Refularea este o forma de victorie, ca si substituirea sau sublimarea. Ceea ce poate fi cunoscut nu este adevarul.
Iubirea nu este un instrument de propaganda. Iubirea nu este ceva ce poate fi strigat de la tv, de pe acoperisul casei. Iubirea nu este ceva ce poate fi cultivat si acumulat in hambare, mai multa si mai multa. Noi incetam sa ne mai folosim unii pe altii, iar factorul care apare in joc este Iubirea. Cat timp intervine gandirea nu poate exista iubire. Cand te gandesti la iubita(ul) tau o(il) tranformi in simbolul propriilor amintiri, senzatii si imaginilor proprii. Iubirea nu este o imagine, toate acestea nu sunt iubire. Iubirea este o flacara fara fum. Ea nu scoate fumul geloziei, al obisnuintelor, placerilor, al conflictului si al judecatii. Cata vreme Iubirea este sufocata de productiile mintii, nu poate exista DECAT URA, iar sediul acestei uri este mintea. Cu cat idealul este mai inaltator cu atat mai puternica, violenta si profunda este refularea, cu atat mai adanc conflictul si mai acerba ura. A te elibera de ura, de gelozie, de toata aceasta lupta surda si fara sfarsit, este oare posibil? A ne elibera de aceasta cautare fara sens si final? Ceea ce cautati, veti gasiti dar ce veti gasi cautand nu este Adevarul. Iubirea nu este opusul urii, evident ca opusul nu poate si nu este diferit ci doar o forma "modelata", modificata a ceea ce este.Opusul urii tot ura este. Iubirea nu este un "opus" care sa te transforme in oponentul cuiva sau a ceva. Suntem singuri dar nu stim sa fim singuri. Nu stim sa fim singuri, liberi de orice asociere. Durerea ne sfasie inima iar mintea acopera totul cu frica, invaluie totul in frica, iar frica nu este decat un intuneric; din si in acest intuneric murim si acestui proces ii spunem existenta. Nimic mai dusmanos si tragic ca acesta modalitate a timpului, aceasta modalitate gresit numita existentiala. Poate mai tragica este situatia cand parintii dau mai departe stafeta aceasta in momentul in care dau nastere unei fiinte din resentimente si refulari conceputa. Ceea ce se va naste nu va fi o fiinta umana, dar probabil va arata ca una. Putem oare vorbi de iubire atunci cand ne identificam complet cu un altul? Este identificarea (substituirea) altceva decat "a ne da importanta pentru ca nu avem". Sa fie iubire atunci cand exista durerea de a fi privat de lucruri care par sa dea sens existentei? Sa fie tristetea singuratatii iubire? A nega orgoliul provoaca amaraciune, nemultumire, durerea izolarii, suferinta intr-un cuvant. Este suferinta iubire? Profunda izolare este umbra intunecata a vietii nosastre. Am da orice ca sa ne indepartam de ea, am face orice ca sa scapam de ea, am apuca pe orice cale daca se promite asta. Dar izolarea este calea vietii noastre, caci in adanc suntem sfasiati, chinuiti, nevindecati. In adancul nostru nu suntem oameni intregi, iar contopirea cu un altul nu este posibila fara plenitudine interioara. Ne este frica de singuratate pentru ca ea ne dezvaluie insuficienta si saracia propriei fiinte. Insa doar singuratatea vindeca adanca rana a izolarii. Mintea nu poate fi intreaga si nici sa se completeze pe sine; orice efort face este un proces de izolare. Mintea este o bucata de solitudine pe care nimic nu o poate ascunde, nici macar invaluirea in frica si ura. Ceea ce este strans laolalta , sau cel strans laolalta nu poate fi decat singur. Nu avem nici o putere asupra iubirii ca sa-i comandam sa vina sau sa plece. Lacomia chiar cand vizeaza sublimul da nastere doar la durere Iubirea nu poate fi cumparata prin nici un fel de sacrificiu, prin nici o virtute, prin nici un drog. Iubirea nu este o rasplata sau un rezultat, nu o mai cautati, nu mai cersiti! Realitatea nu are continuitate, continuitatea este acelasi lucru sub forma diferita. Iubirea este clipa de clipa, dincolo de timp si masura. Nu este asa ca va simtiti pacaliti, ca stiati asta dintotdeauna? Iubirea este singura neincetata evolutie adevarata si ea apare cand identificarea sau substituirea si sursa sa ideea dispare ca si cum nici nu ar fi fost vreodata. Fericirea este cauza creativa si evolutiva. Numai un om fericit, este un om creativ!
Iubirea nu este un instrument de propaganda. Iubirea nu este ceva ce poate fi strigat de la tv, de pe acoperisul casei. Iubirea nu este ceva ce poate fi cultivat si acumulat in hambare, mai multa si mai multa. Noi incetam sa ne mai folosim unii pe altii, iar factorul care apare in joc este Iubirea. Cat timp intervine gandirea nu poate exista iubire. Cand te gandesti la iubita(ul) tau o(il) tranformi in simbolul propriilor amintiri, senzatii si imaginilor proprii. Iubirea nu este o imagine, toate acestea nu sunt iubire. Iubirea este o flacara fara fum. Ea nu scoate fumul geloziei, al obisnuintelor, placerilor, al conflictului si al judecatii. Cata vreme Iubirea este sufocata de productiile mintii, nu poate exista DECAT URA, iar sediul acestei uri este mintea. Cu cat idealul este mai inaltator cu atat mai puternica, violenta si profunda este refularea, cu atat mai adanc conflictul si mai acerba ura. A te elibera de ura, de gelozie, de toata aceasta lupta surda si fara sfarsit, este oare posibil? A ne elibera de aceasta cautare fara sens si final? Ceea ce cautati, veti gasiti dar ce veti gasi cautand nu este Adevarul. Iubirea nu este opusul urii, evident ca opusul nu poate si nu este diferit ci doar o forma "modelata", modificata a ceea ce este.Opusul urii tot ura este. Iubirea nu este un "opus" care sa te transforme in oponentul cuiva sau a ceva. Suntem singuri dar nu stim sa fim singuri. Nu stim sa fim singuri, liberi de orice asociere. Durerea ne sfasie inima iar mintea acopera totul cu frica, invaluie totul in frica, iar frica nu este decat un intuneric; din si in acest intuneric murim si acestui proces ii spunem existenta. Nimic mai dusmanos si tragic ca acesta modalitate a timpului, aceasta modalitate gresit numita existentiala. Poate mai tragica este situatia cand parintii dau mai departe stafeta aceasta in momentul in care dau nastere unei fiinte din resentimente si refulari conceputa. Ceea ce se va naste nu va fi o fiinta umana, dar probabil va arata ca una. Putem oare vorbi de iubire atunci cand ne identificam complet cu un altul? Este identificarea (substituirea) altceva decat "a ne da importanta pentru ca nu avem". Sa fie iubire atunci cand exista durerea de a fi privat de lucruri care par sa dea sens existentei? Sa fie tristetea singuratatii iubire? A nega orgoliul provoaca amaraciune, nemultumire, durerea izolarii, suferinta intr-un cuvant. Este suferinta iubire? Profunda izolare este umbra intunecata a vietii nosastre. Am da orice ca sa ne indepartam de ea, am face orice ca sa scapam de ea, am apuca pe orice cale daca se promite asta. Dar izolarea este calea vietii noastre, caci in adanc suntem sfasiati, chinuiti, nevindecati. In adancul nostru nu suntem oameni intregi, iar contopirea cu un altul nu este posibila fara plenitudine interioara. Ne este frica de singuratate pentru ca ea ne dezvaluie insuficienta si saracia propriei fiinte. Insa doar singuratatea vindeca adanca rana a izolarii. Mintea nu poate fi intreaga si nici sa se completeze pe sine; orice efort face este un proces de izolare. Mintea este o bucata de solitudine pe care nimic nu o poate ascunde, nici macar invaluirea in frica si ura. Ceea ce este strans laolalta , sau cel strans laolalta nu poate fi decat singur. Nu avem nici o putere asupra iubirii ca sa-i comandam sa vina sau sa plece. Lacomia chiar cand vizeaza sublimul da nastere doar la durere Iubirea nu poate fi cumparata prin nici un fel de sacrificiu, prin nici o virtute, prin nici un drog. Iubirea nu este o rasplata sau un rezultat, nu o mai cautati, nu mai cersiti! Realitatea nu are continuitate, continuitatea este acelasi lucru sub forma diferita. Iubirea este clipa de clipa, dincolo de timp si masura. Nu este asa ca va simtiti pacaliti, ca stiati asta dintotdeauna? Iubirea este singura neincetata evolutie adevarata si ea apare cand identificarea sau substituirea si sursa sa ideea dispare ca si cum nici nu ar fi fost vreodata. Fericirea este cauza creativa si evolutiva. Numai un om fericit, este un om creativ!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu