Confidentul meu sunt;
Confidentul meu imi spune ca multele contradictii in care ma scald diminueaza ceea ce scriu; Eu ii raspund ca limbajul este format din opusuri, dorinte opuse, idei opuse, simtaminte opuse; ele formeaza tezele si antitezele, ratiunea si antiratiunea existentei si de o parte si de alta, baleiem fiecare in gandirea noastra fragmentata de interpretarea diferitului din acelasi asemanator. Grecii care au "terminat filosofia" prin faptul ca au relevat plenitudinea ei ca functionalitate si dualitatea ei ca reflectare lingvistica, atunci cand organizau "o serata", un vorbitor aborda prin elocventa si retorica "o teza" si urmatorul prin aceleasi mijloace "antiteza" La final ,eliberati de incremenirea ideologica intr-o directie sau alta, se bucurau de libertatea din care se puteau exprima noncoflictual individualizand perceptiile in plenitudinea existentei, "infasurandu-le" intr-o bogatie la care putini norocosi au acces, "in Aceea', izvorul lor si oceanul lor simultan, pastratorul nemiscat al tuturor miscarilor. "La malul oceanului", se poate ajunge doar prin strabaterea lui din infinitul din sus, in infinitul din jos si inapoi. Tarmul necunoscut primeste orice calator obosit de furtunile prin care a trecut; numai ca putini il percep atat de aproape fiind si fara de cuvinte. 'Bine, mai lamurit cumva, dar.. .., "Eram sigur! il intrerup, intotdeauna exista un 'dar", darul pe care mi-l faci dupa ce spui "dar...". "Ce iti daruiesc rostind dupa, dar...? Acum nu mai stiu ce am vrut sa spun dupa dar..., dar in circumstanta creata de tine de a darui, mi se releva faptul ca activezi teze ignorate oficialmente public cu desavarsire, tezele unicei energii, fiinta umnana prin divinitatea sau creativitatea ei, esentialmente substantialitatea sa unica; Teza sau antiteza acestei teze sustinute de tine, mai stangaci decat stiu ca poti, este generalizata ca "jumatate antirationala" a existentei fiintei umane in materialitatea sa biologica. Da , nu ma gandisem inainte la asta; singura responsabilizare dinaintea rostirilor mi-a schimbat atentia si mi-a relevat ceva la care nici nu gandeam, nici nu-mi imaginam!!! " "Confidentul meu cel drag, vezi ca nu spun prostii chiar contrazicandu-ma adesea sau trecand de la teze la antizele lor? Vezi ca descoperi bogatii ale con-STIINTEI tale cu care ma daruiesti rostind? Nici eu nu stiam ca ce fac are si armaturi de factura celor relevate mie de catre tine!!! Eu nu stiu, ceea ce este stie ce este, de aceea eu a fost denumit "lut" si stiinta 'domnul confident"; dar 'domnul' fara abilitatea mea de 'lut' prin care modelez stiintele dumnealui, domnul ar fi doar naiv in raport cu pot-ul sau. Pot-ul ca sa se releve prin lut trebuie sa indraznesca sa nu mai copieze, sa repete sau sa astepte nerabdator " batand cu piciorele in toba mintii ", 'sfarsitul' suferintelor sale". ".Aceasta lipsa de pudoare a intimitatii dintre noi, ma surprinde, de ce confidentule ai produs lipsa asta?
Confidentul meu imi spune ca multele contradictii in care ma scald diminueaza ceea ce scriu; Eu ii raspund ca limbajul este format din opusuri, dorinte opuse, idei opuse, simtaminte opuse; ele formeaza tezele si antitezele, ratiunea si antiratiunea existentei si de o parte si de alta, baleiem fiecare in gandirea noastra fragmentata de interpretarea diferitului din acelasi asemanator. Grecii care au "terminat filosofia" prin faptul ca au relevat plenitudinea ei ca functionalitate si dualitatea ei ca reflectare lingvistica, atunci cand organizau "o serata", un vorbitor aborda prin elocventa si retorica "o teza" si urmatorul prin aceleasi mijloace "antiteza" La final ,eliberati de incremenirea ideologica intr-o directie sau alta, se bucurau de libertatea din care se puteau exprima noncoflictual individualizand perceptiile in plenitudinea existentei, "infasurandu-le" intr-o bogatie la care putini norocosi au acces, "in Aceea', izvorul lor si oceanul lor simultan, pastratorul nemiscat al tuturor miscarilor. "La malul oceanului", se poate ajunge doar prin strabaterea lui din infinitul din sus, in infinitul din jos si inapoi. Tarmul necunoscut primeste orice calator obosit de furtunile prin care a trecut; numai ca putini il percep atat de aproape fiind si fara de cuvinte. 'Bine, mai lamurit cumva, dar.. .., "Eram sigur! il intrerup, intotdeauna exista un 'dar", darul pe care mi-l faci dupa ce spui "dar...". "Ce iti daruiesc rostind dupa, dar...? Acum nu mai stiu ce am vrut sa spun dupa dar..., dar in circumstanta creata de tine de a darui, mi se releva faptul ca activezi teze ignorate oficialmente public cu desavarsire, tezele unicei energii, fiinta umnana prin divinitatea sau creativitatea ei, esentialmente substantialitatea sa unica; Teza sau antiteza acestei teze sustinute de tine, mai stangaci decat stiu ca poti, este generalizata ca "jumatate antirationala" a existentei fiintei umane in materialitatea sa biologica. Da , nu ma gandisem inainte la asta; singura responsabilizare dinaintea rostirilor mi-a schimbat atentia si mi-a relevat ceva la care nici nu gandeam, nici nu-mi imaginam!!! " "Confidentul meu cel drag, vezi ca nu spun prostii chiar contrazicandu-ma adesea sau trecand de la teze la antizele lor? Vezi ca descoperi bogatii ale con-STIINTEI tale cu care ma daruiesti rostind? Nici eu nu stiam ca ce fac are si armaturi de factura celor relevate mie de catre tine!!! Eu nu stiu, ceea ce este stie ce este, de aceea eu a fost denumit "lut" si stiinta 'domnul confident"; dar 'domnul' fara abilitatea mea de 'lut' prin care modelez stiintele dumnealui, domnul ar fi doar naiv in raport cu pot-ul sau. Pot-ul ca sa se releve prin lut trebuie sa indraznesca sa nu mai copieze, sa repete sau sa astepte nerabdator " batand cu piciorele in toba mintii ", 'sfarsitul' suferintelor sale". ".Aceasta lipsa de pudoare a intimitatii dintre noi, ma surprinde, de ce confidentule ai produs lipsa asta?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu