despre memorie

Ceea ce se memorează devine fapt, lucru sau miscare iar acumularea obsesiva îmbâcsește memoria cu lucruri..
Pierderea de "memorie" este o falsa consideratie, in fapt memoria imbacsita devine greoaie, isi incetineste raspunsul care vine la tine cu mult dupa necesitatea informatei respective; ne amintim ce vroiam sa stim dupa ce nu mai avem nevoie de acea stiinta.

 Memoria activeaza informatia nu o detine, nu o acumuleaza, dar cand ii schimbam menirea acumuland informatii irelevante prezentei noastre, analiza subconstienta a acestor date isi pierde din dinamica, gandul se incetineste si devenim rigizi.

 Pare aiurea ce scriu in raport cu obisnuinta credintelor noastre dar sa recunoastem ca orice este in perceptie este exterior noua si este expresia corporala sau functionala a unui tip de informatii, ca este informatie stocata ca miscare sau lucru, corp. Are cineva perceptia memoriei ca fiind exterioara lui, ca s-ar afla in afara lui? Evident ca nu! Simtim memoria ca ceva launtric noua si afirmam asta prin expresia "memoria mea? Tot ce e in afara sau in percetie este un bun comun chiar daca unii se fac stapani pe numite parti ale expresiei corporale a perceptiei.

Tot ce ne apartine de drept este ceea ce simtim interior sau suntem, tot ce este in perceptia noastra si spunem al meu, a mea. Din moment ce memoria mea este interioara mie iar stocarea informatiei este exterioara, corporalizata in mediu existential comun, se releva faptul ca memoria nu are rolul de magazie informationala, de magazia gandirii. Exista lucruri si fiinte , este tot ce exista.

 Memoria nu este un lucru ci un proces din fiinte. Procesul prin care ceea ce este relevat fiintei de inteligenta perceptiei este procesat, prelucrat,  redefinit si repetat pana devine lucru sau fapt evident sau percetie exterioara, mediu al individului respectiv. Relevarea prin inteligentei perceptiei a unor relatii, conditii existentiale, miscari, etc,  din natura si faptele semenilor ,  sunt preluate si prelucrate de catre memorie in vederea folosirii constiente  a informatiilor respective  prin instrumentarea lor tehnologica sau in vederea rafinarii propriei expresii si miscari  Procesul  se incheie in momentul in care lucrul dorit sau comportamentul selectat devine fapt. Memoria interioara este imbogatita prin simtaminte nu prin cantitatea informationala de denumiri simboluri imagistice, sugestionari .Memoria vie este complexul simtmintelor iar cea' moarta'- obiectivata si neschimbatoare -  este complexul denumirilor sau a cunoasterii lucrurilor si miscarilor lor . Simtamintele intaresc memoria iar acumularea de infodenumiri o ingreuneaza.

Daca avem nevoie de informatii este suficient sa privim sau concentram atentia asupra unui fenomen sau obiect si simultan cu respectiva realizare a atentiei un sir de info-ganduri se nasc ca descriere sincrona a informatiei cu forma sa din perceptie.Orice cunostere sau descoperire o datoram atentiei care "lumineaza" un sector al interesului nostru " Ceea ce vedem se transforma in informatii relevand realizarea gandirii, ceea ce a fost gandit."

 Dar acest mod sincron de relevare a informatiilor stocate in expresii corporale si de miscare concrete in percetia noastra nu ne releva neaparat si sursa lor ci doar "cum a fost facuta, gandita" acea expresie a cunoasteri descriptive si ne 'separa" cumva de ea. Ceea ce intregeste procesul informational este simtamantul reflectat de acea cunoastere- informatie; asta ne implica in cunostere, o interiorizeaza.

De ex cand privim o arma, cei mai multi barbati se exalta emotional in fata realizarii tehnologice ignorand sensul ei. Dar femeile  sau corpul, undeva launtric daca-i urmarim reactiile  se crispeaza pentru ca au fost si sunt victimele acestor tehnologii. Memoria afectiva reflecta o totalitate a cunoașterii arma, nu doar o expresie tehnologica ci si miscarea ei, consecintele acestei miscari intr-un contest mai amplu, intr-o viziune continatoare. Raspunsul memoriei afective sau sufletesti este cel complet vis a vis de informatia stocata in acea arma, plus rolul ei functional in societate si natura, precum si consecintele acelei functionari. Un astfel de raspuns complet al memoriei launtrice ne poate face daca suntem receptivi la propria memorie vie  responsabili in gandire si fapte.

Daca punem mana pe o piatra si memoria noastra simtaminte este receptiva atunci vom afla vazand intreaga istorie prin care piatra a trecut; o percepem ca pe  memoria unei camere de fimat in care este inregistrat parcursul existentei sale de la inceput pana la intalnirea perceptortului cu ea, asemenea faptului in care forma unui fulg contine istoria evenimentelor prin care a trecut de la formarea sa si care ii da unicitate formala.Vedem cu "ochii mintii " condensata in forma informatia in miscare, holonomia procesului informational. Informatia nu se poate pierde, nu are sens sa o " memoram"Are sens sa invatam sa citim informatia din memoria sa corporalizata. Are sens sa discernem utilul de inutil.

Ne amagim ca ne trebuiesc arme ca sa ne aparam dar nici o fiinta nu poate fi aparata in fata unei arme, echilibrul inarmarilor nu poate asigura pacea fiintelor in razboi cu ele insele. Nici o arma sau armata din lume nu pot apara pe cineva in fata hotararii nestramutate a unei fiinte de a se razbuna sau pedepsi pe cineva motiv pentru care adevaratii flagelatori ai omenirii isi pastreaza strict anonimatul sub forma individului banal, neimportant.Cei care sunt la vedere sau vipurile sunt doar intrumentele lor.Puterea unui om nu este la vedere ci in ceea ce nu se vede.Numai creatia divina este la vedere si cand cunoastem recunoscand cele ce se vad, cele ce nu se vad ni se dezvaluie,Vedem semintele, otravite sau nu, din fructe fara sa le mai devoram.ca sa aflam dupa..

Memoria noastra afectiva este blocata in modele dogmatice ale "binelui suprem" Este un blocaj istoric intretinut de dogmatica religioasa care l-a instrumentat ca model. Nu avem nevoie de modelele binelui individual sau colectiv din moment ce fiecare si-l poate recunoste simultan cu manifestarea lui Avem nevoie in schim sa recunoastem cum il pierdem sau evitam.

Atat timp cat exaltarea emotionala si placerea ce conduce fara sa recunoastem mecanismul si consecintele acestei atitudini, binele individual ramane un deziderat indiferent de perioada istorica pe care o traversam.

Modelul de bine este impotriva binelui ; Binele este o dinamica sincrona si omogena noua , nu este un targhet sau lucru care se poate conserva. Nu este o idee ci o miscare  a gandirii si simtiriifara apozitie sau in asentiment profund cu propria fiinta. In aceasta miscare exaltarea si placerea nu sunt tinte ci mijloace expresive sau consecinte.

Exaltarea emotionala este un mijloc prin care activam un potential spre a se exprima in cinetica sa naturala. Este un fel de "O.K."; exaltam  in constiinta prietenia in relatii, increderea in potentialul nelimitat al fiintei noastre, etc si aceste valori se vor activa  exprimandu-se in prezenta-perceptia noastra imbogatind-o.

Exaltam vina- teama, timpul psihologic, iar aceasta axa trecut-viitor psihologic ne va controla orice comportament cu consecintele cunoscute. Exaltam placerea care este rezultatul unui contact subtil si faptic si vom activa dependenta de contacte pana devine un drog sub toate expresiile pana la  intoxicare: sex, mancare, fumat, droguri, reusite, obsesii de marire si putere personala, obsesia controlului si dominatiei, a conservarii meritelor si pozitiilor in societate, obsesia importantei personale , etc. Nu placerea este raul ci modul in care abordam realitatea sa.

Bunul simt , sa sinti bine binele, este masura sau medicina comportamentului. Acesta stabileste amplitudinea care determina frecventa vibratiilor oricaror exaltari in asa fel incat totalitaea acestora sa fie simfonica. Arta de a fi sau nu disponibil unei exaltari sau manifestari cinetice este arta masurii in orice faci. Ceea ce diferentiaza indivizii nu este potentialul lor ci modalitatea in care sunt capabil sa -si dirijeze armonic expresiile, mijloacele sau comportamentul la toate nivelurile vibrationale ale fiintei sale.Acest nivel armonic este determinat de nivelul de constiinta sau stralucirea constiintei sale. Sutn pe pamant 8 nivele de stralucire a constiintei

Mintea ca totalitate se obsedeaza usor imaginativ Cand accepta si exalta o potentiala expresie de sine pana devine obsesie, nu face decat sa-si limiteze potentialul ingustandu-l pe o singura directie. Expresia obsesiei este o involutie expresiva nu o inbogatire a expresiei. Noi nu recunoastem obsesia ca boala a gandirii si simtirii pentru ca am denumit-o ambitie si exaltam ambitia ca mijloc al realizarilor personale pana ramanem fara persoana la propriu.Ambitia este violenta in actiune , violenta prin care incercam sa controlam si dominam intr-o circumstanta sociala

.In artele martiale deveneai maestru doar cand iti pierdeai ambitia, sau obsesia de a invinge. Victoria aceasta elibera potentialul lor de orice ingradiri exterioare exprimarii lui si "spiritul' tuturor reusitelor nu mai avea opus. Nu mai contau cantitatea armelor si soldatilor, sau expresia opozitiei la viata in arta lor. Acestia pacificau orice conflict fara sa omoare  pe cineva, posibilitatile lor de miscare si viteza miscarii excedea orice atingere vatamatoare a propriei fiinte.

