05 februarie 2017

trebuie sa se intample ceva ca sa nu se schimbe nimic.

Este o evidenta a dinamicii sociale a conservarii statusului ierarhiei prestabilite si a dinamicii psihologice a dominatiei si controlului circumstantelor.
 O forma a oricarei miscari, in fizica sau societate, isi pierde pierde impulsul initial  care i-a dat nastere. Practic isi consuma prin cinetica ei potentialul angajat. De aceea trebuiesc impulsuri noi care sa-i conserve miscarea si ca urmare forme noi ale aceleiasi miscari.

Acelasi potential al cineticii psihologice si in natura nu se poate conserva decat daca schimba forma expresiei sale. O forma consumata este o cinetica consumata, un potential consumat sau 'omorat" prin exploatare. Astfel,  ca potentialul sa se perpetueze in existenta sa prin exprimare cinetica, mereu trebuie sa schimbe forma, sau formalismul expresiei sale. In societate, "forma" inseamna persoana sau omul, schimbarea personajelor nu a sistemelor.

 In natura de ex nu se repara nimic,  doar renasc sub alta forma a aceluiasi potential de expresie sau esenta a formei. In cazul societatii potentialul esenta a miscarii sale este relatia; ea genereaza structura forma si dinamica ei.Se schimba personajele si esenta relatie se conserva astfel

In explorarea structurilor forma a sistemelor  continatoare de elemente distincte corporal  in natura exista doua forma structuri organizationale; una sinarhica interioara indivizilor unei specii, ( clase, famiili, triburi sau, turme haite, etc) si una ierarhica intre indivizii respectivi (mascul alfa, sef de haita, leader, etc)

In structura societatii omenesti se pastreaza sincronul diferitului asemanator prin functionarea siarhica a anatomiei umane si cea ierarhica a activitatii sociale. Numai ca omul vrea sa controleze aceasta functionare structurala si sistemica evidenta. El incearca, fara sa reuseasca, natura a incercarii, sa permanentizeze formele de expresie, sa impietresca forma tinerete vigoare a corpului sau sinarhic si cea a formei ierarhei unui individ in relatiile din societate ( conservarea pozitiei in societate).

 Daca nu ar face efortul controlului acestui proces ar descoperii ca se "intampla natural'

 Din acest motiv tot ce se misca in societate drept asa zise reforme, revolte, revolutii nu sunt decat -ori incercari de a repara o forma care si-a consumat deja impulsul existentei sale ca forma a ierarhiei sociale, - ori sa mentina acelasi individ sau grup de indivizi dupa caz, in pozitia de sus a ierarhiei ( in varful lantului trofic social) .

 Sintetic putem spune ca trebuie sa se intample ceva ca sa nu se schimbe nimic.

 In gandirea individului nevoia de imortalizare a sa,
- fie prin intrarea in istorie, (pozitiv sau negativ; statui, opere de arta , pogroame, etc),  ramanerea in memoria colectiva ca individ- "vesnica pomenire",
- fie prin reparatiile intretinerile continui ale fiziologiei si anatomiei corporale, sau a impietririi corpul sau in aceiasi forma  prin cibernetizarea lui prin implanturi tehnologice,
este reflectata in miscarea sociala prin nevoia imortalizarii ierahiei acelorasi forte sociale sau aceleiasi esente- relatii.

 Adevarata miscare diferita in societate,  cea care va conserva ceea ce individul doreste, tineretea sau sanatatea sa mintala si corporala, este miscarea diferita a unei organizari  sociale sinarhice. Astfel structurile ierarhice se vor manifesta in relatiile umanitatii cu ceea ce este in afara ei, alte esente forma din univers;

 Intr-o organizare sociala sinarhica (functionala nu ierarhica sau disfunctionala) sinarhia corporala initiala de la  nasterea fiintelor umane isi gaseste mediul adecvat de exprimare si reflectare, sau constiinta ei.

Aceasta miscare sociala in sinarhie conduce la expansiunea omului in univers si la implinirea menirii sale initiale de 'mostenitor al tatalui" sau esentei unice creatoare, inteligenta universala.Omul va gestiona intelept toate miscarile din univers , fie ale naturii originale a universului, fie a constiintelor care se manifesta in univers ca element perturbator al sinarhei sale totale, va conduce inteligent constiinta altor esente in exprimare.

 Atata timp cat se schimba forme corporale sau sociale ale aceleiasi esente sau relatii , se intampla asta ca sa nu se schimbe nimic in fapt, in miscare, in relatii. O muatie sau transformare in aceste structuri formale apare la propriu cand o alta esenta sau relatie isi exprima structura sau forma si miscarea launtrica si se reflecta aceasta 'noutate" a ceea ce de fapt omul traieste in adevarul a ceea ce el este.

Omul isi consuma forma corporala si "moare" in pofida tuturor eforturilor disperarii lui de a evita faptul; dar in fapt isi va schimba corpul, renaste, o ia de la capat, tocmai  ca "ceva" sa nu se intample. Acel ceva pe care-l evita este in fapt metamorfoza formei sale care paraseste crisalinda gandirii sale interpretative si dogmatice despre sine. Eliberarea memoriei sale de deseurile informationale uzate, pareri, opinii,  si sperante desarte, in ultima instanta credintele sale despre sine care se constituie faptic intr-o crisalinda din care nu poate evada,  nu se produce  decat prin transformarea care excede formalismul schimbarilor inutile ale crisalindei-minte. Tranformarea, sau 'zborul fluturelui din crisalinda sa" se realizeaza prin cultivarea in gandire si fapta a  altei seminte, esenta, relatie interumana.

 Nu putem afirma ca "nu stim ce si cum", nestiinta este o minciuna sfruntata intretinuta de fabricatia secretelor Cunoastem tot ce avem nevoie ca sa fim asa cum suntem in primordialitatea sau originalul expresiei fiintiale umane.

Metamorfoza este in fapt o revenire la primordialitatea expresiei umane nealterate de interpretarile si sugestiile hipnotice ale rauvoitorului sau canalizarii activitatii vointei intr-o directie care se dovedeste prin consecinte morbida si gresita.  Este o eliberare de sub dominatia mintii hipnotice a sugestiilor devalorizatoare adresate individului in copilaria sa care s-au solidificat in memorie sub forma unui eu istoric fara suport in samanta ADN-ului original al  fiintelor umane ,cunoscutul pseudo-adn = rutina autodistructiva din gandirea hipnotica..(adn-eul este informatie, informatia este gand)

Ce se intampla in exteriorul fiecaruia este in perceptia sa si este cunoasterea sa; doar recunoasterea propriei cunoasteri lipseste. Tot ce se intrumenteaza tehnologic ca posibilitate este posibilitatea naturala a fiecarui individ Credeti ca daca puneti un cip ca sa va reglati tensiunea si circulatia sanguina , o puteti realiza prin intermediul lui; dar eu va spun ca puteti direct, fara costuri si instrumente sau interventii exterioare asupra voastra, ceea ce este intrumentat este insasi puterea voastra a fiecaruia in parte.

Revenind la ceea ce este prezent in perceptia noastra colectiva, razboiul romano-roman. Putem intelege acordand atentie intamplarilor ca ele se intampla ca sa nu se schimbe nimic. Aceleasi forte ce domina si controleaza societatea romanilor vor sa se perpetueze "in varful lantului trofic" social.

Nu imi pare rau pentru naivii- instrumente ale intamplarilor respective pentru ca naivitatea lor va costa cu adevarat pe copiii in numele carora actioneaza. Ei vor plati pretul ei; e comod cand altul iti plateste prostia, poti sa te prosteti cat doresti. Cand vad mame care afirma ca pentru copii lor fac ce fac, pentru "viitorul luminos al tarii",  imi vine sa le intreb cat costa factura luminii lor? Am mai trait 25 de ani lumina si am vazut costul facturii, distrugerea economei (asa prosta cum era, dar era ceva de la care se putea porni) si a resurselor naturale ( paduri, poluarea prin chimizarea ogoarelor, apelor care nu se mai pot bea decat "la sticla", etc.)

 Nu gresiti interpretand afirmatiile mele ca fiind din sursa regretelor pentru ce a fost, dar nu putem "vedea ceva numai ca rau" si altceva numai ca bun; polarizarea in rau si bine este raul real. In intelepciunea populara se afirma ca "cele bune sa se adune si cele rele sa se spele" Ce am adunat ca "bune" din trecut? Am spalat ca rele tot ce am avut si am ramas in fundul gol, fara sanatate, educatie si locuri de munca, . sau cu hainele invizibile ale imparatului stupid. Un fel de onanie sociala prin care ne exacerbam instinctele primare, atavice, sub masca bunelor intentii, va conduce la "o victorie"care nu este a combatantilor din strada, asa cum a fost si "la revolutie"  Exaltarea emitonala a asa ziselor victorii seamana cu exaltarea celor care  se masturbeaza ca sa-si detensioneze frustarea esecurilor personale, sau cu jubilatia gorilelor sau a marcatorilor de goluri care oripileaza bunul simt prin grobianismul orgoliului  efemeritatii reusitelor lor.


Perioada 'renasterii " din evul mediu intunecat s-a realizat prin incarnarea, renasterea in zona efervescenta a procesului foarte multe constiinte umane elevate. Ele au renascut odata cu renasterea lor, arta, filosofia si stiinta , etc, in societate. Cunosc ca in Romania s-au incarnat similar perioadei renasterii foarte multe entitati spirituale a constiintei elevate intr-un crist colectiv. Ma intreb de ce nu se manifesta si socialmente decisiv. Nu s-au nascut pentru a fugi de unde au venit  sau sa se retraga din nebunie, ci sa aduca in societate ceea ce este acolo de unde au venit, constiinta si faptele omului in adevarul existentei sale. Stiu ca este greu si ai impresia ca "urlii in desert", "ca nimanui nu-i pasa", ca "nimeni nu te aude", dar este doar o impresie falsa ca toate celelate care-ti blocheaza exprimarea inimii tale. Eu te aud, mie imi pasa, eu exprim , impartasesc cu tine totul Chiar daca include si durerea suferintei. Reciproca miscarii afirmatiei din titlu este ,' cand se schimba ceva nu se intampla nimic" si releva tacerea din minte in care nu se intampla nimic dar in care se schimba totul reinoindu-se in expresia sa nealterata. Complexul simtamintelor, primul eu, nu este galagios, in tacere suferiti, in tacere iubiti , in tacere suntem, ne regeneram. Ceea ce facem ziua ne oboseste, iar ceea ce facem noaptea (tacand) ne regenereaza. Primul pas in exprimare este a asculta, receptivitatea sau tacerea din minte ("unde dialogul interior este oprit") in care raspunsul tau sau comunicarea este actiune. Reactia la reactii inceteaza si inaintezi impotriva curentului ca sa ajungi la izvoare sau te lasi purtat de curent ca sa ajungi in oceanul primordial.  

Un comentariu: