de la fizica la metafizica si inapoi

Altfel spus studiul fizicii foloseste obiectivul care exclude influenta si interferenta subiectivului;
astfel sau stabilit criterii de valabilitate a concluziilor pe baza carora sunt exprimate teoriile explorarii stiintifice in care 'repetabilitatea fenomenelor" este unul esential. Dar relatia obiectiv-subiectiv nu pote fi evitata precum relatia dintre experienta si experimentator ca intregime monadica. "Obiectivul" este domeniul stiintei fizicii si 'subiectivul" domeniul stiintei metafizicului. Impreuna formeaza intregimea stiintei in care observatorul este observatia, o determina si se influenteaza reciproc. Aceata 'intelegere' l-a facut pe Einstein sa exprime metaforic relatia prin "acestea-s zarurile cu care arunca Dumnezeu". Fara sa negam cuceririle intelegerii stiintifice a omenirii prin exploatorii sau pionierii sai in necunoscut putem releva corespondente intre comportamentul stiintific obiectiv al fenomenelor fizice si comportamentul subiectiv determinat de atitudinea subiectului care exploreaza si releva aspecte noi din necunoscut
Oamenii din stiinta  astrofizicii au relevat si confirmat prin repetitia fenomenului studiat al luminii ca radiatie universala obiectiva, ca aceasta cand datorita proprietatilor ei de a se deplasa fara un mediu de deplasare, -transformarile eletromagnetismului sau fiind propriul mediu de propragare- , au constatat ca atunci cand lumina  parcurge distante cosmice incomensurabile, radiatia ei se deplaseza spre spectrul rosului ca urmare a 'alungirii undei sale' ' datorita acestui comportament obiectiv si prin folosirea unor stele ca reper sau candele de referinta, au masurat distanta dintre stele si au descoperit ca universul se dilata accelerat, ca o forta necunoscuta produce aceasta accelerare de dicolo de accelerarea impluslui initial al 'Big Bang"-ului care l-a generat. Metafizicienii sau vizionarii subiectivului ca actiune au realizat studiind frecventele culorilor din aura umana sau radiatia luminoasa obiectiva a fiintei sale, ca banda a spectrului culorilor denumite "subtile" (ca sa le delimteze de culorile utile sau fizice din perceptia obiectiva) ale rosului, sau "rosul subtil" este caracteristic comportamentului instinctului sau inglobeaza si reflecta "Vibratia Instinctului" sau energia si informatia care determina comportamentele  instinctive ale fiintelor. Rosul subtil pur si radiant placut la vedere este energia vigorii, sanatatii si vitalitatii exprimate prin libido puternic, iar culorile rosii 'urate" din acest spectru sunt corespondente atavismului violent al perversiunilor si abuzurilor manifeste ale vigorii instinctului in directii opuse ratiunii sale existentiale , adica prin obsesia placerii dominante a maimultului sau lipsei de discernamant in folosirea instinctelor de constientele incomplet dezvoltate  sau prin ignorarea ratiunii sale. Omul nu este stupid dar poate folosi in directie opuse ratiunii sale existentiale propria forta si vigoare, fapt care are consecinte "negative, diminuante" ale propriei vigori naturale si obiective , asa numita " risipire", de unde si metafora acestui tip comportamental pervertit de ignoranta ca "fiul risipitor sau fiul durerii" Aici, evidenta raspunsului corpului, -si in fata placerii si a durerii corpul geme-, ne releva ca vibratiile placerii si durerii sunt aceleasi vibratii cu aceleasi efect corporal. Placerea si durerea sunt senzatii diferite ale contactului cu vibratiile respective,  ceea ce face ca placerea sa se transforme in durere este" masura" proportiei contactului corporal cu ele. Placerea ne face sa vrem mai mult contact cu aceste vibratii producandu-le si maimultul duce la durere prin depasirea masurii ratiunii existentei lor. Eu nu judec si nu consider buna sau rea durerea sau placerea ci incerc sa relev discernamatul inteligentei existentei vibratiilor obiective care le genereaza si pe care le amplificam individual, prin subiectivismul nostru ignorant care le perverteste expresiile naturale si suportam consecintele acestor interferente si imixtiuni in natura instinctului,  prin comportament obsesiv si inconstienta a ceea ce este,  exploatarea lui pe o singura directie, risipirea fortelor corporale ale instinctului.
Acum, sa ne intoarcem la titlul si tema conversatiei, de la fizica la metafixica , de la experientele obiectivului la comportamentul subiectivului  reflectate in obiectiv, pentru intelegerea propiului comportament si conceptii  prin autoreflectare sau meditatie.  "Sa vedem ce iese" din reflectarea in obiectivitatea fizica  stiintific reflectata in gandire sau cunoastere, si comportametul subiectiv sau metafizic.
Prima observatie de facut este ca din marea masa a omenirii , pe curba lui Gauss in zona sa de varf si in banda probalistica considerata relevanta pentru comportamentul multimilor, gasim evident comportamentul instinctiv. Marea majoritate a multimii are comportament instinctiv, care atunci cand circumstantele impun, se da la o parte spoiala de educatie si politeturi sub care este ascuns si se evidentiaza violent prin exclusivism. Nu ati vazut oameni diplomati la inalte scoli cand este vorba de ei insisi devin brusc atavici, isi bat neveste, copii, sau ii tiranizeaza emotional in numele inaltelor sale aspiratii de imagine publica, sau care in relatiile sexualitatii lor sunt violenti si perversi? Ipocrizia este caracteristica ascunderii instictului interpretat copilareste "negativ" si reprimat in numele unor false valori morale sau etice nascute ca repere chiar in "urma' manifestarilor reprimarii Instinctului .Toate pervertirile datorate utilizarii aiurea a instinctului sunt generate de reprimarea lui , manifestarile reprimarii sunt dezgustatoare si urate si drept urmare le ascundem, ca apoi sa instituim norme de etica  reprimarii sale, care in fapt "este  indrumare spre a ne  intoarcere la natura sa pura" pe care am parasit-o. Acest compertament pur si pervertit al instinctului si reflectarilor sale este in banda Marelui Rosu subtil. A doua observatie necesara este confirmarea stiintifica obiectiva a relatiei profunde de intimitate dintre Lumina si Fiinta umana; tot ce stim prin revelarea necunoscutului si imenistatii "datoram ' la propiu fara exceptie radiatiei electromagnetice ca vehicol informational folosit de noi si la dispozitia noastra fara de care conceptul si faptul perceptiei nici de imaginat nu am putea. A nega relatia profunda -intrinseca insasi exitentei noastre- dintre lumina si ceea ce suntem asa cum suntem ar insemna sa negam radacina si ratiunea existentei proprii. Cunoatem din exprimarea afirmativa a "maestrilor" ca suntem fii luminii si  stiinta iata, confirma obiectivitatea afirmatiilor lor stavechi.
 A treia observatie porneste de la om ca lumina., relatia biunivoca exitentiala om=lumina. si comportamentul luminii ca lumina si a omului ca om prin separarea lor fictiva din perceptia de sine sau a edificiului luminii ca esenta. Comprtamentul instinctiv dominant in omenire releva ca radiatia luminoasa a omenirii este preponderent in "spectrul rosului" , de unde si denumirea de 'marele rosu subtil" Daca initial radiatia electromagnetica este Alb pur perceput prin reflectarea lui de corpuri, parcurgand spatiile infinite se alugeste ca unda si este perceputa in spectrul rosului ca unda alungita.  Din acesta constiinta fizica obiectiva a transformarilor luminii in miscare raportata la o referinta a deplasarii sale ne punem intrebarea daca om ca lumina initiala alba pura a ajuns in starea de rosu actuala tot obiectiv constatata, inseamana ca a parcurs in evolutia sa pana aici spatii incomensurabile? ca radacina sa existentiala este la miriarde de ani lumina?. Aceasta intrebare imi aminteste o strofa dintr-o inregistrare in cristale oe care am mai amintit-o: "Omule,omule, unde tie coroana?; si raspunsul venea dupa: "in infinit si mai departe";Aceasta strofa am considerat-o metafora poetica, un fel de psihoterapie poetica, si acum sunt consternat sa inteleg ca poate sa nu fie metafora, caci fum fara foc.... Ce ar insemna o astfel de relevare, fie ea si scolastica? Ar insemna evident asa cum oamenii stiintelor obiective confirma, ca orice exista, poarta in sinele formei sale intreaga sa istorie, din momentul generarii pana in momentul intalnirii cu exploratorul a acelei existente formale - explorator care in fapt este sursa  acelei existente ca experienta completa.. Ca exemplu , un mar poarta in insasi structura sa forma, informatia incepand cu pregatirea pamantului pentru plantare de catre bunic si nepot ca predare de stafeta a cunoasterii celui dintai, informatia relatiilor dintre acestia exprimate in conversatia lor, a informatiilor legate de vreme si curgerea sa de felul anotimpurilor si starilor acestora meteorologice, a evolutiei temperaturii, radiatiilor solare, etc, pe intraga durata  a existentei a carei expresie punctuala formala este marul studiat de observator sau mancat de ignorantul care ii da doar  "valoare nutritiva sau a placerii sale". De asemenea, o "fleica" poarta in forma sinelui ei obiectiv intreaga informatie de la nasterea purcelusului, mancarea cu care a fost hranit , a cocinii in care a stat, a relatiei lor cu sobolanii care veneau la furtisagurile hranei lor, a tratamentului atitudinal si comnceptual al oamenilor cu care a venit in contact, informatia injungheirii si spaimelor mortii, apoi al celor ce transau ca gandruri si palcere, a focului ca intensitate si durata arderii sau prajelii, etc , informatia sirului de evenimente ale circumstantelor existentei formei respective pana in puntul contactului cu un explorator sau cu un consumator.Totul este Sirit si informatie , informatia forma si istoria formei. este complet irelevanta analiza de adevar si minciuna cand ne referim la informatie, indiferent de natura sa fidela sau infidela unui fapt natural sau ratiuni functionale , informatia lucreaza la formarea sau deformarea si anihilarea formelor. Spiritul nu poate fi creat, format sau deformat si anihilat , "subiectivul este superiorul" intr-o exprimare grobiana, primitiva, comparativa, a gandirii fragmentate, irelevanta oricarui spirit inteligent.
Acum ma intreb de unde vine "omul ca lumina" de s-a alungit asa de tare in spectru rosu al comportamentului sau? Radiatia cosmica de fond s-a relevat stiintei ca lumina impulsului initial al generarii universului ,care s-a alungit atat de mult ajungand la noi in punctul intalnirii constiente a exploratorului omenire , ca a devenit invizibila ca lumina dar nu a disparut si am perceput-o in spectrul undelor radio,  ca unde fara sursa pana cand s-a constientizat sursa lor ca Big bang-ul si prezenta lui in simultaneitatea noastra existentiala in care radiatia cosmica de fond este  "urma" momentului zero. Prezenta urmei impulsului inital in spectrul radio care este corespondent vorbirii imi starneste o serie de intrebari referitoare la arhicunoscuta expresie "la inceput este cuvantul' (sau a fost) si ca "inceputul si sfarsitul unul este". Mai mult decat atat , evolutia  frecventelor cuvantului pana la radiatia rosului subtil si a celelalte radiatii lucrative infoenergetice ale  radiatiei electromagnetice , unda si corpuscul simultan , (dincolo de pervertirile rosului subtil ca informatie si energie ), imi apare ca o extraordinara evolutie creativa si-mi deschide un entuziasm extraordinar prin intelegerea perspectivei firesti a subiectivului spre "galbenul auriu" al contiintei sale creatoare si a constiintei perceptiei creatoare; Nu e vorba de sperante proiective ci de ratiunea subiectiva si reflecatrea ei in stiinta si manifestarile obiective din univers precum si a reflecatrii lor in comportamentul dominant statistic in omenire.
 Corespondentele si congruentele sunt acorduri si muzica sferelor este un acord sublim. Mai imi pun o intrebare legata de expansiunea accelerata a spatiului universului; Oare nu reflecta acest comportament al universului, propriul comportament al omenirii obsedate de mai mult spatiu si mai mult timp si mai mult din orice? Dilatarea accelerata face mai mutl spatiu si mai mutl timp pana ce s-ar departa galaxiile asa de mult ca nu vom mai vedea direct decat stelele din propria galaxie! daca acesta corespondenta evidenta mie se confirma,   atunci ,    constienta ei nu va produce schimbarea perspectivei actuale a expansiunii care-si pierde la un moment ratiunea umflarii ca a unui balon pana dispare, iar schimabarea va produce noi surprize minunate exploratorilor astrofizicii universului , explorare prin care au ajuns sa modeleze informatic o "Imagine- chip al universului ca plenitudine"? Cat de privilegiati suntem prin pozitia noastra fizica  in univers care ne-a permis sa avem acesta "imagine a plenitudinii formale si structurale in miscare" a universului inconjurator cunoscut si a imensitatii necunoscute inca dar existente!!!. Contactul direct cu imensitatea imi releva natura ei ca "spatiul/etern" lal ibertatii si iubirii dintre Dumnezeu si Om. Cand doi se iubesc intotdeauna sunt impreuna si iubirea lor umple imensitatea iar omul ii da chip asemenea. Iubirea "poate" miracolul reciprocitatii in adevar ca adevar..