06 aprilie 2015

interpretarea

Ceea ce este afara, este ca si ceea ce este inlauntru.
Corespondentale starii psihologice sau starile vremii sau vremurilor sunt evidente. Afara ploua si cerul acoperit de nori grei este plumburiu ca in poeziile bacoviene. Psihologic ne simtim apasati de greutatea norilor si lipsiti de entuziasmul copilaresc al unei zile insorite. Dincolo de nori soarele straluceste precum dincoace de straturile groase ale emanatiilor psihice este soarele launtric. Suntem sub straturile de nori care-si plang continutul si sub starturile psihologice ale tristetii. Perceptia obiectiva si cea subiectiva se infasoara una in alta si se justifica reciproc; "Ce vreme urata ! Parca nu-ti vine sa iesi din casa pe ploaia asta si in baltoacele pline de praful spalat de ea; mai bate si vatul asta sa-ti bage in ochi ploaia; nu am chef de plimbare si nici de munca, dar datoriile trebuiesc onorate indiferent de cheful meu si impotriva lui". Pe vreme urata starea psihologica este urata si noi uraciosi; gandurile sunt triste si plangaciose ca ploaia, gandurile lamentarilor de tot felul si sunt multe feluri ale lor, mai grotesti sau mai rafinate. Gandurile lamentarilor sunt asemenea norilor , nu ne lasa sa vedem altceva decat cenusiul lor. Este productia si produsul "mintii care compara", compara prezentul cu un trecut diferit, lamentandu-se. Gandirea e produsul mintilor, invartind interior ceea ce este in memorie, dinainteperceputul ; In campul gandirii se exprima cunoasterea, timpul trecut si prezent prin urmele sale din memorie.Aceasta evidenta statistic este confirmata daca asculti cu atentie ce se vorbeste; vei constata ca ponderea raportarilor la trecut , este complesitoare; Despre viitor doar profetiile, catastrofale, apocaliptice.  Probabil din acest motiv se intampla sa nu privim inainte;  nici macar in prezenta noastra nu privim cand mergem cu masina,  daca intelegem semnficatiile accidentelor de circulatie.
Toate corpurile din univers, radiaza , cunoastem si prezenta necunoscutului corp sau materie "neagra" si a radiatiei sale energia "neagra". Aici fac o paranteza; "negrul" absoarbe lumina, nu o reflecta, o lasa sa treaca interactionand minimal cu ea si astfel cercetatorii au denumit "materia neagra" substanta masiva de minima interactiune," minima" care ne face constienti de prezenta ei si a radiatiei sale energia "neagra" Acum, de ce dam denumiri care sperie copii : "intuneric" pentru "teama' si "negru" pentru "necunoscut", este alta poveste; asa le denumim , asa le percepem cu toate conotatiile istorice asociate cuvintelor. In alte culturi sunt denumiri rationale date lor , pentru "necunocut - nedenumitul' si pentru "negru- incongnoscibilul" , iar teama este in domeniul cunoasterii si nu este "intuneric" ci optiune psihologica violenta in circumstantele cunoscutului, una din cele mai cunoscute si manifeste reactii emotionale, de la cele mai subtile precum teama de a nu-ti 'pata' imaginea publica, de a nu fi placut de ceilalti, care ne face sa onoram ipocrit toate exigentele la moda sau stereotipiile posibile , pana la cele mai grobiene, teama de moarte sau de natura, teama de insucces, indoiala.
Radiatia corpului omenesc este diferita si unica, diferita de a celorlalte corpuri si unica in sensul  individual al individualizarii, Fiecare individ are o radiatie aprenta a individualitatii sale.Pe aspectul individualitatii ei sau unicitatii nu insist pentru ca este relevat stiintific de amprentele sonore, cerebrale, digitale, oculare, adn-eice, etc, diferite ,specifice. Dar 'diferenta' radiatiei corporale umane universale in campul careia se manifesta unicitatea individualitatii, este mai greu de perceput desi se manifesta evident ca un camp al comuniunii existentiale a oamenilor. Daca radiatiile corpurilor din natura sunt mereu aceleasi si pot constitui etaloane in campul radiatiilor  lor, radiatia corpului uman este schimatoare in sensul imbogatirii ordinii sau dezordiniilor din campul sau, este surprinzatoare prin fluiditatea complexitatii sale datorate interventiei constiente in procesele ei. Altfel spus, omul isi poate schimba si transforma propria radiatie corporala, fie reluand diferitele structuri ale ordinii sale launtrice experimentate anterior de stramosii sai  sau ai omenirii ca plenitudine, fie structurand o ordine noua la propriu, starnind interesul universului avid de nou si inoire. Budistul urmareste ordinea "buda' a energiilor sale, crestinul urmareste ordinea 'cristica" a energiei sau functionarii mintii sale, etc.
Dinamica ordinii,( 'buda' sau 'crist', etc, a energiilor umane), este ordinea inoirilor in insiruirea lor infoenergetica si constituie un model dimanic si nu o moda rigida, statica, ci o inoire evolutiva in directia desavarsirii chiar a structurilor ei, iubirea este unica evolutie creativa. Din acest "motiv' se releva ca "atitudine" neinduplecata in circumstantele prezentei fiecaruia;  Mai "deloc" ca un model rigidizat de reguli formale pe care daca le-am urma am reusi sa parodiem originalul transformadu-l , rigidizandu-l dogmatic prin reguli si exigente in fata individului incapabil sa le onoreze in fluiditatea extraordinara a circumstantelor propriii prezente sau providente. Fluiditatea formala a clipelor insiruite in dinamica unei zile ne impune o fluiditate comportamentala si o stabilitate atitudinala care impreuna sa determine omogenitatea si coeziunea propriei expresii fiintiale din care se naste armonia (identificata prin lipsa conflictului interior si circumstantial, prin intensitatea trairii acordului si asentimentului ) si integritatea iindividului. Vizionarii dinamicii ordinilor din energia omului, afirma ca atitudinea care da stabilitate, canalizata negativ sau pozitiv pentru el prin comportamentul sau, se poate indentifica comportamental ca serriozitate  sau rigiditate in circumstante sau ca umor , fluiditate comportamentala . Fluiditatea comportamentala "umorul", genereaza acorduri iar rigiditatea dezacorduri, conflicte. "Seriosii" considera abordarea umoristica a circumstantelor ca neseriozitate; sunt fixati in dogma lor launtrica a lui " asa si numai asa".  "Umoristul" vede neseriozitatea seriosului, vede ironia circumstantelor in raport cu dorintele si ideatiile seriosului, vede "acelasi lucru in forme opuse", si eliberat de "trebuie" are acces la inefabilul subiectivului de a hotara o alta dinamica in circumstante, una neobisnuita ceea ce denumim "indrazneala".   "Indrazneala ' nu este o opozitie la circumstanta ci o noua abordare a ei si astfel nu gaseste in trecutul circumstantei  ceva structurat ca oponent  care sa i se opuna. Cand in memoria de lucru a fiecaruia,  care este una cu circumstanta din prezenta sa, nu se gasete un opus la intentia noua, aceasta are toate sansele din lume sa se obiectiveze ca noutate circumstantiala a individului, se obiectiva prin edificiul intentiei cu alta ordine functionala in care individul are alt rol si pozitie in edificiul respectivei intentiei. Aceasta actiune nu este posibila fara angajament personal in ea,  in actiunea condusa de acordurile launtrice fara opozitie in memorie sau dorinta. Un exemplu de acord universal este acordul cu viata si existenta individuala, mai rar si colectiva, acordul cu comuniunea existentiala. Dar, dupa cum vedem fiecare, nu este respectat si prin faptele noastre, distrugem specii intregi de plante si animale, secatuim resursele biologice sau ale comuniunii existentiale a carei expresie suntem noi insine si acordul nostru.
 Ce se opune cu atata inversunarea ca sa ne respectam acordul launtric (neconditionat de ceva din memorie) sau dorinta viului ,  universalitatea vietii?  Greu raspuns, mintea tace la acesta intrebare, se simte cu musca pe caciula si in fundul gol!  Si tutusi exista raspunsul faptelor impotriva dorintei de a fi! Si totusi exita raspuns prin reflectarea acestor fapte potrivnice, INTERPRETAREA. Mintea hipnotica nu percepe relatiile fiintiale ale comunitatii biologice planetare, se pierde in abstractizarea iubirii si a lui Dumnezeu generand un fel de ceata si negura stralucitoare in care se infasoara ca de apoi sa se planga ca este izolata si singura in lume si lumea este violenta si rea. Din ce este formsat infoenergetic si substantial acest 'nor hipnotic"? Din toate justificarile propriilor fapte. Am ajuns intelectual atat de 'bogati in saracia noastra " incat intelectul ca expresie a unei gandiri constiente care reflecta obiectivul sau materia si structurile ei, fara constienta propriei productii a ceea ce studiaza si reflecta, a ajuns prizonier in  inchisoarea definitiilor sale. Definitii infidele si incomplete prin lipsa actiunii sale sau a relatiei cu ele. 'Interpretarea' si nu doar cea actoriceasca, ne ofera pe tava orice raspuns inainte de a apuca sa vedem faptul real in relatie cu care punem intrebarea. Interpretarea blocheaza orice comunicare in afara inchisorii sale; Orice explorare responsabila trebuie sa plece de aici, prin strapungerea zidului de interpretari si explicatiilor lor ca de apoi sa pornim  in explorarea propriuzisa a domeniului miraculos al necunoscutului care ne mai salveaza inca, perceptia claritatii si profunzimilor  relatiei a carei expresie  suntem.  Interpretarea este produsul imaginatiei si creeaza o lume fictiva in care credinta interpretarii este legea ei. Fiecare interpreteaza perceptiile sale reale dupa propria acumulare de interetari familiale si nationale,  sociale, etc, si-si modeleaza individual o 'realitate' . Noroc ca exista si poetii prin a caror sensibilitate desfid interpretarile vulgare relevand abisuri-inaltimi ale relatiilor  existentiale. Una din metaforele lor preferate mie este cea care exalta momentul exploziv "au inebunit salcamii". Din acordul meu cu nebunia lor ma bucura inebunirea noastra a tuturor sub aceleasi auspicii ale efervescentei vii a 'infloririi' fiecaruia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu