reflexia

Totul este reflectarea miscarii, este miscare.

Este un proces universal al dinamiccii evolutive sau a miscarii cu toate gradele de libertate.

Una din dimensiunule sale este reflectarea planului fizic creat, in gandire. Astfel gandirea reflexiva releva  nivele de profunzime si claritate sau inteligenta a percetiei, precum si nivele de interpretare sau inchipuire a acesteia . 

Interpretarea perceptiei subiectiveaza si claritatea percetiei obiectiveaza  De ex. fenomenele naturale obievtive, fulgerele si tunetele, erau percepute la fel dar reflectate in gandire diferit; interpretarea lor a incetat cand inteligenta percetiei a reflectat fidel natura fenomenelor respective; pana atunci erau gandite ca fenomene simboluri ale maniei zeitatilor locale. Interpretarea percetiei subiectiveaza iar inteligenta percetiei obiectiveaza. Insa este evident ca obiectivismul si subiectivismul exploratorului perceptiei se reflecta de asemenea in perceptie adaptand-o si individualizand-o conform gandirii sale reflecsive.

Orice actiune sau reactie a gandirii reflecsive, sau descriptive, este  raportata la nivelul de profunzime al.perceptiei. Orice perceptie este determinata de calitatea perceptorului sau a senzorilor percetiei. Nu exista perceptie fara ‘martorul’ sau perceptorul ei si cele doua aspecte functionale ale perceptiei se determina si sustin reciproc. Dar aici se releva un al treilea factor, unul fluid, oglinda reflectarii in care si perceptia si senzorul ei  isi are esenta,  care creeaza obiectivitatea senzorului si a perceptiei sale ca unitate functionala existentiala, creatorul perceptiei si senzorului ei.

. Sursa oricarui senzor si oricarei perceptii este inteligenta ca fundatie esenta a intregii miscari universale formative si reflexive,  armonica fundament, fractalul de echilibrium universal.

. Nu putem afirma o sucesiune ierarhica intre senzor si perceptie ,ci doar sincronicitatea omogenitatii lor. Fara ierarhie nu exista inceput si sfarsit, exista pulsatia creativa a inteligentei universului. Perceptia si perceptorul ei este evident expresia inteligentei. 

Nivelul cunoasterii se releva ca nivel de recunoastere a inteligentei; Chiar daca reflectarea perceptiei in gandirea despre este  nefidela naturii sale, senzorul ei este inteligent alcatuit. Inteligenta materiei reflecta inteligenta perceptiei si reciproc.Intregimile care nu poat fi impartite sau separate, nu pot fi reflectate in gandirea descriptiva.  

In schimb pot fi percepute prin senzorul simtamant. Simtamantul este reflecsia fidela  a intregimilor din perceptie si reciproca e valabila.

 Revenind la evidentele din percetia comuna, noi denumim corpul nostru fizic corp senzorial, dar niciodata nu ne-am reflectat in gandirea individuala  simultaneitatea, sincronicitatea si omogenitatea sa cu perceptia ca intregime.  Corpul insusi este reflectarea percetiei ca totalitate iar perceptia este reflectarea corpului ca intregime ,unicitatea existentiala functionala evidenta senzor-percetie ca intregime

Claritatea perceptiei dualitatilor formale biunivoce,  releva reflectarea interpretativa ca actiunea fragmentarii a ceea ce nu poate fi fragmentat. Gandirea despre sine este consecinta unei astfel de actiuni si evidenta faptului este recunoscuta in conflictul lautric dintre ceea ce este si ce credem noi ca ar fi. Acest conflict conduce la sincronizarea miscarii din percetie si din reflectarea ei asemanator motoarelor electrice sincrone care ating rotatia nominala cand curentul sau miscarea din stator( in cazul nostru din percetie asa cum este ea) si a miscarii din rotor (in cazul nostru din reflectarea gandirii) , se sincronizeaza si randamentul functionarii sale de transformare a energiei consumate este maxim.

In cazul nostru cand perceptia si reflectarea ei gandita este in sincron se instaleaza starea de pace sau liniste interioara sau max receptivitate a percetiei si calitate a senzorului ei, sau corpului fizic. Acest sincron percetie- gand tacut specific copiilor ca functionare este cunoscuta sub forma exprimata de “minte sanatoasa in corp sanatos”. Apare distinctia intre forma gand si gand; forma gand este o particularitate potentiala de expresie, o cinetica,  iar gandul se releva ca o intregime indescriptibila, cuprinzatoare. Gandul contine toate formele sale de expresie posibile, este un container atotcuprinzator.

 Cand gandul tacut , dezbracat de forma sa gandita reflexiv isi manifesta forma sa care se releva  biologica" "biologic" avand semnificatia de desavarsirea gandului care isi contine toate conditiile existentei sale fara conditionare din exteriorul sau Mediul natural al gandului este ‘imensitatea” sau inteligenta  continuta siesi. Cea mai mare viteza din univers este viteza gandului creator

 In constienta gandului creator, timpul si spatiul sunt relativitati expresive ale procesului fundamental al miscarii universale – reflexia. Constiinta se releva ca punctul in care se reflecta intreaga creatie, miscare creativa si cocreativa , pulsatia universala a plenitudinii sale, iar gandirea creativa si reflexiva sunt reflexii ale acesteia. Aceasta evidenta ne releva sensul cuvantului existenta , acela de proces miscare universala de nastere, crestere si implinire a constiintei sale , constienta inteligentei creative nereflexive sau a impulsului initial concretizat in perceptia- senzor.

 Fara senzor nimic din ceea ce exista nu ar exista si fara perceptie nici senzorul nu este. Ceea ce vreau sa relev este o alta viziune a gandirii fata de perceptia creativa, una in centrul caruia este fiinta umana asa cum este ea ca totalitate nefragmentabila.In aceasta viziune omul corporal este continatorul tuturor senzorilor care fac posibila percetia universului in integritatea sa; nu exista ceva in univers fara un senzor al acelei existente in corpul omului –“templu nefacut de maini omenesti”- adica de sine statator.

Percepem energia ca energie cand suntem energie si corpurile drept corpuri cand suntem corp. Putem baleia perceptia sub toate pulsatiile sale.Suntem energie si substanta in sincron Nu exista forma miscare energie sau fluxuri, unde energetice, nu exista forme miscare corporale si corpuri fara sa avem mijlocul sau senzorul percetiei lor. Ne vom reintregi in constiinta imbogatind-o cand vom aborda inteligent simtamintele ca senzori ale nivelurilor de miscare energetice si subspatiale. Percepem si ca nu percepem si asta ne elibereaza si din conditionarile perceptiilor noastre interpretative care blocheaza curgerea libera a energei si substantei in corp denaturand calitatea originala a senzorilor, denumitul procesul de imbatranire.
Calitatea corporala a indivizilor nu este data de efortul intretinerii lor ci de inteligenta de ‘dincolo de perceptie”, de sursa ei,  intentia

Cand dormim nu percepem si ne refacem corporal. Cand visam ,percepem si ne odihnim mai putin. Visarea este efectul conflictului interior si-l  suprapunem  visului creator unul cu creatia, ii suprapunem ascunzandu-l reflectarea neimplinirilor noastre sub formele dorintei. Lumea astrala sau psihologica este o lume a interpretarilor noastre cu care umplem golul imaginar al irationalitatii noastre care “creaza monstri”

Acum putem intelege ca fiinta corporala umana nu este o reflexie a gandirii reflexive, descriptive sau a judecatilor de valoare sau de nonvaloare la care s-a redus in timp acestea. Acesta este reflecsia simtamintelor noastre. Gandirea despre sine doar consideratii exterioare gandite despre  este si  nu reflecta fidel realitatea sa si sursa acestei relitati miraculoase..

Ideea noastra despre sine  este virusul gandirii.Desi reflectarea descriptiva este partiala si fragmentara, isi gaseste functionalitatea in dinamica recunoasterii; interpretam pana nu mai avem nevoie de interpretare percepand direct, inteligent dinamica expansiunii si imploziei constiintei.

Inteligenta este esenta , centrul fluid al transformarilor reversibile si ireversibile si se recunoaste centrul oricaror manifestari din campul constiintei indiferent de nivelul lor.

Miscarea inteligentei este flusul inoirilor. Acest flux se reflecta si in activitatile umane care se dezvolta prin inoire a miscarii sau cel putin a formelor productiei  Fara noutate orice productie va inceta la un moment dat. Consideratiile exterioare referitoare la sinele uman il asociaza cu dinamica lucrurilor si miscarilor facute in societate fara sa retinem natura lor diferita de natura umana. Omul reflecta lumea dar lumea nu-l reflecta pe om

Cetateanul se considera pe sine  reflectare a propriilor activitati scapand din atentie faptul ca activitatile sale sunt deja rodul interpretarilor sale lipsite de profunzimea si claritatea perceptiei . Consideratiile exterioare sunt nefidele sau partial fidele realitatii sale existentiale si nu-l pot reflecta. Gandirea nascuta din abordarea separarii superficiale din perceptie  in elemente distincte si fara legaturi intre ele, este exterioara  si modeleleaza societatea demodeland individul. Apoi considera demodalarea lui ca obiectiva cand in fapt este relevata ca efect al propriei gandiri si activitati.

Corpul senzorial al complexului simtamintelor  refecta percetia miscarii si sensul  energiilor creatoare,  este sincron si omogen cu activitatiele lor care se inoiec continuu prin reflectare si este de asemenea reflectat acest sincron regenerator prin inoirea continuua a celulelor corpului care este fluxul corporal al acestei miscari regenerative.

Vom intreba, daca este asa de ce imbatranim? Eu ma intreb care este natura constiintei care asociaza timpul cu degradarea corporala, care sustine gandirea naturii celulelor care nu se mai pot regenera, care justifica crima, face din moarte o afacere ,etc.” In nici un caz nu este un punct de reflectare inteligenta si nici plenitudinii maretului edificiu al percetiei inteligente, sau al intregii creatii. Este un punct de reflectare  a gandirii fragmetarii a ceea ce nu poate fi fragmentat, o umbra sursa a inutilitatilor existentiale, o masca sub care se ascunde opozitia la viata si existenta in numele unei surse inchipuite in negura vremilor .

 Individul uman nu poate astepta nimic nou fara sa se elibereze de sub influenta aceastei umbre. Exista miliarde de lumi dar numai una singura este gandita . Celelalte s-au nascut prin adaptarea care a inlocuit evolutia, le-a transformat in ceva hidos. Aceste hidosenii comportamentale si frumusetile indescriptibile ale originilor coexista in perceptia noastra sub denumirea de creatie si facatura, adevar si minciuna, corect si incorect, divinitate si creatura, etc. iar utilitatea se releva in a stimula discernamatul faptelor sau raspunsurilor.

Acordul sau Asentimentul  este conducere inteligenta care guverneaza elegant prezentul. Reactia nu este un acord cu altceva diferit fata de care  ne exprimam dezacordul; daca reactionez la o prostie, rautate, violenta, etc, nu “ma fac” inteligent, bun sau  iubitor, etc.. Toleranta nu este opusul sau reactie la intoleranta, este aceeasi miscare a energiei sub forme simultane diferite, o linearitate comportamentala.

Cand vorbim de spiritualitate majoritatea se gandesc la biserica, la religie si numai vizionarii se refera la simtaminte. Psihologii au clasificat reactiile emotionale pe post de fire sau caracter. Religiile au clasificat in categorii diferite axiomele descriptiv gandite vis a vis de origine, drept  credinciosi si necredinciosi desi toti enoriasii lor cred in ce li s-a propus sa creada tocmai pentru ca nu au constiinta faptului necunoscut, al misterului. Dupa mine toti sunt necredinciosi in raport cu propriile lor afirmatii fapt  relevat in inseparabilitatea credintei de faptele curente. Nu poti separa faptele zilnice  de credinte si aceasta evidenta este ocolita diplomatic pentru a perpetua o stare a bigotismului teoretic, aparent condamnat de religii. Faptele curente reflecta simtamintele nu gandirea ideatica Evidenta asta reflecta nefericirea generalizata a populatiilor la maturitate dupa ce au consumat experientele ideatiilor fara suport in propriile fapte.Utopic nu este individul care-si reflecta simtamintele ci doar cel care afirma devenirea, a ceva ce nu traieste, ipocritul. Ipocrizia este utopia.

Suntem in lumina dar cu spatele la soare si credem ca rostul lui este doar sa face unbre; credem ca umbrele sunt “realitate”. Vrem sa miscam lucrurile apucandu-le  de umbre si ne miram ca nimic nu se schimba, ne revoltam chiar.  Intelepciunea nu izvoraste din negare sau afirmare ci din discernamatul faptelor, din consecventa lor cu intetiile si asta se denumeste integritate.Inteleptul “nu se da batut” dar isi recunoaste esecurile. “Stan Patitul’ este cel care a esuat si se elibereaza prin recunoasterea esecului si nu il mai justifica inutil.. Rememorarea existentei asa cum a fost ea este minimul ajutor pe care ni-l acordam singuri. Fara sa-ti amintesti nu parasesti amintirea. In amintire esti mereu in urma ta, inaintam cu spatele la soare. Ne intoarcem si vedem unde punem piciorul. Nu priviti in soare ca va orbeste , bucurati-va doar de lumina lui, asa cum firesc este sa fie.