Doi se bat, al treilea castiga.
"Al treilea" intotdeauna intarata pe cei doi. Isi cumpara "vanatori de vrajitoare" pe care-i baga "la inaintare' ca formatori de opinii independenti si obiectiv neimplivati direct in conflict, in spatele carora se ascund si care le promoveaza justificand razboiul . Principala lor activitate este sa produca Furii inscenand tot felul de fictiuni si consideratii utopice care sa infurie cat mai multi cu obraznicia lor, si de o parete si de cealalta., si care sa justifice miscarile de trupe, si de o parte si de cealalta. Unde este al treilea care castiga din spectaculul acesta al absurdului?. Am vazut ca sunt multi ucrainieni care exploreaza blogul, si ma intreb cate generatii vor plati armele si mijloacele cu care au fost imprumutati pentru razboiul in care sunt implicati. Ideatica libertatii de moment ascunde dependetele viitoare. In epoca autoritarismului ideologic era o "vorba" care producea mult umor pe seama aparentelor, "schimbarea sefilor, bucuria prostilor". Semintele razboaielor vor produce copaci ai razboiului si acestia alte seminte ale razboiului, care vor face ca odata inceput un conflict sa nu inceteze niciodata, indiferent cine castiga. Astfel pacea este o pauza in care fiecare beligerant se inarmeaza si in care razboiul se manifesta in continuitatea sa prin mijloace ascunse, lupte in subteran. Naivii cred in pace si dezavueaza razboiul, dar in acelasi timp cred ca razboiul le aduce libertatea, pacea, daca il castiga. Nimic mai fals. Mijlocul , (in cazul explorarii moastre, razboiu) , este propriul sau scop, iar pacea si libertatea promovata ca scop al razboiului este doar promisiunea care sa motiveze naivii sa participe la instrumentarea lui. In numele lui Dumnezeu sau produs cele mai mari atrocitati, arderi pe rug, etc; in numele pacii ,cele mai mari razboiesi cele mai mari pierderi de vieti omenesti care au saracit umanitatea; in numele libertatii cele mai cumplite sacrificii. Iresponsabilitatea este confuzia in care credem ca putem obtine ceva prin opusul sau. Astfel Dumnezeu, pacea, libertatea au fost alungati din viata inntr-o virtualitate niciodata manifesta in existenta. Aceasta bucla temporala , aceasta fictiune a luminii in intunericul care nu o reflecta, ne arata ca mintea in loc sa perceapa lipsa reflectarii idetiilor sale in cotidian, isi imagineaza solutii "la lipsa' si solutiile ei sunt false prin faptul ca radacina lor e falsa; falsitate generata din confundarea opusului cu diferitul. Speranta e vazuta ca opus al disperarii, cand in evidenta desfasurarii miscarii ei, se releva ca, cele doua "opusuri" sunt aceeasi miscare intre cei doi poli ai curentului ei. O miscare lineara care metaforic o putem reprezenta ca miscarea pe un bat ale carui capete le-am denumit speranta si disperarea. Luam batul de capatul disperarii si promovam ideatia sperantei; apoi prindem batul de capatul celalalt si lovim cu celalat capat ,disperarea, in capetele celorlalti. Asemanator "moralul", transforma moralitatea intr-un ciomag cu capatul caruia denumit "imoralitate' va da in stanga si dreapta in cei din jur sub justificarea inaltei sale moralitati care ca idee nu contine ca semnificatie si actiunea ciomagirii imoralilor. JUSTIFICARILE (am scris cu litere mari ca sa accentuez puterea lor care sustine confuzia) nu trebuiesc luate ca simple "nimicuri" care plutesc prin minte fara substantialitate; cu energia ignorata a atentiei noastre cu care le hranim ,ele pot si o fac, sa chinuiasca o planeta intrega. Orice are o justificare "inalta ideatic, libertate, pace, etc." , ne controleaza si subjuga celor mai mizerabile actiuni, ferm convinsi ca facem treaba lui Dumnezeu, a pacii sau libertatii prin acele actiuni. Omul nu poate actiona decat daca este convins de binele si pozitivitatea actiunilor sale iar justificarile le da "iluzia binelui' pe care-l fac si isi foloseste energia in acele actiuni care capata astfel o forta incomensurabila distructiva , demagnetizatoare a structurilor atomice si a ordinii alcatuirilor lor firesti in structurile naturii inconjuratoare si a propriilor fiinte. Dupa aceea , forta si amploarea dezastrelor provoate astfel la nivel individual si colectiv, se manifesta prin regenerarea acelorasi justificari si acelorasi actiuni pentru atingerea inaltele sale ideatii virtuale, sperand a le corporaliza social si individuala - de data acesta obligat, constrans de fluxul energetic sau ergonul nevazut, generat de el insusi la un moment dat in timp. Escaladarea justificarilor actiunilor distructive prin ideatii sau utopii 'inalte, spirituale, culturale, religioase, stiintifice, etc', se transforma intr-o inchisoare a propiilor conceptii inselatoare ale definirilor fictive ale existentei si vietii.sociale. Din aceasta inchisoare 'scapa cine poate' si dupa cum evidenta releva nu scapa cineva, fiecare isi da "obstescul sfarsit" din care "inchisoarea conceptuala se hraneste" Razboiul de aparare se releva ca un fals concept din perspectiva constiintei comuniunii existentiale si a falselor granite sau bariere fictive culturale si de pe harta politica a lumii. Granitele sunt fictiuni si dupa cum istoria releva , ele nu pot fi aparate. Cine isi apara viata o va pierde" se releva ca si granitele ficitive care nu au putu fi aparate vreodata in fata unui conchistador determinat, ca evidenta a faptului ca cine isi apara viata o pierde pentru ca traieste intr-o fictiune despre viata si fictiunile se destreama natural, nu pot fi aparate consumand aparatoprul lor.. Viata ca ceea ce este nu are nevoie ca cineva inexistent in constiinta sa, sa o apere, este de sine statatoare dupa cum natura planetei este. Razboiul adauga doar moarte in viata planetara ca de apoi sa justificam cu faptele sale nevoia de a ne apara propria viata. Justificarile noastre lipsite de constienta a ceea ce sunt in minte, premeditari, informastii demagnetizate ale trecutului lipsei de discernamat in folosirea puterii omenesti, sunt factorii ideatici si substantiali ai tuturor maladiilor si razboaielor. Sunt emanatiile mintilor fara lumina , din intuneric, iar teama este reactia emptionala sau optiunea reactiva in fara intunericului din mintea care nu reflecta lumina constiintei in propriile fapte. Delimitarea interioara de justificari pare a fi imposibila dar in fapt atesta fara posibilitate de a tagadui asta, increderea in teama si vinovatie, zeii morti ai timpurilor trecute si complacerea in bucla temporala a manifestarilor lor rutiniere, o meandra ascunsa in constiinta in care suntem prizonieri si dincolo de care nu mai percepem ceva. A strapunge zidul perceptiei este in fapt o expresie a strapungerii zidului conceptului gresit, inchisoarea propriilor minti, in care gandirea se afla. A trece dincolo de zidul percetiei se refera la zidul conceptualizat de noi isine ca aparare , "zid de aparare" care nu ne apara nici de boli nici de razboaie., nici de moarte, moartea fiind ratiunea sa existentiala JUSTIFICATA ideatic prin mangaietoarea si calduta speranta a "raiului de dupa moarte" , o idetie neclara pentru cei mai multi ca si cea a "iadului de dupa moarte" ca motivatie a luptei din existenta, tot doua capete ale aceleiasi bate cu care suntem loviti pe golgata propriei eliberari prin dragostea semenilor , indiferent de comportamentul lor violent nascut din teama sau intunericul din propia lor gandire si inima. Pacea se corporalizeaza exprimand-o in fiecare moment unic al sirului de evenimente cu care suntem confruntati prin raspunsul "efectului zero" urmarit si obtinut prin intelegere, compasiune si inteligenta. "Efectul zero" al actiunilor noastre in existenta si circumstantele ei asa cum sunt, se refera la tipul relationarii in care nu lasa 'urme', ceea ce era de spus s-a spus si ceea ce era de facut s-a facut, partenerii relationarii punctuale se despart fara a mai avea vreo asteptare de la celalt, liberi de orice dependenta psihologica in relatia dintre ei 'ca doi fosti amanti care se mai iubesc inca", fara regrete ,fara reprosuri, fara asteptari. Intre popoare exista prietenie m radacinile culturale si spirituale este sursa ei, dar intre state ca puteri coercitive de dominatie, conservare si expansiune ,asa cum se afirma transparent NU EXISTA DECAT INTERESE. nu este firesc sa-i consider naivi pe cei care cred ca o armata sau alta le este prietena si le vrea binele primindu-i cu flori in gara, cand ele sunt exponentele intereselor specifice structurilor de forta statale si suprastatale? "Elitele au creat probleme ca dupa aceea sa-si justifice cu ele interventiile militare in diferite teriotrii pentru apararea pacii. Elitele au obsesia unei organizari superioare a existentelor sociale in numele careia sacrifica multimile naive care-i incurca prin obsesia libertatii lor. cand vom intelege adevarata semnificatie a libertatii vom corporaliza-o interior prin incetarea conflictului interior din propriile constiinte si aceasta "realizare" se va reverbera in aura individuala si comportamet social functional si pragmatic fara ingradiriile utopice ale confuziilor noastre. Momentul prezent este tot ce este si prin el ne eliberam din inchisoare definirilor trecute si fara discernamat al istoriei care a murit, ca zidului daramat al .Berlinului care separa utopic. Orice utopie se dizolva natural daca nu o alimentam cu atentia si cu faptele noastre. Calomniile, barfele, superstitiile, vrajitoarele, sperietorile de orice fel sunt utopii care se destreama singure in lumina propriei constiinte a adevarului a ceea ce ele sunt. Raman energii amorfe ,fara forma, umbre ale unui trecut de mult trecut, fara sa-l mai legam de noi prin "atentia serioasa" Veti gandi ca este greu cand ceilalti multi nu fac asta si sunt prinsi si se complac in increderea in teama; asta releva nehotararea ta de a parasi inchisoarea propriilor definiri , increderea acordata unui proces de gandire greoi de tip rational obiectiv , gandirea justififcare. Nu ignorati forta "superiorului" , subiectivismului vostru liber de justificari care poate indrazni sa decida pentru sine cum ii place si doreste el sa fie in interiorul sau si al comuniunii existentiale a umanitatii si planetei. Frana pricipala este 'teama de pedeapsa" izolarii de societate, dar este la fel de utopica precum granitele dintre state, suntem izolati deja socialmente vorbind de conditionarea accesului la resursele ei, "de inrolarea" sociala care ne dezbina, ne izoleaza. Izolarea ca utopie mentala conceptuala este inchisoare din care fiecare se vrea eliberat dar din care numai fiecare se poate elibera. Multi , foarte multi cristi sunt astazi pe pamant ca urmare a semnintelor cuvintelor rostite cazute pe teren fertil, cuvintele intelepciunii tuturor poapoarelor, si izolarea este aparenta ,virtuala doar, cand INDRAZNESTI sa parasesti definirile trecute vei descoperi ca te afli intr-o comunitate la care nici nu ai visat, la fel de evidenta si functionala ca si "colectiva singurilor din gramada" Indrazneala poarta in sine geniu , putere si magie; Cei iesiti din izolare nu-si sunt autosuficienti, ci suficienti comuniunii si evolutiei sale expresive pe un nou nivel de ordine organizatioanala fara ierarhie, sinarhica, sinergetica, coeziva si omogena ca si fiecare om in parte. ceea ce noi suntem traieste in relatie, relatia este comuniune, comuniuhnea se exprima cocreativa si contemplarea cocreateii comuniunii reflecta fericirea creativa, esenta intruparii constiintei .Impulsuri noi nasc existente noi, existente noi lasa in urma lor timpuri noi, plenitudinea inoirilor prin tarnsformarea energiei in substanta si a substantei in energie, simultana si sincrona cu aspiratiile firesti de dezvoltare si implinmire a fiecaruia dintre noi. este insasi dinamica coexistentei, comuniunii existentiale ca izvor al intimitatii sursa a fiecarui om in parte Insumarea numerica si acumularea cantitativa nu conduce si nu a ondus vreodata la comuniune existentiala ci este opozitia la ea la insasi izvorul sau. prima relatie existentia;a a comuniunii este cea a individului uman cu natura planetara. Atacand natura , degradand-o , atacam insasi radacina noastra existentiala , relatia cu natura este prima si ultima relatie care nu implica multimile sau parteneriate Dupa cum evidentele releva este si prima relatie atacata, contestata, ignorata si calomiata ca desuetudine, prin comportametul conceptelor economice de exploatare a resurselor fara ingradire si bunul simt care sa le permita regenerarea, exploatare pana la epuizare, asa cum se intampla de fapt si indivizilor epuizati de muncile la exploatarea resurselor naturale si umane ca si cum cele umane nu sunt naturale. Desigur ca razboiul de distrugere a relatiei fundamentale a comuniunii sale existentiale cu natura planetara si planeta, este justificat de inalte aspiratii spirituale si stiintifice ale calatoriilor spre alte lumi prin portaluri si mijloace tehnologice , parasirea planetei asa cum este ea. Seamana cu promisiunea "raiului din alta parte" actualizata stiintific si modernizata justificativ. O.K. si pamantul cui lasam? Suntem lacuste care devasteaza si pleaca mai departe spre alte teritorii virgine de prezenta lor? Cu un astfel de comportament oriunde am merge nu ne ducem si pe noi cu noi? Nu vom proceda la fel oriunde vom merge precum emigrantii pentru care jaful este unicul intrument al acumularii? Desigur ca este usor sa siluiesti si abandonezi sau omori ce ai siluit, dar asta este natura noastra" Daca suntem in propria natura atunci ea nu onoreaza statutul pe care ni-l inchipuim ,ne desconspira faptele ca altceva decat ne dam a fi. Sigur ca recunoasterea, iertarea, transformarea , renasterea, iubirea, sunt chestii grele pentru lenesi, dureroase ( prietenii stiu cat de dureroase sunt-nu se mai amagesc), gopana dupa placere si satisfactie, excitaie X-treem, este fuga de durerea celei de-a doua nasteri. Eu unul m-am saturat de fuga , imi asum puterea vindecatoare a durerii ,nu mai fug de ea, ma imprietenesc cu ea Asta nu inseamana ca ma complac in durere, ci ca am mai trait procesul ei si cunosc deja la ce conduce; Durea incepe cand noi sfarsim si sfrasitul durerii este noul nostru inceput.. Bucuria nu este placere, nu are cauza este propria ei cauza bucuria de a fi in existenta asa cum este ea. Tineti Increderea la voi acasa si in viata! Incredrea in noi insine este Dumnezeu din fiecare.Numai Dumnezeu exista! Dezamagirea este buna - am iesit dintr-o amagire! Atentia, vigilenta, ;sfatul petru de la poarta raiului individual sa nu lase inlauntru o alta amagire care ma incanta cu promisiunile ei himerice. actionam nupa meditatie nu inaintea ei.
"Al treilea" intotdeauna intarata pe cei doi. Isi cumpara "vanatori de vrajitoare" pe care-i baga "la inaintare' ca formatori de opinii independenti si obiectiv neimplivati direct in conflict, in spatele carora se ascund si care le promoveaza justificand razboiul . Principala lor activitate este sa produca Furii inscenand tot felul de fictiuni si consideratii utopice care sa infurie cat mai multi cu obraznicia lor, si de o parete si de cealalta., si care sa justifice miscarile de trupe, si de o parte si de cealalta. Unde este al treilea care castiga din spectaculul acesta al absurdului?. Am vazut ca sunt multi ucrainieni care exploreaza blogul, si ma intreb cate generatii vor plati armele si mijloacele cu care au fost imprumutati pentru razboiul in care sunt implicati. Ideatica libertatii de moment ascunde dependetele viitoare. In epoca autoritarismului ideologic era o "vorba" care producea mult umor pe seama aparentelor, "schimbarea sefilor, bucuria prostilor". Semintele razboaielor vor produce copaci ai razboiului si acestia alte seminte ale razboiului, care vor face ca odata inceput un conflict sa nu inceteze niciodata, indiferent cine castiga. Astfel pacea este o pauza in care fiecare beligerant se inarmeaza si in care razboiul se manifesta in continuitatea sa prin mijloace ascunse, lupte in subteran. Naivii cred in pace si dezavueaza razboiul, dar in acelasi timp cred ca razboiul le aduce libertatea, pacea, daca il castiga. Nimic mai fals. Mijlocul , (in cazul explorarii moastre, razboiu) , este propriul sau scop, iar pacea si libertatea promovata ca scop al razboiului este doar promisiunea care sa motiveze naivii sa participe la instrumentarea lui. In numele lui Dumnezeu sau produs cele mai mari atrocitati, arderi pe rug, etc; in numele pacii ,cele mai mari razboiesi cele mai mari pierderi de vieti omenesti care au saracit umanitatea; in numele libertatii cele mai cumplite sacrificii. Iresponsabilitatea este confuzia in care credem ca putem obtine ceva prin opusul sau. Astfel Dumnezeu, pacea, libertatea au fost alungati din viata inntr-o virtualitate niciodata manifesta in existenta. Aceasta bucla temporala , aceasta fictiune a luminii in intunericul care nu o reflecta, ne arata ca mintea in loc sa perceapa lipsa reflectarii idetiilor sale in cotidian, isi imagineaza solutii "la lipsa' si solutiile ei sunt false prin faptul ca radacina lor e falsa; falsitate generata din confundarea opusului cu diferitul. Speranta e vazuta ca opus al disperarii, cand in evidenta desfasurarii miscarii ei, se releva ca, cele doua "opusuri" sunt aceeasi miscare intre cei doi poli ai curentului ei. O miscare lineara care metaforic o putem reprezenta ca miscarea pe un bat ale carui capete le-am denumit speranta si disperarea. Luam batul de capatul disperarii si promovam ideatia sperantei; apoi prindem batul de capatul celalalt si lovim cu celalat capat ,disperarea, in capetele celorlalti. Asemanator "moralul", transforma moralitatea intr-un ciomag cu capatul caruia denumit "imoralitate' va da in stanga si dreapta in cei din jur sub justificarea inaltei sale moralitati care ca idee nu contine ca semnificatie si actiunea ciomagirii imoralilor. JUSTIFICARILE (am scris cu litere mari ca sa accentuez puterea lor care sustine confuzia) nu trebuiesc luate ca simple "nimicuri" care plutesc prin minte fara substantialitate; cu energia ignorata a atentiei noastre cu care le hranim ,ele pot si o fac, sa chinuiasca o planeta intrega. Orice are o justificare "inalta ideatic, libertate, pace, etc." , ne controleaza si subjuga celor mai mizerabile actiuni, ferm convinsi ca facem treaba lui Dumnezeu, a pacii sau libertatii prin acele actiuni. Omul nu poate actiona decat daca este convins de binele si pozitivitatea actiunilor sale iar justificarile le da "iluzia binelui' pe care-l fac si isi foloseste energia in acele actiuni care capata astfel o forta incomensurabila distructiva , demagnetizatoare a structurilor atomice si a ordinii alcatuirilor lor firesti in structurile naturii inconjuratoare si a propriilor fiinte. Dupa aceea , forta si amploarea dezastrelor provoate astfel la nivel individual si colectiv, se manifesta prin regenerarea acelorasi justificari si acelorasi actiuni pentru atingerea inaltele sale ideatii virtuale, sperand a le corporaliza social si individuala - de data acesta obligat, constrans de fluxul energetic sau ergonul nevazut, generat de el insusi la un moment dat in timp. Escaladarea justificarilor actiunilor distructive prin ideatii sau utopii 'inalte, spirituale, culturale, religioase, stiintifice, etc', se transforma intr-o inchisoare a propiilor conceptii inselatoare ale definirilor fictive ale existentei si vietii.sociale. Din aceasta inchisoare 'scapa cine poate' si dupa cum evidenta releva nu scapa cineva, fiecare isi da "obstescul sfarsit" din care "inchisoarea conceptuala se hraneste" Razboiul de aparare se releva ca un fals concept din perspectiva constiintei comuniunii existentiale si a falselor granite sau bariere fictive culturale si de pe harta politica a lumii. Granitele sunt fictiuni si dupa cum istoria releva , ele nu pot fi aparate. Cine isi apara viata o va pierde" se releva ca si granitele ficitive care nu au putu fi aparate vreodata in fata unui conchistador determinat, ca evidenta a faptului ca cine isi apara viata o pierde pentru ca traieste intr-o fictiune despre viata si fictiunile se destreama natural, nu pot fi aparate consumand aparatoprul lor.. Viata ca ceea ce este nu are nevoie ca cineva inexistent in constiinta sa, sa o apere, este de sine statatoare dupa cum natura planetei este. Razboiul adauga doar moarte in viata planetara ca de apoi sa justificam cu faptele sale nevoia de a ne apara propria viata. Justificarile noastre lipsite de constienta a ceea ce sunt in minte, premeditari, informastii demagnetizate ale trecutului lipsei de discernamat in folosirea puterii omenesti, sunt factorii ideatici si substantiali ai tuturor maladiilor si razboaielor. Sunt emanatiile mintilor fara lumina , din intuneric, iar teama este reactia emptionala sau optiunea reactiva in fara intunericului din mintea care nu reflecta lumina constiintei in propriile fapte. Delimitarea interioara de justificari pare a fi imposibila dar in fapt atesta fara posibilitate de a tagadui asta, increderea in teama si vinovatie, zeii morti ai timpurilor trecute si complacerea in bucla temporala a manifestarilor lor rutiniere, o meandra ascunsa in constiinta in care suntem prizonieri si dincolo de care nu mai percepem ceva. A strapunge zidul perceptiei este in fapt o expresie a strapungerii zidului conceptului gresit, inchisoarea propriilor minti, in care gandirea se afla. A trece dincolo de zidul percetiei se refera la zidul conceptualizat de noi isine ca aparare , "zid de aparare" care nu ne apara nici de boli nici de razboaie., nici de moarte, moartea fiind ratiunea sa existentiala JUSTIFICATA ideatic prin mangaietoarea si calduta speranta a "raiului de dupa moarte" , o idetie neclara pentru cei mai multi ca si cea a "iadului de dupa moarte" ca motivatie a luptei din existenta, tot doua capete ale aceleiasi bate cu care suntem loviti pe golgata propriei eliberari prin dragostea semenilor , indiferent de comportamentul lor violent nascut din teama sau intunericul din propia lor gandire si inima. Pacea se corporalizeaza exprimand-o in fiecare moment unic al sirului de evenimente cu care suntem confruntati prin raspunsul "efectului zero" urmarit si obtinut prin intelegere, compasiune si inteligenta. "Efectul zero" al actiunilor noastre in existenta si circumstantele ei asa cum sunt, se refera la tipul relationarii in care nu lasa 'urme', ceea ce era de spus s-a spus si ceea ce era de facut s-a facut, partenerii relationarii punctuale se despart fara a mai avea vreo asteptare de la celalt, liberi de orice dependenta psihologica in relatia dintre ei 'ca doi fosti amanti care se mai iubesc inca", fara regrete ,fara reprosuri, fara asteptari. Intre popoare exista prietenie m radacinile culturale si spirituale este sursa ei, dar intre state ca puteri coercitive de dominatie, conservare si expansiune ,asa cum se afirma transparent NU EXISTA DECAT INTERESE. nu este firesc sa-i consider naivi pe cei care cred ca o armata sau alta le este prietena si le vrea binele primindu-i cu flori in gara, cand ele sunt exponentele intereselor specifice structurilor de forta statale si suprastatale? "Elitele au creat probleme ca dupa aceea sa-si justifice cu ele interventiile militare in diferite teriotrii pentru apararea pacii. Elitele au obsesia unei organizari superioare a existentelor sociale in numele careia sacrifica multimile naive care-i incurca prin obsesia libertatii lor. cand vom intelege adevarata semnificatie a libertatii vom corporaliza-o interior prin incetarea conflictului interior din propriile constiinte si aceasta "realizare" se va reverbera in aura individuala si comportamet social functional si pragmatic fara ingradiriile utopice ale confuziilor noastre. Momentul prezent este tot ce este si prin el ne eliberam din inchisoare definirilor trecute si fara discernamat al istoriei care a murit, ca zidului daramat al .Berlinului care separa utopic. Orice utopie se dizolva natural daca nu o alimentam cu atentia si cu faptele noastre. Calomniile, barfele, superstitiile, vrajitoarele, sperietorile de orice fel sunt utopii care se destreama singure in lumina propriei constiinte a adevarului a ceea ce ele sunt. Raman energii amorfe ,fara forma, umbre ale unui trecut de mult trecut, fara sa-l mai legam de noi prin "atentia serioasa" Veti gandi ca este greu cand ceilalti multi nu fac asta si sunt prinsi si se complac in increderea in teama; asta releva nehotararea ta de a parasi inchisoarea propriilor definiri , increderea acordata unui proces de gandire greoi de tip rational obiectiv , gandirea justififcare. Nu ignorati forta "superiorului" , subiectivismului vostru liber de justificari care poate indrazni sa decida pentru sine cum ii place si doreste el sa fie in interiorul sau si al comuniunii existentiale a umanitatii si planetei. Frana pricipala este 'teama de pedeapsa" izolarii de societate, dar este la fel de utopica precum granitele dintre state, suntem izolati deja socialmente vorbind de conditionarea accesului la resursele ei, "de inrolarea" sociala care ne dezbina, ne izoleaza. Izolarea ca utopie mentala conceptuala este inchisoare din care fiecare se vrea eliberat dar din care numai fiecare se poate elibera. Multi , foarte multi cristi sunt astazi pe pamant ca urmare a semnintelor cuvintelor rostite cazute pe teren fertil, cuvintele intelepciunii tuturor poapoarelor, si izolarea este aparenta ,virtuala doar, cand INDRAZNESTI sa parasesti definirile trecute vei descoperi ca te afli intr-o comunitate la care nici nu ai visat, la fel de evidenta si functionala ca si "colectiva singurilor din gramada" Indrazneala poarta in sine geniu , putere si magie; Cei iesiti din izolare nu-si sunt autosuficienti, ci suficienti comuniunii si evolutiei sale expresive pe un nou nivel de ordine organizatioanala fara ierarhie, sinarhica, sinergetica, coeziva si omogena ca si fiecare om in parte. ceea ce noi suntem traieste in relatie, relatia este comuniune, comuniuhnea se exprima cocreativa si contemplarea cocreateii comuniunii reflecta fericirea creativa, esenta intruparii constiintei .Impulsuri noi nasc existente noi, existente noi lasa in urma lor timpuri noi, plenitudinea inoirilor prin tarnsformarea energiei in substanta si a substantei in energie, simultana si sincrona cu aspiratiile firesti de dezvoltare si implinmire a fiecaruia dintre noi. este insasi dinamica coexistentei, comuniunii existentiale ca izvor al intimitatii sursa a fiecarui om in parte Insumarea numerica si acumularea cantitativa nu conduce si nu a ondus vreodata la comuniune existentiala ci este opozitia la ea la insasi izvorul sau. prima relatie existentia;a a comuniunii este cea a individului uman cu natura planetara. Atacand natura , degradand-o , atacam insasi radacina noastra existentiala , relatia cu natura este prima si ultima relatie care nu implica multimile sau parteneriate Dupa cum evidentele releva este si prima relatie atacata, contestata, ignorata si calomiata ca desuetudine, prin comportametul conceptelor economice de exploatare a resurselor fara ingradire si bunul simt care sa le permita regenerarea, exploatare pana la epuizare, asa cum se intampla de fapt si indivizilor epuizati de muncile la exploatarea resurselor naturale si umane ca si cum cele umane nu sunt naturale. Desigur ca razboiul de distrugere a relatiei fundamentale a comuniunii sale existentiale cu natura planetara si planeta, este justificat de inalte aspiratii spirituale si stiintifice ale calatoriilor spre alte lumi prin portaluri si mijloace tehnologice , parasirea planetei asa cum este ea. Seamana cu promisiunea "raiului din alta parte" actualizata stiintific si modernizata justificativ. O.K. si pamantul cui lasam? Suntem lacuste care devasteaza si pleaca mai departe spre alte teritorii virgine de prezenta lor? Cu un astfel de comportament oriunde am merge nu ne ducem si pe noi cu noi? Nu vom proceda la fel oriunde vom merge precum emigrantii pentru care jaful este unicul intrument al acumularii? Desigur ca este usor sa siluiesti si abandonezi sau omori ce ai siluit, dar asta este natura noastra" Daca suntem in propria natura atunci ea nu onoreaza statutul pe care ni-l inchipuim ,ne desconspira faptele ca altceva decat ne dam a fi. Sigur ca recunoasterea, iertarea, transformarea , renasterea, iubirea, sunt chestii grele pentru lenesi, dureroase ( prietenii stiu cat de dureroase sunt-nu se mai amagesc), gopana dupa placere si satisfactie, excitaie X-treem, este fuga de durerea celei de-a doua nasteri. Eu unul m-am saturat de fuga , imi asum puterea vindecatoare a durerii ,nu mai fug de ea, ma imprietenesc cu ea Asta nu inseamana ca ma complac in durere, ci ca am mai trait procesul ei si cunosc deja la ce conduce; Durea incepe cand noi sfarsim si sfrasitul durerii este noul nostru inceput.. Bucuria nu este placere, nu are cauza este propria ei cauza bucuria de a fi in existenta asa cum este ea. Tineti Increderea la voi acasa si in viata! Incredrea in noi insine este Dumnezeu din fiecare.Numai Dumnezeu exista! Dezamagirea este buna - am iesit dintr-o amagire! Atentia, vigilenta, ;sfatul petru de la poarta raiului individual sa nu lase inlauntru o alta amagire care ma incanta cu promisiunile ei himerice. actionam nupa meditatie nu inaintea ei.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu