07 aprilie 2015

teoria si practica

Chiar si succesiunea celor doi termeni in ordinea in care sunt folositi in mod curent, releva o inadvertenta in raport cu ordinea din  perceptia lor.
Educatia se bazeaza pe ingurgitarea de teorii stiintifice , dupa care trebuie sa facem dovada intelegrii lor prin practicarea lor  in rezolvarea diferitelor probleme ale stiintelor respective. Insa scapam din vedere ca toate teoriile sunt aparute in urma unei practici; practica experimentala a celor ce sunt in perceptia noastra punctuala sau globala si universala. Explorarea fenomenelor din natura,  genereaza de apoi "teorii" despre cum sunt ele si legitatile manifestarilor lor si apoi le folosim constienti in satisfacerea necesitatilor practice. Acest circuit , din practica la teorii si inapoi la practica, este evidenta cunosterilor noastre prin care instrumentam fenomenele naturale in scopuri mai mult sau mai putin armonice si coezive cu insasi natura din care le-am reelevat ca existente.. Judecata de bine sau rau este irelevanta, dar masura sau limita pana la care putem utiliza practicarea teoriilor fara sa afectam natura, este evident foarte subtila si hotaratoare in raport cu evolutia ulterioara a civilizatiei. Orice este posibil dar nu neaparat si folositor in plenitudinea armonica a propriilor existente. Se spune ca teoria ca teoria dar practica ne omoara;  si asta releva consecintele depasirii irationale a limitei masurii ,sau proportiei de aur, sau fractalului de echilibrium, in practica teoriilor. Si mai important 'zicala populara" releva sursa consecintei "moarte' ca efectul propriilor practici sau fapte in existenta Si astfel, ne scapa de teama de moarte pentru ca ne putem schimba practica, deci si consecintele ei. Teoriile au un mare nivel de absractizare, generalitate, si nu sunt in preceptia fizica senzoriala curenta. Sunt  la nivele profunde nu exterioare, fapt care le face a fi considerate ca fara substantialitate si expresiile lor numerice sau lingvistice sa para ca plutind prin minte fara importanta si substantialitate , si  care capata sunbstantialitate prin "faptele practicii lor" Nimic mai fals, acele aparent neimportante imagini si ganduri care plutesc prin minte sunt sursa tutuor maladiilor si razboaielor, definind modalitati comportamentale sau ale timpului.   Avem o teorie pentru orice este in perceptia noastra,  fiinta , lucru sau miscare; o teorie despre cum s-a nascut universul si cum va evolua , despre cum s-a nascut elementul "Au" si toate celelalte si despre folosirea lor , despre cum a aparut omul si despre teoriile finalitatilor sale  "apocaliptice". Intre profetiile despre viitor care in fapt se reduc la acceasi consecinta "moartea", disparitia si teoriile stiintifice despre viitor care conduc la aceeasi consecinta, nu vad nici o diferenta. O finalitate individuala existentiala din perceptia obiectiva este extinsa la logica unei finalitati globale a umanitatii. Desigur ca o astfel de proiectie a viitorului individual si al speciei ne sperie,  proiectam contramasuri,  mangaietoare si datatoare de sperante a 'sufletului nemuruitor , a cercului incarnarilor succesive", a nemuririi care contrazice evidentele perceptiei obiective. Toate sunt teorii atat timp cat practica curenta are consecinta (de care subiectiv m-am plictisit)  inductia neputintei si inutilitatii eforturilor personale nascute din ea, a unui  viitor fatal, niciodata subiectiv. Subiectv nu agreez sub nici o forma astfel de proiectii viitoare despre starea viitorului desi recunosc ca nu stiu nimic despre viitor altceva decat proiectiile lumii despre cum ar fi el in logica rutinei sau a merusului practicii de acum. Ne-am intors la practica! Putem sa o schimbam daca consecintele rutinei sale se proiecteaza in contradictie cu subiectul lor, noi insine? Aspiratie subiectiva vis a vis de viitorul necunoscut, este in acord cu viitorul virtual proiectat de noi insine catastrofic ca final existential???
Avem o teorie pentru orice, o abstractizare partiala sau globala care infasoara in sine o viziune despre noi si lumea noastra, viziune care nu contine goluri informationale din moment ce contine trecutul, prezentul si viitorul, desfasurat informativ descriptiv intr-o imensitate de informatii despre cum am fost , cum suntem si cum vom fi (mai bine zis cum nu vom fi), atat noi cat si lumea noastra, completate cu informatiile dinamicilor istorice, actuale si viitoare a trecerilor prin diferite stadii, sau ale evolutiei. Evident ca imensitatea informatiilor cunoasterii si credintelor ei, face imposibila prelucrarea constienta printr-un proces greoi de gandire obiectiva  rationala, in asa fel incat individul sa dam raspuns punctual in circumstantele noastre existentiale cunoscute. Adica sa dam raspuns propriei noastre cunoasteri.  Din acest motiv apelam la procesoare artificiale de informatii si memorare, memorii externe si procesari externe sau artificiale. Astfel ajungem sa devenim dependenti de ele si avem mai multa incredere in raspunsurile acestor instrumente decat in propria intuitie, perceptie;  ne-am exteriorizat increderea in lucruri din fiinta. Ceea ce uitam este constienta faptului ca aceste lucruri- instrumente artificiale de memorare si procesare informatii in procesul noastru decizional,  sunt facute de noi insine , ele nu pot depasi calitativ si cantitativ procesoarele subconstiente ale memoriei informationale a cum suntem si istoria acestei evidente existentiale; mai mult ele sunt dependente de utilizatori si 'intretinatorii si dezvoltatorii lor" si pot fi folosite subiectiv pierzandu-si ratiunea de obiectivitate pentru care au fost facute in raport cu umanitatea ca intregime . Astfel sunt intrumente tot "ale subiectivului " de care vroiam sa ne detasam datorita asa zisului sau caracter de a introduce "erori" in procesele prelucrarii informatiilor  cunoasterii acumulate.   Cred ca am relevat o inutilitate, aceea de a  acumula si procesa  informatii "la modul constient si obiectiv' evidentiind ca orice intrumente obiective am face , ele sunt subiectivate prin folosire de producatorii si intretinatorii lor , de evolutionistii lor si de utilizatori mai ales. Nu putem scapa de subiectivismul nostru si consecintele lui in existenta. In atare situatie ne putem intoarce la noi insine pentru a ne autoreflecta si autoreeleva potentialul ca fiinte;  Istoric vorbind capacitatea si indemanrea de a rezolva orice problema practica este impresionanta; la fel de impresionanta este si incapacitatea noastra in a rezolva orice problema de natura umana, fiintiala, existentiala, orice problema psihologica a "cunosterii de sine" si interrelationarii fiintelor umane. Din punctul din care privesc, aceasta impresionanta putere intr-o directie si neputinta in cealalta directie , imi releva o evidenta; aceea ca atentia noastra este canalizata exclusiv spre rezolvarea problemelor practice , obiective si ca lasam la voia 'sortii' interelationarea dintre noi, o'soarta nemiloasa" cu cele mai fine si delicate sentimente si simtaminte umane ,mereu calcate in picioare de nestiinta -neputinta de a relationa in propria fiinta si cu semenii nostri, altfel decat prin conflict si dominatie.Nu e de mirare ca a ajuns sa provoace multe 'daturi din cap' in sens aprobator expresia "iubirea te tradeaza " . Lipsa claritatii interioare si cunoasterii exterioare a ceea ce iubirea este se evidentiaza astfel .  Iubirea nu poate trada, ci doar noi pe ea. Fidel exprimata cu relatia asa cum este ea, expresia de mai sus ar fi 'tradam iubirea". Ceea ce este universal nu este personal, ci in relatie cu persoana;  Persoana este singura care tradeaza sau nu ceva, indiferent ce, pentru ca este importanta si are libertatea subiectivismului ei. In raport cu nevoia de iubire, de recunoastere a valorii fiintiale si de apreciere, ceea ce am spus anterior este o absurditate; cum sa tradam iubirea cand avem asa mare cere si nevoie? Rutina relatiei de folosire si dominatie fireasca in raport cu obiectivul si obiectele ne face ca in "intalnirea noastra cu iubirea" sa ne comportam la fel si s-a tradam inconstienti de sursa tradarii noastre. Vrand sa posedam si dominam iubirea, suntem aruncati inapoi in lumea lucrurilor din cea a fiintelor cu care am luat contact prin iubire. Suparati de bomboana scuipata din gura inconstient, ca si copii,  ne lamentam deplorabil si invinuim nevinovatia insasi. Practica omoara si tradeaza, practica aceleiasi rutine relationale de folosire reciproca aplicata in domeniul vietii in care numai daruire exista, daruire fara aparare si nevoie de recompense pentru buna purtare.Cine iubeste, intelege, iubirea nu este o practica, este un absolut al miscarii libertatii noastre de a darui viata. Priviti cand magaiati din iubire-cu iubire, iubirea si vedeti cum infloreste de vigoare si stralucire fata ei. Priviti cata durere provoaca exigentele pe care i le puneti in fata si cata teama de departarea voastra din iubire provoaca. Practica iubirii este viata insasi, existenta uniunii si reunirii 'cerurilor cu pamantul" , pulsul universal, iubirea este una cu fapta sa si fapta iubirii nu poate fi teoretizata nicicum, este vie nu teorie, este concertete nu abstractie, este universala nu proprietate, este traire nu cunoastere; Cand vrem sa o cunoastem vrem sa o dominam, sa o folosim in scopurile mediocritatii meschine a placerilor personale si insingurarii..A trai iubirea nu te poate invata nimeni pentru ca numai fiecare traieste daca nu prefera sa raiasca;  rairea este obisnuinta si comoditatea cunoasterii automatizate prin psihologia "reactiei politic corecte si asteptate.". Trairea este interiora,  practica exterioara, Exprimarea iubirii nu este 'legata ' de circumstante ; cand iesti in ea traiesti la maxima intensitate iar consecintele trairii numai subiectul ei poate avea constiinta lor; O constiinta care intelege ca nu este necesara  teoretizarea acelei trairi intense si tacute sau  a consecintelor ei, casa nu transforme ceea ce este curat in moda, modele si reguli pe care de apoi copii sa le incalce din impulsul  nepotrivit al  libertatii prin respingere. Regulile sunt orientative dar au un domeniu ingust si rafinat al ratiunii existentei lor. In fata 'regulilor' meditatia pe tema lor se impune folositor pentru intelegerea ratiunii acelei reguli si astfel respingerea copilareasca sa se transforme in vigilenta matura. Privesc nu fara durere cum cele mai simple cuvinte ale iubirii ca de ex. "drag, dragilor, draga', cele mai curate emotii nascute din imensitatea sa, blandetea, delicatetea, tonul calm si linistit, etc,  provoaca respingere si catalogari peiorative de 'aerieni' la adresa celor care le folosec ; In schimb violentele de limbaj, barfele, calomniile si conflictele produc notorietate , evidentiere si sunt bagate in seama, li se raspunde atacurilor prin contraatacuri. Un fel eroism desuet al plansului de mila si revoltei in fata propriei neputinte de a respecta si intelege durerile celor bogati in nevoile lor  psihologice si  saraci in necesitati materiale . Totul este asa cum este si la vedere, in propria constiinta din care s-au nascut toate teoriile si practicile se reintorc , cand  am invatat trairea ca fiinte intre fiinte.  Orice vizionar si explorator al existentei va poate confirma ca singurele existente imuabile sunt mintile sau energiile umane  si ca unica relatie care conteaza cu adevarat este cea dintre fiintele umane.  Pentru om nu exista impuritati, nici bine nici rau, nici corect nici incorect, exista adevarul a ceea ce este asa cum este. Psihologia nu este "o boala" ci o ascunzatoare, un invelis in care ne ascundem sau ascundem valorile, pana cand Lumina va razbate prin invelis si nu o vom mai putem ascunde sub nici un scenariu manipulator al nevoilor psihismului foamei, lacomiei si insufcientei, sau al necesitatilor , dependetelor de obiecte si instrumente. Cum putem depinde de obiecte si mediul artifical al comoditatilor intrmentate prin ele, cand ele sunt doar ceea ce noi stim si facem? . Fara nevoile psihismului si necesitatile conditionarilor, revenim la starea de nou nascut, fara propietati de fiinte sau obiecte, receptivi si nascocitori exploratori a minuatului edificiu al intetiei  intentiei sau existentei. "Practica interioara a iubirii" nu poate fi conditionata in vreun fel;  nici de cei asupra carora (poate nevinovati) canalizam energia ei impovarandu-i cu placerile "bagarii in seama si importantei", fie de circumstantele conditionarilor comoditatilor materiale. De la 'aude sapere"  la  "Indrazneste si traieste!" A fi in viata insemna a fi vulnerabil, indrazneste sa fii vulnerabil ,sa iubesti si sa exprimi iubirea asa cum  umai tu o poti face imbogatindu-i expresiile si exprimarile si imbogatind memoria lumii cu inefabilul unicitatii si plenitudinii expresiilor tale, ale celui care aude in adn-ul sau, marele confident necunoscut al iubirii .Una din marile bucurii in propria existenta asa cum a fost ea , mi-a produs-o constienta existentei "marelui necunoscut confident al iubirii", eliberandu-ma de durea sentimentului ca odata cu moartea mea s-ar pierde ceva din bogatia ei pe care doar launtric cunoscusem traind. "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga"; cat de putina atentie acordam acestei axiome din stiinta naturii, fizica. Ma intreb cum s-ar schimba omenirea daca  aceasta axioma a obiectivitatii stiintifice ar fi aplicata si in psihologia individului; oare am ramane fara incremenirea in neimplinirea dorintelor?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu