ce ne face evolutia?

Ceea ce cunoastem noi drept "evolutie" este folosirea omului ca instrument pentru un anumit scop.

Scopul este important nu omul. Acest mod de lucru implica in mod necesar si obligatoriu notiuni de "superior", :inferior", de "cel ce este aproape" si "cel ce este departe", de "cel care stie " si "cel care nu stie "etc, etc. Aceasta separare (fragmentare conceptuala) implicata de folosirea omului ca instrument este si produce inegaliatate psihologica (fragmentare psihologica, la extrema schizofrenie), iar aceasta inegalitate este factorul de dezintegrare sociala si individuala. Acest proces este un proces de substituire, identificare, asociere a fiintei Din sinceritate in fata propriei constiinte recunoastem ca singurele aspecte ale raporturilor umane pe care le cunoastem sunt cele de folosire sau aspectul lor utilitar? Societatea foloseste individul si indivizii se folosesc intre ei pentru obtinerea de beneficii la diferite nivele. Noi incetam sa ne mai folosim doar cand ideea nu mai este factorul motivational al relatiilor. Ideea aduce in mod obligatoriu cu sine exploatarea, iar exploatarea da nastere antagonismului, conflictului la toate nivelele. Atata timp cat conducatorul, credinta, drapelul, ideea ca actiune deliberata exista, iubirea nu apare.Cand vorbim de evolutie apare speranta unui "mai bine psihologic"dar binele nu are grade de comparatie: este sau nu este. Atata timp cat binele psihologic nu este, ne vom refugia in "obiectiv" (material) spre a cauta "motive" sau argumente ale binelui inexistentsi solutii ale unui posibil "bine". Dar orice solutii am gasi ele au ca samanta, ca germene binele inexistent si rezultatul nu poate fi decat tot samanta. Acest proces este un proces de izolare si nu este ceea ce numim spiritualitate, este un proces material sau in materie pe care il cunoastem ca "gandire", o reflectare a informatiilor acumulate temporal sau "timpul". Cu alte cuvinte evolutia nu apartine timpului. Evolutia temporala nu este a fiintei ci a instrumentelor (obiectului, a ceea ce a fost gandit), evolutia formala, adica a formelor exprimarilor gandite, o existenta conditionata de cum a fost gandita. Regandirea formei nu schimba conditionarea. Evolutia temporala este o schimbare a modalitatii conditionarii si nu drumul catre libertate.