asta", sau " se despart oile de capre", 'iubesteti dusmanul si-l vei invinge". Pentru ratiune cea mai inalta cunoastere este miracolul. Conceptul de "lume" daca mi-l descriu asa cum il vad, imi este evident ca "lumea" este expresia sistemului violent si irational din mintea mea. In "lume' prospera cei violenti si irationali prin faptul ca nu percep ca mijloacele sunt scopurile, adica nu percep ca banii ca mijloc aduc doar bani si nu implinirea cautata in propria lor existenta; la fel violenta aduce doar violenta nu putere sau glorie. Nu au constienta faptului ca puterea reala este neperceputa iar violenta este o cinetica, o canalizare autodistructiva pentru cel care o practica a puterii. Desigur umanitatea isi recupereaza decazutii si pierdutii printre sistemele incompatibile cu ea, sau altfel spus pe cei care s-au amestecat unde nu le fierbe oala ca si mine. Acest apel periodic de revenire "acasa" este valabil pentru si numai pentru cei care sunt ai umanitatii, pentru cei amestecati si care sunt constienti de suferinta lor. Pe cei care sunt din "alta parte", partea chinurilor existentiale cu care si-au hranit orgoliul, partea celor care simt satisfactie cand altul sufera sau are un esec, simt satisfactie cand altuia ii este teama, se hranesc din groaza celorlalti, din moartea celorlalti semeni (dar nu fa fel) ai lor, partea celor care simt satisfactie in fata neputintei, slabiciunii celorlalti, pentru acestia este bine sa stea la ei "acasa" Proiectul locul de retragere nu este altceva decat un loc terestru in care sa nu se amestece ceva. Cei care aud sa hotarasca cei care nu aud sa nu doreasca. Noninterventia unui sistem asupra celuilalt este rationala Cererea mare si nerostita as putea aduce ca justificare pentru irationalitatea de a scrie. Daca asa percepeti urmati perceptia propriilor voastre inimi. Este bine ceea ce esti si ramai in acord cu tine daca el exista; daca nu exista acordul este semnul ca te-ai ratacit si intoarcete la tine insuti de unde o iei permanent de la capat. Nu te amagii ca vreun dezacord cu tine te va duce in final la vreo implinire!.
Coeziunea si omogenitatea unui sitem in cazul reuniunii cu alt sistem se pastreza atunci si numai atunci cand elementele lor componente sunt compatibile si complementare. Acum, acesta cunoastere ne modeleaza perceptia iar perceptia ne determina comportamentul ca raspuns sau ca reactie in fata a ceea ce percepem; altfel spus, asentimentul sau resentimentul. Explorand mai departe, existenta persoanelor este perceputa ca o lupta permanenta cu asa zisa "viata", cu scopul si motivul supravietuirii. Tot evindenta este perceptia faptului ca nici o persoana nu castiga aceasta lupta. Atat situatia sociala cat si situatia personala, impofida bataliilor castigate, se degradeaza iar persoana imbatraneste. Tragic este din punctul din care percep ca, acesta situatie este considerata fatalitate (necesitate), de neschimbat sau si mai grav o situatie naturala fara de iesire si din acest motiv persoanele "o accepta", adica se dau batute si continua lupta impofida esecului evident si a consecintelor dezastruoase a situatiei personale la propriu, "starea sanatatii mintii si corpului individual". Desi "sanatatea este cea mai buna dintre toate" este concluzia la care ajunge persoana dupa ce o pierde, niciodata nu a fost explorata serios, stiintific (rational) de catre fiecare persoana pentru sine, pierderea sanatatii naturale si adevarata cauza, pentru ca se "considera" ca asa este normal; se considera ca trecerea anilor degradeaza corpul si este asociata acesta degradare cu timpul sau cunoasterea fara a fi constienti de pacapeala. Daca aceasta fatalitate este luata in serios, atunci pentru orice om rational ar insemna ca degradarea este cunoastere si cunoasterea degradeaza. Acesta concluzie releva falsitatea ei; este evident ca ceea ce cunoastem nu este obligatoriu sa fie degradant corporal vorbind. Nici un om nu face ceea ce nu cunoaste dar cele de mai sus releva ca acesta cunoastre are doua componente, doua sisteme amestecate: un sistem al unei cunoasteri folositoare in sens constructiv si util si un alt sistem distructiv in sensul consecintelor practicarii sale asupra persoanelor care o manipuleaza. As denumi aceste doua sisteme ca sa le disting cat mai clar unul de celalalt (denumirea distinge nu defineste) sistemul cunoasterii utile, cunoasterea rationala si sistemul cunoasterii inutile, cunoasterea psihologica. Intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii violenti si rai, nemilosi si fanatici in ambitiile lor, sunt asa de vigurosi fizic vorbind; iar oamenii sensibili, binevoitori si inimosi au atat de multa suferinta acumulata in ei? Sunt extrem de mirat sa descopar ca susrsa acestei situatii este amestecul celor sensibili si umani pentru care bunul simt face ca modalitatea lor comportamentala sa inceapa cu blandetea si bunavointa, nu de putine ori chiar cu compasiunea cu cei pentru care nu functioneaza decat violenta ca atac si aparare, obsesia acumularii (laccomia), puterii (slabiciunea) si dominatiei (neputinta). Cei violenti si rapaci in sistemul lor sunt o.k. si cand vorbesti pe limba lor si te comporti dupa sistemul lor iar este o.k; formeaza un sistem omogen de elemente cu reguli si rutina comportametala fixate. In acelasi mod oamenii sensibili si delicati daca sunt intre ei nu mai acumuleaza suferinta, sunt o.k; un sistem omogen si coeziv cu elemente libere si interactiuni rationale nefixate ca model sau schema ierarhica. Amestecul acestor doua sisteme este nepotrivit pentru amandoua, cei violenti sunt invidiosi pe cei neviolenti ca si Cain pe Abel si se straduiesc in prezenta lor sa le dovedeasca intelectual sau fizic( cu pumnul sau banii), inutilitatea si slabiciunea; (pentru ca asta cunosc cel mai bine manipuland zi de zi). Cei blanzi se straduiesc sa-i convinga pe ceilalti de existenta altor modalitati mai umane si mai armonice in existenta, iar cei mai prosti se dau maestrii incercand sa-i transforme pe ceilalti in ucenici, adica trec de partea celor violenti si reactivi la viata si armonie dorind s-o supuna, s-o domine! Amestecul degradeaza si pe cei blanzi si pe cei violenti pentru ca unii devin dominatori emotional sau intelectual, iar ceilalti care domina fizic isi pierd reperul in existenta fara sa primesca altul in loc si devin si mai violenti. Acum in sinceritatea mea fata de mine, incep sa inteleg de ce constienta afirma: "Eu nu sunt din lumea asta", sau " se despart oile de capre", 'iubesteti dusmanul si-l vei invinge". Pentru ratiune cea mai inalta cunoastere este miracolul. Conceptul de "lume" daca mi-l descriu asa cum il vad, imi este evident ca "lumea" este expresia sistemului violent si irational din mintea mea. In "lume' prospera cei violenti si irationali prin faptul ca nu percep ca mijloacele sunt scopurile, adica nu percep ca banii ca mijloc aduc doar bani si nu implinirea cautata in propria lor existenta; la fel violenta aduce doar violenta nu putere sau glorie. Nu au constienta faptului ca puterea reala este neperceputa iar violenta este o cinetica, o canalizare autodistructiva pentru cel care o practica a puterii. Desigur umanitatea isi recupereaza decazutii si pierdutii printre sistemele incompatibile cu ea, sau altfel spus pe cei care s-au amestecat unde nu le fierbe oala ca si mine. Acest apel periodic de revenire "acasa" este valabil pentru si numai pentru cei care sunt ai umanitatii, pentru cei amestecati si care sunt constienti de suferinta lor. Pe cei care sunt din "alta parte", partea chinurilor existentiale cu care si-au hranit orgoliul, partea celor care simt satisfactie cand altul sufera sau are un esec, simt satisfactie cand altuia ii este teama, se hranesc din groaza celorlalti, din moartea celorlalti semeni (dar nu fa fel) ai lor, partea celor care simt satisfactie in fata neputintei, slabiciunii celorlalti, pentru acestia este bine sa stea la ei "acasa" Proiectul locul de retragere nu este altceva decat un loc terestru in care sa nu se amestece ceva. Cei care aud sa hotarasca cei care nu aud sa nu doreasca. Noninterventia unui sistem asupra celuilalt este rationala Cererea mare si nerostita as putea aduce ca justificare pentru irationalitatea de a scrie. Daca asa percepeti urmati perceptia propriilor voastre inimi. Este bine ceea ce esti si ramai in acord cu tine daca el exista; daca nu exista acordul este semnul ca te-ai ratacit si intoarcete la tine insuti de unde o iei permanent de la capat. Nu te amagii ca vreun dezacord cu tine te va duce in final la vreo implinire!.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu