Cine nu cunoaste istoria e condamnat s-o repete; cine cunoaste o istorie gresita e condamnat pur si simplu!
Este evident ca istoria personala sau colectiva ne poseda intr-un fel fara sa stim ca suntem posedati de ea. Astfel ajungem sa repetam ceea ce denumim propria cunoastere despre noi insine si ceilalti. Istoria fiind intotdeauna trecuta intreaga noastra energie "lucreaza in trecut" si-l regenereaza. Ex.: acum 2015 ani erau zelotii care luptau impotriva stapanirii romane astazi avem teroristii care lupta impotriva unei dominatii globale. Era cezarul vremilor acelea sau al lumii antice si sunt cezarii vremilor de astazi. La fel de corect pare astazi sa pedepsim teroristii precum romanilor le parea corect sa crucifice zelotii si altfel de oponenti cu arma in mana. Aveam asasinate politice atunci (* asasinatul lui Insus), avem si astazi asasinate politice (nu le enumar ca le cunoasteti, (cetateni demonizati ca pericole prin conceptiile lor). Este vreo deosebire inafara mijloacelor tehnologice in comportamentul si reactiile vremurilor de azi fata de cele de acum 2015 ani? Este o diferenta in sensul cunoasterii si transparentei acestui comportament istoric globalizat, masele de cetateni l-au constientizat dincolo de justificarile acoperitoare a naturii lui nedemne ca relationare interumana. Ce ar insemna ca acest tip comportamental sa fie preluat la nivel celular in intregimea noastra corporala asa cum este el in intregimea noastra sociala? Celulele inimii sa fie teroristele ficatului si viceversa? Chiar am vazut un film stiintific in care se explica bolile oaselor ca datorate celulelor care daca nu mai au hrana specifica lor consuma din structura oaselor sau alte structuri corporale. Se justifica ce se intampla daca nu mananci evitandu-se a se releva ca, daca manaci ceva ce nu este hrana specifica celulelor (* proteine insolubile sau de oase) degeaba ai burta cat casa plina de ceea ce celulelor nu le trebuie de hrana, ca ele consuma din structurile vii ale organelor si degradarea lor evidenta cu trecerea timpului pare a avea o explicatie rationala in acest comportament. iata ca nu e diferenta intre comportamentul nostru social si relationarea interumana si comportamentul celulelor corpului la un moment dat ; in fapt constiinta noastra si a celulelor este aceeasi constiinta, cum ne comportam asa se comporta la orice nivel acea constienta de sine si structurile sale de aparare si atac. Nu ne pasa de ceilalti, la o adica la stramtoare chiar devenim canibali asa cum istoria a aratat fapte trecute si celulele la stramtoare se canibalizeaza si ele. !storie ,!storie,... hei hei hei hei.... hei hei hei -hei hei hei hei hei......!!! Dupa cum constatati am dezvaluit un terorist- istoria ca sa ascumdem in spatele lui propria ignoranta! Istoria fiind in urma noastra nu are cum sa actioneze in prezenta noastra daca noi nu o repetam. Daca in loc sa onoram "istoria" am onora facerea ei, am fi constienti ca facem istorie prin faptele cotidiene am fi poate responsabili de ce fel de istorie facem si lasam mostenire copiilor ca sa repete la un moment dat. Cei care copiaza istoria sunt impovarati de constructia de edificii ale trecerii lor prin viata, de statui, de urmele lor; cei care fac istorie sunt liberi in responsabilitatea lor sa o faca asa cum nici nu au visat ca poate fi istoria vie lasata mostenire copiilor lor. Nu vedeti istoria vie din prezentul vostru? Pare o metafora formularea? Care este istoria VIE din prezenta voastra, mostenirea vie a strabunilor? Astept raspunsuri daca o vedeti in comentarii! Istoria unei fiinte vii nu poate fi decat tot vie , din propria natura o face. Dumnezeu a creat dumnezei , maestru creeaza maestri, uncenicii, creeaza ucenici si lenesii lenesi- muieti is posmagii! Nu poti da viata la ceva ce nu esti tu insuti ! Ce este fiecare este treaba lui nu a celorlalti, dar asta nu poate fi ascuns ochilor si urechilor celor vii; nici macar propriilor ochi care ne vad faptele fiecaruia. si inteleg ce suntem, ; mortii cu mortii si statuile lor individuale sau colective ; vii cu vii si ceea ce este viu:)
Este evident ca istoria personala sau colectiva ne poseda intr-un fel fara sa stim ca suntem posedati de ea. Astfel ajungem sa repetam ceea ce denumim propria cunoastere despre noi insine si ceilalti. Istoria fiind intotdeauna trecuta intreaga noastra energie "lucreaza in trecut" si-l regenereaza. Ex.: acum 2015 ani erau zelotii care luptau impotriva stapanirii romane astazi avem teroristii care lupta impotriva unei dominatii globale. Era cezarul vremilor acelea sau al lumii antice si sunt cezarii vremilor de astazi. La fel de corect pare astazi sa pedepsim teroristii precum romanilor le parea corect sa crucifice zelotii si altfel de oponenti cu arma in mana. Aveam asasinate politice atunci (* asasinatul lui Insus), avem si astazi asasinate politice (nu le enumar ca le cunoasteti, (cetateni demonizati ca pericole prin conceptiile lor). Este vreo deosebire inafara mijloacelor tehnologice in comportamentul si reactiile vremurilor de azi fata de cele de acum 2015 ani? Este o diferenta in sensul cunoasterii si transparentei acestui comportament istoric globalizat, masele de cetateni l-au constientizat dincolo de justificarile acoperitoare a naturii lui nedemne ca relationare interumana. Ce ar insemna ca acest tip comportamental sa fie preluat la nivel celular in intregimea noastra corporala asa cum este el in intregimea noastra sociala? Celulele inimii sa fie teroristele ficatului si viceversa? Chiar am vazut un film stiintific in care se explica bolile oaselor ca datorate celulelor care daca nu mai au hrana specifica lor consuma din structura oaselor sau alte structuri corporale. Se justifica ce se intampla daca nu mananci evitandu-se a se releva ca, daca manaci ceva ce nu este hrana specifica celulelor (* proteine insolubile sau de oase) degeaba ai burta cat casa plina de ceea ce celulelor nu le trebuie de hrana, ca ele consuma din structurile vii ale organelor si degradarea lor evidenta cu trecerea timpului pare a avea o explicatie rationala in acest comportament. iata ca nu e diferenta intre comportamentul nostru social si relationarea interumana si comportamentul celulelor corpului la un moment dat ; in fapt constiinta noastra si a celulelor este aceeasi constiinta, cum ne comportam asa se comporta la orice nivel acea constienta de sine si structurile sale de aparare si atac. Nu ne pasa de ceilalti, la o adica la stramtoare chiar devenim canibali asa cum istoria a aratat fapte trecute si celulele la stramtoare se canibalizeaza si ele. !storie ,!storie,... hei hei hei hei.... hei hei hei -hei hei hei hei hei......!!! Dupa cum constatati am dezvaluit un terorist- istoria ca sa ascumdem in spatele lui propria ignoranta! Istoria fiind in urma noastra nu are cum sa actioneze in prezenta noastra daca noi nu o repetam. Daca in loc sa onoram "istoria" am onora facerea ei, am fi constienti ca facem istorie prin faptele cotidiene am fi poate responsabili de ce fel de istorie facem si lasam mostenire copiilor ca sa repete la un moment dat. Cei care copiaza istoria sunt impovarati de constructia de edificii ale trecerii lor prin viata, de statui, de urmele lor; cei care fac istorie sunt liberi in responsabilitatea lor sa o faca asa cum nici nu au visat ca poate fi istoria vie lasata mostenire copiilor lor. Nu vedeti istoria vie din prezentul vostru? Pare o metafora formularea? Care este istoria VIE din prezenta voastra, mostenirea vie a strabunilor? Astept raspunsuri daca o vedeti in comentarii! Istoria unei fiinte vii nu poate fi decat tot vie , din propria natura o face. Dumnezeu a creat dumnezei , maestru creeaza maestri, uncenicii, creeaza ucenici si lenesii lenesi- muieti is posmagii! Nu poti da viata la ceva ce nu esti tu insuti ! Ce este fiecare este treaba lui nu a celorlalti, dar asta nu poate fi ascuns ochilor si urechilor celor vii; nici macar propriilor ochi care ne vad faptele fiecaruia. si inteleg ce suntem, ; mortii cu mortii si statuile lor individuale sau colective ; vii cu vii si ceea ce este viu:)
Postări
Meden Agan
RăspundețiȘtergereÎntrebare şi răspuns
Întrebare: "Care este istoria VIE din prezenţa voastră, moştenirea vie a străbunilor? Aştept răspunsuri dacă o vedeţi, în comentarii."
Răspuns: "Am un exemplu. Din prezenţa mea şi moştenire vie a unor străbuni, nu ştiu dacă sunt ai mei. Posibil să fie, oamenii au circulat şi s-au stabilit mereu prin alte părţi decât cele în care s-au născut aşa că străbunii sunt cu semnul întrebării. (Astfel găsesc o altă dimensiune cunoscutei vorbe: "Pater semper incertus", mama sau locul unde-am aterizat pe pământ e mereu cunoscută, de unde venim nu prea ştim. Cu o excepţie: Isus a spus că el vine de la Tatăl).
La un moment dat, la rândul meu, apar (şi mă stabilesc) într-o ţară 'străină', eu care sunt tobă de teorie şi cunoaştere a legilor universale numite Kybalion sau Tabla de Smarald, cele 7 legi care se învaţă în orice şcoală spirituală respectabilă. Ştiam enunţurile legilor, scrisesem despre ele, meditasem, uneori le folosisem, dar rar, când nu aveam încotro. Alt motiv pentru care nu le foloseam, era acela că nu ştiam cum se aplică toate. Mă bunghisem doar la una sau două.
Mă trezesc deodată în această comunitate de 'străini' şi deşi nu le cunoşteam limba maternă, pot totuşi să comunic cu ei într-o limbă de circulaţie 'universală'. Mă imprietenesc, chiar lucrez cu unii dintre ei şi observ cu stupefacţie că, fără a avea habar de existenţa acestor legi universale în sensul de cum sună sau care este enunţul lor, totuşi în viaţa de zi cu zi, ei, 'strănii', le folosesc. Uimirea mea a fost mare: cum de se poate întâmpla aşa ceva? Încerc să găsesc explicaţii. Una ar fi vorba lui Immanuel, cea cu legea morală din noi şi cerul înstelat de deasupra noastră, dar nu mă satisface total. Îi zice 'legea morală', nu universală, e cea pe care o simte fiecare: că nu e bine să minţi, furi, ucizi, râvneşti bunul altuia, etc. Legile universale sunt mai complexe, ştiinţifice, se referă la ceva mai cuprinzător, valabil în tot universul. Posibil ca nu peste tot în univers să existe minciuni, furturi, râvnirea bunului altuia...
Atunci mi-am spus că strămoşii 'străinilor' cunoşteau aceste legi universale, cum sună, enunţul lor, meditaseră, filozofaseră pe marginea lor, învăţaseră să le folosească, cum se aplică, şi această cunoaştere fusese transmisă prin celule, ADN, sânge, sau poate că toţi oamenii ce trăiseră şi comunicaseră folosind acelaşi limbaj sau limbă formaseră un fel de atmosferă care îi hrănea şi pe urmaşi sau pe care aceştia puteau să o acceseze când aveau nevoie. Chiar şi în cazul când nu era vorba exact de aceste legi, atâta suciseră pe toate feţele cunoaşterea, atâta filozofaseră despre om, pe care îl puseseră în centrul preocupărilor lor, că ajunseseră la aplicaţiile acestor legi fără să le numească exact aşa.
Cunoaşterea aş numi-o moştenire de la 'Tata', iar cea cu sîngele, ADN-ul, celulele, de la 'Mama'. Dar uneori Tatăl e atât de apropiat de mama, că îi formează un fel de cupolă din văzduh pe care copiii moştenitori o pot accesa, vizita, un fel de dom al cunoaşterii.
Oamenii au mai multe case incluse una într-alta precum păpuşile ruseşti. Prima casă este corpul, a doua-hainele, a treia-casa de cărămizi, a patra-strada, a cincea-cartierul, a şasea-oraşul, a şaptea-regiunea, a opta-ţara. Totate acestea le întâlnim în casa IV, echivalentă a Cancerului în astrologie. Cu Casa a IX-a începe străinătatea. Şi tot aici începe comunicarea cu alte cuvinte sau limbaje. Am învăţat două limbi străine. Prima pentru a intra în alt 'văzduh' în care mă simţeam mai acasă decât pe pământul unde aterizasem, a doua am învăţat-o strict din dorinţa de a comunica cu oamenii din jur, de a le transfera ce ştiam sau simţeam. Primul impuls a fost de a le spune glume, vorbe de duh, a fost pentru a-i îmbărbăta prin umor în momente când se simţeau disperaţi.
Legătura dintre mamă şi tată este logosul. Şi cuvântul s-a întrupat."
multumesc pentru raspuns! eu as da un raspuns simplu, oamenii sunt istpria vie ,unuica instorie vie; restul e reflexia creatiei lor polarizate in creatia imanenta a pamantului de sine stator, gradina raiului pentru om creata de ceea ce denumesti uniunea cerului cu pamantul, tatalui cu mama.
RăspundețiȘtergere