07 februarie 2017

esecul este parte a istoriei unei reusite.

Cand esuam intr-o experienta si nu acceptam esecul ca finalitatea ei, reimpulsionam reusita, o intarim.
Aceasta dinamica o putem sintetiza sub forma 'las-o asa mergi mai departe". Se releva astfel despartirea de esec, deconectarea de la rutina lui.

Esecul ca si realizarea nu sunt finalitati ci dinamici., nu sunt substantive ci verbe substantivate. Esecul ca dinamica a verdului a fi ne releva 'cum nu se face" iar deconectarea de la rutina lui releva din necunoscut "cum se face' sau rutina reusitei.

 Dar odata "facuta" reusita ca si esecul si-au consumat impulsul, mergem mai departe. Afirmatia se confirma prin evidenta faptului ca este mai usor sa atingi o performanta decat sa o repeti. Repetarea ei este inutila pentru ca te blocheaza in aceeasi dinamica si plictiseala sau degradarea fizica nascuta din efortul repetitiei ne slabeste;

Nu putem consuma la nesfarsit aceeasi dinamica pentru ca impulsul sau natural a fost consumat in prima desfasurare, iar repetitia consuma din noi. In sport se vede asta foarte limpede, degradarea fizica de dragul repetitiei aceleiasi performante sau realizari conduce la imposibilitatea ei la un moment dat.Am cunoscut un grup de montaniarzi cehi care niciodata nu atingeau acelasi pisc ci faceau "colectie" de piscuri montane pana la epuizau lantulrile muntoase dintr-o tara.

Arta existentei este aceea de a exploata impulsurile naturale ale reusitelor folosind astfel energia inepuizabila a naturii. Sunt atat de multe forme ale reusitei a caror dinamica putem experimenta incat nu este nevoie sa repetam o reusita  consumand din energia ambitiei care ne consuma. Astfel prin inoirea formei reusita ne putem racorda la pulsatia incomensurabila a universului de inceput care inoieste si regenereaza, improspateaza.

De dragul statisticilor sau istoriei nu merita sa ne risipim; cand ajungem istorie nu ne convine pentru ca in istorie nu suntem vii oricat de mareata ar fi ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu