09 februarie 2017

schimbarea corpului sau transferul de identitate

Oamenii care gandesc la fel sau au aceeasi atitudine ajung sa se asemene.
Asta releva puterea gandirii asupra expresiei formale. Cei care traiesc mult timp impreuna ajung sa fie considerati  frati pentru ca ajung sa asemene unii cu altii in perceptia subtila a inconjuratorului.Imporeuna inseaman sa gandesti la fel si sa ai aceeasi rutina.

Cand gandesti la fel cu cineva esti acceptat de acesta, iar daca nu esti exclus, respins. Cand esti respins ti se ia din energie si asta releva natura conflictuala a celor avizi de energie, de putere personala. Cand esti acceptat energia fiecaruia prin rezonanta asemanatorului se amplifica si prospera fiecare.

 Imaginati-va ce ar insemna energia rezonanta a aceluiasi gand pentru o populatie sau pentru intreaga populatie planetara. Este "o putere" fara opozitie si expresia 'orice este posibil" nu face decat sa releve aceasta situatie.

Puterea gandului uman este incomensurabila atunci cand nu este fragmentat arbitrar in forme opozanate. "Fericirea de a fi singur" este simtamantul acestei intregimi a simtamantului-gand tacut, nepolarizat lingvistic interpretativ in bun si rau..

Sincronul simtamant- gand -imagine- perceptie in  simultaneitate este expresia  eului reintregit; nu mai este un eu simtire si eu gandire. "Una simt, alta gandesc, sau gandesc una si simt alta". ca stare  este evidenta; la fel si  varianta sincronului  simtiri cu exprimarea. Dar ceea ce se modifica este perceptia sau imaginea receptata ca totalitate a procesului. Cand nu exista coeziune launtrica intre simtamant si gand perceptia releva distorsiuni formale, schinomoseli, strambaturi, grimase fine sau grotesti, ticuri nervoase, incruntaturi. Cand este coeziune si omogenitate percepem o destindere , o stralucire a formei , o emulatie si un entuziasm, un zambest foarte discret, launtric, fiinta se exprima pe sine si are credibilitate.

 Seriozitatea este o masca care ascunde lipsa de omogenitate sau conflictul intre ceea ce simti si afirmi. Credibilitatea este perceptia faptelor nu a afirmatiilor Un om este credibil cand faptele sale sunt una cu afirmatiile sale sau cu intentiile sale.

Un politician simte nesiguranta dar afirma ca promoveaza pacea, altul afirma ca promoveaza integritatea dar se teme de desconspirarea lipsei acesteia in ceea cel priveste. Ambii nu sunt credibili. Aparentul calm al primului este contrazis de greutatea cu care se exprima cautandu-si cuvintele iar  aparenta fortei celuilalt este contestata de grimasele si strambaturile "involuntare", de taraganarea cuvintelor lipsite de sentiment, de pauzele lungi revelatoare a ceea ce ar fi vrut sa ne convinga, de mimica actorului de pe marginea santului cand isi paste gastele filosofand.

Aparent sunt multe forme identitate, dar la o explorare atenta descoperim ca le poti numara pe degetele unei singure maini. Samanta identitatii este atitudinea si cum fiecare schimba atitudinea sa functie de interesele sale putem recunoaste 4 categorii care se succed alternand in fiecare individ. Atitudinea victimei , a flagelatorului, a inchizitorului (curiosului) si a naivului.

 Victima isi conserva statutul sau psihologic langa flagelator si se gasesc impreuna, iar naivul nestitutor isi conserva statutul langa un inchizitor in reciprocitate. Daca naivul ar da raspunsuri, inchizitorul isi pierde impulsul de al intreba si daca flagelatorul nu ar avea pe  cine sa-l bage in seama si-ar pierde sensul existentei. Aceste perechi psihologice identitare se sustin reciproc , una confirma celeilalte necesitatea statutului sau identitar.

 Evidenta arata ca daca un flagelator isi pierde impulsul, victima il preia schimband rolurile. La fel se intampla si cu inchizitorul care schimba rolul cu naivul. Aceste alternante subtile sunt greu de sezizat actorilor lor,  fara conflictualitate isi pierd  consistenta autoargumentarii existentiale, se tem .Aceste relatii biunivoce ale atitudinii in exprimare se reflecta in percetie ca forme diferite .