Memoria este comoara noastra pe care trebuie s-o slefuim de cocleala care s-a depus pe ea nefolosind-o cu discernamant in parametri ei originali nelimitati ca potential. Complexul simtamintelor si complexul adn ca memorie corporalizata sunt o intregime functionala care separata arbitrar in doua aspecte ca fiind diferite nu face decat sa blocheze pe o directie involutiva intreaga noastra expresie individuala si colectiva. " Unicul fiu nascut" este evident fiecare, fiecare este diferit desi asemenea si aceasta evidenta ne responsabilizeaza comportamentul prin care ne folosim propria energie inteligenta corporalizata ca memorie, inrupata ca unicitate expresiva. In planul energiei cand percepem (dincolo de forme sau subspatial), nu percepem multimi.Atingem nivelul vibrational al nonpercetiei, percepem ca nu percepem , am depasit zidul perceptiei sau memoriei si asta ne responsabilizeaza comportamentul in perceptie.

Noi am creat si sustinem perceptia, dar ca si Pigmalion prin atasare am transformat-o intr-o inchisoare si nenorocire. Observati cum politicenii interesati de manipularea perceptiei sustin ca nu conteaza faptele ci doar manipularea percetiei vis a vis de ele, interpretarea. Conteaza nu ce faci ci imaginea fabricata tie de manipulatorii perceptiei colective ,asa numita "gura lumii" . Aceasta abordare a transformat perceptia in dusmanul individului si ii blocheaza sau manipuleaza orice actiune, faptele.Dupa nr. mare de obedienti ai manipularii religioase sau politice se pare ca au reusit sa puna caruta inaintea cailor.Obedientii nu sunt constienti de binele lor sperand intr-un bine neexistent faptic ci promis de manipulatori, mereu viitor. Binele este mereu in viitor nciodata prezent. ne mai intrebam de ce nu ne e bine? Nici nu poate fi atat timp cat ne pozitionam in existenta astfel. Cui foloseste? Iata revelatia propriilor actiuni. politicienii vor raspunde;mie! iar masele de manevra a manipularilor lor vor spune tarii, societatii, viitorului, copiilor, salvarii planetei, etc. lumii sau altor colectivitati nu le poti face bine daca faci tie rau sacrificanduti faptele pe altarul dogmelor.Lyui Dumnezeu nu ii faci bine flagelandu-te; il intristezi nu-l bucuri. Ce nivel de tristete (depresie) suportati?

Curatirea memoriei de informatiile manipularii  interesate a perceptiei , manipulari care-ti conditioneaza binele, inseamna a abandona gandirea descriptiva, a-ti releva iertand judecatile de non valoare individuala si colectiva, esenta greativa care poate fi exprimata prin gandirea unificata cu simtirea si aspiratiile binelui firesc, nemodelat ideologic sau moral.Morala e o bata cu care ciomagim pe ceilalti si pe noi insine; Un blocaj psihologic al frustarilor. Adevarata morala a vietii este chiar faptul ca existi.Ce faci cu existenta nu are nici o legatura cu morala. Impecabilitatea comportamentala nu are legatura cu morala sau moralizarea celorlalti. care reflecta lipsa responsabilitatii individuale sau angajamentul personal in propria existenta ; te amesteci in ciorba altora in loc sa o mananci pe a ta si toti mor de foamea propriului bine. Poti sa pedepsesti pe cineva ca este asa cum este? Ce importanta are "cum" (cunoastrea) in fata lui "este" a existebntei sale, adevarata cunostere vie. Cand vedem adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna, ceea ce este real sau universal si ceea ce este mincinos sau interpretat, intelepciunea se activeaza.Orice interpretare blocheaza comicarea si comunicarea (relationarea schimburilor si transformarilor de energie si substanta) este viata..

Exista un nucleu celule de  memorie care nu se gasete  in creier, memoria originilor. Creierul este supraevaluat prin tratarea lui ca parte distincta, separat functional de restul corpului. Este un instrument tratat astfel, tratament  care-l separa de restul sinarhiei functionale care este omul. Nucleul de celule de memorie de care pomeneam este situat in zona inimii. Celulele lui de memorie  au calitatea unei receptivitati totale tocmai pentru ca nu selecteaza si stocheaza informatiile din mediu. Sunt inocente.  Functia discernamantului inteligenta fiintei sau a perceptiei sale trebuie sa manifeste, altfel celulele inocente, vor reflecta creierului o cantitate atat de mare de informatii pe care acesta nu le poate procesa constient si se blocheaza pe o rutina, aceea a dialogului interior al nesigurantei si incertitudinii,. o-fi , n-o fi!?

 Bucla nesigurantei domina raspunsurile creierului care eface eforturi risipind din energie pentru a rezolva situatii fara sa reusesca.Abandonul acestei bucle fara inlocuirea ei cu altele formal diferite (graba, foamea, invidia, lacomia, etc), ne pozitioneaca in fata necunoscutului in care ce stim nu functioneaza dar functioneaza asentimentul.

Conceptul de credinta a denaturat modeland dogmatic asentimentul intr-o bucla foarte subtila care inlocuieste pe toate cele grosolane enumerate anterior. Noi am crede daca ni se spune ce! Dar cand ni se spune ce, nu este credunta ci cunostere. Daca credinta se referea la necunoscut , crezi in ceva ce "nu cunosti pentru ca acesta sa se activeze in existenta ta"  Modelarea asentimentelor dogmatic a condus la credinta in cunosterea care nu-ti apartine si ne-a sugestionat drept idioti  prost-situindu-ne in constiinta de sine.(prostitutie emotionala) Sensul evident lucrativ al conceptului credinta care poate fi data la o parte din vocabular pentru ca a fost compromis,  este asentimentul  cu aspiratiile firesti ale fiintei tale si ceea ce vom aspira vom expira natural fara efort pe calea vietii asa cum este ea.

Un element inedit este acela al evidentei faptice a posibilitatii constiintei de a comunica cu nucleul de celule inocente ca sa elibereze informatiile consumate deja fara a le mai reflecta creierului. Dialogul interior se desfasoara intre acest nucleu receptiv si creier dar daca constienta nu raspunde informatiilor relevate astfel ele se desfasoara in bucla.cand apare in cap un gand, meditam pe tema lui, ne foloseste este spre bunele sau tintele noastre? Am primit o informatie ascultand-o fara a o nega sau accepta . Apoi dispunem retinerea in vederea manifestarii ei de catre memorie sau eliberarea ei ca falsa sau neoportuna momentului.

 Este cunoscut dialogul lui Cristos cu Tatal sau. Este dialogul  interior al fiecaruia. Suntem  constienti de functionarea sa cand raspunem memoriei "Inapoia mea" este decizia ca acel tip de informatii este deja experimentat si consumat  si nu dorim  repetitia acelei experiente , lasam viitorul liber de ea. In felul acesta transmitem memoriei constiintei, simtamintelor si corpului pana la nivelul adn si chiar mai profund de el. discernamatul inteligentei noastre. O expresie elevata de inteligenta  acestei situatii este urmatoarea si se afla in memoria noastra de lucru. "Inalt in substantialitatea pura, unica substanta din care toate lucrurile au fost  exprimate, formele expresiei lor modelate de vechea lege si le reintorc in exprimare din puritatea unicei substante in forma modelata de legea iubirii  care le imbraca imbratisandu-le...

 Acest "discernamant total", as zice, produce o transformare fundamentala in miscarea gandirii si memoriei ca procese curgatoare functionale ale exprimarii inteligente  in dinamica desavarsita si redesavarsita a creatiei. Nu stim si nu vom sti cum se face asta; nu stim si nu vom sti vreodata "cum se creeaza"; tot ce putem sti fara a viola domeniul necunoscutului este ca se face cand suntem in asentiment cu discernamatul. Nu lipsa putereii este problema noastra ci lipsa discernamantului in manipularea puterii .Discernamantul inteligentei sau puterii este un dar pe care nu ti-l poate da cineva si nici nu-l poti impune cuiva. Nu are nici o legatura cu premeditarea interesului meschin. Nici Dumnezeu nu te poate ajuta daca nu te ajuti singur si daca-i ceri s-o faca ii faci rau pozitionandu-te ca cersator in constiinta si nu te poate recunoaste ca atare, Nu a creat asa ceva - de esti tu acela nu-ti sunt tata eu. Ajutorul este o relatie functionala in societate atunci cand discernamatul functioneaza la nivelul individului social si nu se refera la neputinta si putinta cuiva, ci la coroborarea eforturilor si mijloacelor pe o directie in care impartasesti prezenta ta semenului tau. Cel mai mare dar,  singurul dar sau ajutor neconditionat  pe care-l facem inconstienti sau constienti cuiva este  prezenta. Cand  abuzam de ea, o pierdem.