15 octombrie 2011

ce provoaca conflictul dualitatii?

Loc de raspuns in comentarii!
Multumesc tuturor celor ce indraznesc sa aiba un punct de vedere sau de asamblare a perceptiei!

23 de comentarii:

  1. orice dorinta cu care te identidici.
    identitatea, persoana.

    RăspundețiȘtergere
  2. Persoana este "iluzia" nu poate produce ceva , iar credinta in lipsa produce lipsa doar. Cu dorinta cand te identifici aceasta dispare, iar identitatea este substituire.

    RăspundețiȘtergere
  3. alimentatia, frica, vinovatia

    :)
    GyL

    RăspundețiȘtergere
  4. haha ! asa este.

    revenind, am schimbat

    "ce provoaca conflictul dualitatii?" cu:
    cine provoaca conflictul dualitatii? de aici imi reiese ca "cine" este un mister ptr el insusi.

    Asadar, CE-ul este conflictul dualitatii.
    Intrebarea devine afirmare:

    CE, provoaca conflictul dualitatii !
    Ce sunt, sau nu sunt ? Sunt sau nu sunt ?

    Mie, imi convine sa fiu un mister. Daca as stii, probabil jocul sar termina.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Oli te joci de-a v-ati ascunselea cu tine insuti! Una este sa nu stii si alta este sa ascunzi ce stii si sa faci pe nestiutorul! Nu era in discutie ceea ce este convenabil!:) Procesezi corect, dar tragi concluzii convenabile? Oare nu frica sa nu se termine jocul alege solutia in locul tau si ea este aparent convenabila si evident gresita? Un "scump" fermecator prin sinceritate!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frica nu "provoaca" ci este efectul conflictului si rutina lui, la fel vinovatia. Dar sunteti f.f. aproape pentru ca ati ientificat efectele conflictului cele mai grososlane, inclusiv alimentatia. Ca toate "astea" sa existe ce este obligatoriu sa fie mai inainte?

    RăspundețiȘtergere
  7. As mai spune ca Eu (Eu-l, atunci cand este separat de intreg), sunt cel care provoaca conflictul dualitatii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu cine ci ce? Cine este "treaba ta"(munca ta).Dar si ca acest cine sa existe mai inainte exista "ceva".Este o chestiune de "ordine in existenta" Si inaintea lui eu exista ceva si nu este o definitie ascunsa sau manifesta. "Eu" este folosit ca "o referire", punct de referinta de cele mai multe ori complet necunoscut, dar la ce se refera?Oli ai dreptate dar nu clarifici nimic.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am citit dimineata ce ai scris, iar pe drum catre serviciu (munca mea), m-a bufnit rasul. Ceea ce am revelat este ca intradevar cine si ce este sursa conflictului. :) Acum ceva ani, imi aduc aminte ca am spus cuiva ce afirma ca nu are nici o frustrare, ca exista totusi o frustrare "cine si ce esti". Acum pot spune ca exista doar cand exista intrebarile "cine" si "ce".

    Acest cine are nevoie de poveste, de descrieri, nu este nicidecum ceea ce este.

    Cine sau ce pare a vrea sa defineasca un obiect fix, limitat, neschimbator (garantie).

    E ca si cum as vrea sa definesc un fluviu. Din satelit pare definit, o forma serpuitoare statica, in fapt este in continua schimbare.

    Asa cum ai spus si tu, in alt post, cand suntem intrebati cine suntem incepem sa inventam o identitate. "Cine" si "ce" incearca sa defineasca ne-definitul. Nu pot doar sa fiu ? trebuie sa fiu cineva ?

    As putea spune ca nici dumnezeu nu stie cine este, din moment ce este infinit si in eterna schimbare. Este ceea ce este. Este intregul.

    Si eu vad eu-l ca punct de referinta. Eu, acum si aici. In momentul urmator alt Eu. Deci conflictul apare cand Eu-ul este intrebat cine este, iar el trebuie sa croseteze o poveste a lui acum si aici.

    Ce ma bucur de intrebare :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Cine si ce are nevoie de justificari (munca mea). :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Si de la acest cine porneste tot balamucul, mincuna, asocierile, frica iar lista este deschisa.

    RăspundețiȘtergere
  12. Umorul salveaza omorul! am ras in hohote!

    RăspundețiȘtergere
  13. am dat intamplator de o stire si am citit-o si mi-a atras atentia exact aspectul despre care am discutat azi dimineata:

    Potrivit surselor citate, imediat după ce a fost împuşcat, Kadhafi era conştient, deşi avea răni grave la picioare şi la cap.

    Kadhafi "a întrebat:

    «Cine sunteţi, ce se întâmplă»,

    dar apoi a murit, în drumul spre spital".

    se pare ca.. chiar si in gura de moarte exista conflictul...

    RăspundețiȘtergere
  14. Este "normal" ca asasinatul sa fie mijlocul politicilor democratice, mijlocul instaurarii 'democratiei"? Suntem informati cu veselie ca a fost ucis Ceasca, Sadam, Kadhafi, Bin Bang-ul terorist etc, toate in numele instaurarii democratiei cu de-a sila. Dar cea mai stupida este "bucuria populara" a celor total inconstienti de ce s-a intamplat defel.Era o zicala din intelepciunea milenata:"Schimbarea sefilor, bucuria prostilor" Ce sa faci cand "noul tiran" este ascuns de promisiuni vechi neonorate vreodata, lucreza din culise, in echipa!?

    RăspundețiȘtergere
  15. orice asasinat nu este "natural"..

    iar in stupiditatea bucuriei populare ma regasesc in trecut de atatea ori, incat parca simt ca ar fi vorba de o alta "persoana" pe care am ingropat-o dar care din cand in cand ma mai bantuie :))

    RăspundețiȘtergere
  16. Ce provoaca conflictul dualitatii?

    RăspundețiȘtergere
  17. O intrebare ajutor! Cu ce suntem in conflict???

    RăspundețiȘtergere
  18. Mai exact cu imaginea despre noi insine, care modeleaza perceptia in toate aspectele vietii. Imaginea are nevoie(sa traiasca) si din nevoie apare trebuinta de "a face lucrurile asa cum sunt".. si de fapt afirmam ca ele nu sunt asa cum sunt.. Asta percep a fi sursa conflictului..

    RăspundețiȘtergere
  19. Constienta! Cand suntem constienti. Constienti de relatia in care ne aflam cu ceea ce credeam ca este sau suntem, apare conflictul dualitatii intre ceea ce am fost si nu mai suntem si ceea ce ar fi trebuit sa fim!- dintre ceea ce este si ceea ce ar fi trebuit! De ex cand credem ca suntem iubiti si constientizam ca era doar o manipulare, o aservire si folosire intram in conflict cu partenerul.Amagirea genereaza permanent conflicte iar autoamagirea cele mai dureroase si crude razbunari. Imaginea este vraja in care murim si tinem cu disperare de ea, de frica mortii, Credinta este o imagine cu care ne substituim spiritul si asta este sursa conflictului si regenerarii sale. In ceea ce priveste individualitatea Cris are dreptate substituirea este cauza conflictului intern. Constienta relatiei in care ne aflam este cauza conflictului manifest ca reflectare in exterior a celui launtric.Numai rezolvand conflictul launtric ,integrare interioara, putem contribui la incetarea conflictului planetar generalizat si aparent fara sorti de a inceta. Daca lucram in adevarul a ceea ce este orice este posibil in lumea si societatea noastra. Mai putem intreba ,CUM? Acesta intrebare este gresita si sursa oricarei amagiri. Nu avem "nevoie" de imagine de sine -avem sinele! Sinele este mereu prezent in timp ce gandirea noastra este mereu ieri sau mereu maine! daca suntem acum care sunt manifestarile si calitatile exprimate si nedescriptive ale spiritului??? Noi credem ca suntem liberi dar in fapt suntem si constienti ca nu! Constienta acesta genereaza conflict fiinta lupta sa se elibereze de tiranie. Acesta lupta intarea tirania. Acum realizam constient ca lupta nu aduce pace si ca ceea ce suntem ca fiinta este tacut, adica pacificat. A nu confunda facut tacut cand ti se da in cap cu "tacut" sau miscare in totalitate, sau intensitate totala sau totala energie , sau creativitate. Poarta spre noi insine este cea dintre doua cuvinte. ASA percepem constienta si atentia si intentia. Dragostea cunoaste nu are nevoie sa afle (citeasca, studieze, urmeze, copieze, adica sa reflecte ca o oglida si sa mai si numeasca asta gandire-cel mult un stand-by al gandirii!!!)

    RăspundețiȘtergere