Aceste "fete" diferite ale individului se amprenteaza si pe figura si corpul sau; o "fata este si un corp". Pe corp este imprimata atitudinea gandirii si constientei fiecaruia si s-a dezvoltat o adevarata stiinta a caracterului determinat de studiul fizionomiei sau al fiziononiei care demasca caracterul individului. Unitatea simt- gand -imagine- perceptie se releva din nou.

 Intrebarea care se pune in curgerea explorarii este aceea daca nu exista o schimbare de corp totala din moment ce exista aceste schimbari de identitati comportamentale sau psihologice? Schimbarile de atitudine si "fetele" sunt schimbari "in mic", la suprafata aceluiasi corp. Nu exista o asemenea schimbare si in profunzime, adica o schimbare a intregului corp si identitati formale? Identitatea formala este o reflexie a mediului existential, o oglindire a mediului social, dar corpul  este o reflectare a mediului natural terestru. Fara ecosistemul planetar, plenitudinea si frumusetea indescriptibila a planetei, corpul uman nu ar arata asa cum arata.

Oare degradarile corporale care survin cu scurgerea timpului nu oglidesc  fidel degradarile ecosistemului planetar survenite cu scurgerea timpului din cauza activitatilor umane? Noi nu putem face speculatii pe subiectul ce s-ar intampla cu corpul daca ar trai intr-un ecosistem natural nepervertit, original, pentru ca nu traim asa ceva Ca sa exploram varianta asta ar trebui sa refacem eco-sistemul planetar al diversitatii speciilor in conditiile primordialitatii sale

 Impactul activitatilor speciilor asupra ecosistemului nu poate fi evitat, reglarea lor sub forma cunoscuta a numarului carnivorelor functie de nr. ierbivorelor si invers, releva ca existenta ecosistemului este in fapt o dinamica  nu un dat rigid si fixat arbitrar. Subiectivul este "Superiorul".

Din moment ce exista o credinta a "reincarnarilor" exista si o constiinta a faptului ca posibilitate. Ce ar insemna in fapt altceva decat schimbarea corpului aceleiasi constiinte umane dupa care ar urma si atribuirea lui de identitati sociale altele decat cele dinaintea fenomenului  desfasurat ca fapt? Schimkbarea corpului este si un transefer de identitate si un transfer de identitate este si o schimbare de corp. De aici si afirmatiile sustinute a faptului ca alegem clipa de clipa  ce vrem sa fim, a identitatii si alegerea ne determina existential expresia.

Evidenta comportamentului psihologic si faptic, al gandirii asa cum este ea ne releva surprinzator ca fara  sa schimbam identitatea psihologica nu putem trai si fara sa schimbam corpul nu putem exista..  Schimarea identitatii psihologice ne face sa ne miscam in lume iar schimbarea corpului ne face sa ne miscam in existenta;. (identitate noua -transfer de identitate; corp nou -noua existenta)

In decursul unei zile manifestam toate identitatile psihologice posibile, iar in decursul unei vieti experimentam toate expresiile corporale posibile de la celula la complex corporal si de la simtamant la psihocorporalitate . Par a fi doua aspecte diferite dar se releva ca un singur proces existential, cunoscuta dualiate unda corpuscul sau miscare relativa si repaos relativ in acelasi timp. Un flux psihologic sau energetic viu intr-un flux celular sau corp viu; flux in flux. Sferosfera.

Corpul uman este un flux celular in continua inoire care oglindeste fluxul energetic al gandirii care se inoieste constant in urma oglindirii sale corporale. Sensul existentei ca proces universal de nastere, crestere, implinire si desavarsire a constiintei de sine se releva ca un flux constant de imbogatire a constiintei sau stiintei prin experientele existentiale corporale.

Expresia corporala a constiintei de sine conduce ireversibil la imbogatirea sa , la expansiunea sa si acesta este procesul evolutiei la propriu. Din universal in paparticular si inapoi este constienta filosofului. Nu exista inceput si sfarsit fiind doar doua aspecte diferite ale aceleiasi fundatii existentiale spiralate precum galaxiile..Efortul nostru de a ne fixa corporal sau identitar intr-o expresie definitiva este inutil. Acest efort ingradeste evolutia si o incetineste imbacsind memoria cu informatii irelevante ratiunii sale de a fi. Definitiile propriei cunoasteri despre sine sunt doar prafuri in ochii nostri de copii- psihologic cele sapte sugestii negative care ne redefinesc in opozitie cu definitiile originale nerecunoscute..






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu