asocierea

 Denumirea are functiunea de a distige si nu de a defini. Distinctia nu este separare, ci un act de perceptie

. Actiunea substantivata in denumirea asociere ramane un mister iar ceea ce este ascuns ne ascunde. Aceasta denumire ce distinge? Ceva care este impreuna de ceva care este singur? Aceste situatii apar ca si consecinte ale actiunii "a asocia": ceva care a fost asociat si nu mai este de capul sau (sau liber sa decida). In acest caz actiunea  genereaza separare; elemente care inaintea asocierii erau "la fel" dupa asociere unele sunt impreuna si altele au ramas asa cum erau. Asta inseamna ca elementele asociate sunt legate sau interrelationate ca o structura independenta si unitara?. Sa fie asocirea ca actiune un mod de a "face" sau stabili relatii? Sa fie relatia o interdependenta? Sa fie relatia o legatura deci un grad mai putin  de libertate de miscare al elementului asociat, asemanator legaturilor chimice? Aceste legaturi evident creeaza structuri compuse nu unitare, iar aceste compozitii par a fi un intreg sau cel putin asa functioneaza. Fizica si chimia vine sa certifice structurile compuse si componetele lor ca si functiunea si proprietatile intregului compozit. Toate aceste structuri sunt denumite "materiale", acesta denumire ce distinctie face? Distinge ceea ce este asociat sau structura, materie, de ceva ce nu este asociat si distins prin denumirea spirit? In acest caz tot ce este asociat, asociatii, asocieri, etc, este activitate materiala si ce nu, este activitate spirituala? Daca privim asocierea din materie putem afirma ordinea, dar daca privim asocierea psihologica intre presoane sau in si intre mintile lor, privim haosul. Haosul este efectul refuzului activitatii spirituale a fiintei si a concentrarii sale doar pe materie, pe legaturile generate de ascieri.  Asocierea  psihologica este devastatoare pentru minte. Se asocieza vizual motociclete sau masini cu o sex bomba,  iar prostovanul handicapat sexual cumpara masina ferm convins ca vine la pachet cu bomba sexuala. In fapt el este la pachet cu masina pentru bomba, efect invers asteptarilor. Din aceste "inversari" generate de asocierile psihologice cine sa mai inteleaga ceva? Se asocieaza o casa cu familie fericita cu creditul bancar si fara discernamant cetateanul turmentat crede ca doar creditul ii aduce casa si fericirea in familie. Iar situatia inversa pe care o traieste il debusoleaza complet; doar el a facut ce trebuia sa faca si fericirea familiei unde este? Este asociata datoria ca instrument bancar cu bogatia personala iar aceasta asociere leaga persoana de datorie nu de bogatie. Iata ca asocierile psihologice sunt fundamental false din moment ce sunt contra naturii. Se asocieaza implinirea cu casatoria si ceea ce rezulta numai implinire nu aduce ci pierderea gradului de libertate natural.O fiinta nu poate trai posedata psihologic. Se asocieaza inteligenta cu cantitatea informationala sau abilitatea speculativa a informatiilor si  se blocheza orice perceptie. Se asocieaza realizarea cu victoria si aceasta asociere da nastere doar la cruzime. Exemple sunt cu nemiluita dar in fapt mesajul asocierii ca actiune este clar: exista un domeniu in care legaturile rezultate in urma asocierelor sunt ordonate si genereaza structuri coezive si omogene domeniul materiei si exista un domeniu in care asocierea este irelevanta si distructiva anuland gradele de libertate, domeniul mintii sau psihologic generand "posesiuni psihologice". Primul domeniu este evident domeniul tehnologiei, a instrumentelor, a lucrurilor, al muncii; celalat domeniu este al fiintelor si existentei lor, al creatiei. Asocierea este lucrativa si nu este creativa.  Este evident ca asocierea este legatura si nu este relatie. Relatia este alt domeniu, alta mancare de peste. Desigur ca pentru o "minte mecanica" este imposibil sa perceapa si manifeste relatii, si atunci inlocuieste relatia cu asocierea care este aparent asemnea dar evident complet diferita. Asocierea este surogatul relatiei. Cum spune un prieten, "de cat de loc, e bine si asa". Dar ca acest "bine si asa" sa existe este obligatorie constiinta unei minti nemecanice. creative. Mintea creativa exprima  relatii:  relatiile matematice (ale ordinii din materie) relatiile fiziologice (ale bio-ordinii), relatia relatiilor (iubirea). Asocierea este fixa si neschimbatoare asa cum este si materia sau domeniul acesteia. Relatia este transformatoare, mereu noua si inoitoare, o dinamica a intensitatii taririi. Asocierea genereaza conflict si ura in planul psihologic; Se asocieaza asteptarile proprii cu obligatiile celuilalt. Fiecare are dreptate si dreaptatea lor este aceeasi. Intreaga modalitate comportamentala sociala este efectul unei asocieri gresite sau a unei asocieri intr-un spatiu interzis asocierilor, domeniul mintii, iar din punct de vedere psihologic acesta asociere are ca efect posedarea psihologica sau sclavia mentala. Gandirea centrata pe ura (eu = ura) este o gandire asociativa care are cauza asocierea initiala. (aceasta asociere are expresii diferite, viata= lupta, viata=durere, viata=dorinta, eu=insuficient, eu=am, eu= idee, trebuie=mai mult,mai mare,in plus, eu= muritor, pacatos, eu= timp, timp=bani, bani=datorie, etc, toate asocieri psihologice irationale).Aceasta asociere "nepotrivita fiintarii" in libertate, asocire care functioneza social (legaturi sociale) genereaza precivilizatii umane, iar evolutia spre civilizatie este tendinta lor fara speranta; aceasta speranta le perpetueza existenta in conflict cu ele insele sau conflict interior al societatii preumane.  Este o poveste, ca daca nu ar fi fost ceva real nu s-ar fi povestit, in care existenta fiintelor in edenul daruit era condusa de o singura regula "cel mai mare, puternic, constient, bogat, etc, slujea pe cel   mai slab, etc." si in acet fel  toti membrii acelui eden traiau fericiti si cresteau impreuna ca un intreg. Decaderea civilizatiei respective s-a produs prin schimbarea regulii : cel slab, etc, sa slujeasca celui puternic,etc.  Cel slab este violent iar cel puternic slujit de violenta trebuia sa se apere si apararea i-a ocupat toata activitatea. Astfel s-a ajuns la o intrecere in domeniul violentei si acest domeniu nu este civilizator. Au fost facute arme din ce in ce mai distructive in masa pentru ca cei "puternici" erau erau din ce in ce mai putini, iar cei slabi din ce in ce mai multi. S-a ajuns in final la o societate a violentei care isi aminteste ca odata era civilizatie umana. Este greu, este foarte greu daca nu imposibil ca gandirea centrata pe ura (violenta), sa se autoconstientizeze ca atare pentru ca intrega ei experienta si cunoastere este violenta, urmarirea victoriei. Dar cum am relevat anterior daca exista asta exista si diferitul, societatea relatiei, societatea dinnaite de a fi a violentei si care va fi dupa incetarea violentei interioare individului si societatii sale.