furiile

In mitologia greaca 'furiile' erau avangarda zeului razboiului .
Evident ca o astfel de descriere induce o imagine in care cititorului nu are nici un amestec personal. Dar paradoxul o  releva ca descriere a activitatii "interiare" a cititorului. de altfel toti zeii si toate ajutoarele ,etc.  sunt descrieri ale activitatilor "launtrice sau percepute  in corpul omului" . Mai este o exprimare la fel de simbolica precum celelalte legate de zei si universul lor perceput direct , ca activitate "In corp" Am putea spune ca este o descriere simbolica a fiziologiei emotionale si gandirii corpului  Aceasta descriere afirmativa, ne releva ca "pana la Dumnezeu ne mananca sfintii" sau ca "lucratorii lui Dumnezeu i-au omorat Fiul" . Asta simbolizeaza fiziologia emotionala si intelectuala reprezentata de propria gandire a fiecaruia a carui activitate virusata se desfasoara in directia vectoriala inversa sensului sau natural. Daca tot ne aflam temporal in apropierea invocatiei anuale a evenimentelor de pe Golgota  ;  sa exploram simbolistica lor. prima data sa constatam ca fiecare om va avea o proprie simbolistica ca viziune personala, desi evenimentele au fost cele care au fost in insiruirea lor faptica neinterpretativa. Asta face ca fiecare sa aiba propria golgota in mintea lui asa cum intelege si interpreteaza evenimentele descrise ca fiind fidele faptelor de acum 2000 si ceva de ani. Avem o versiune oficiala in care se exprima o interpretare si o simbolistica general acceptata de reprezentantii oficiali ai curentului religios generat de acestea. Ceea ce e de remarcat in acesta viziune oficiala referitoare la evenimente, este faptul ca sunt prezentate ca "fara legatura cu ascultatorii", ca expresie a unei "maretii' in fata careia  nimicnicia ascultatorilor este implicita momentului ascultarii , fapt care se constituie in "model" comportamental spre care ascultatorii sa aspire, 'modelul invingerii mortii' 'pe moarte cu moartea calcand' (se spune). Lasand deoparte faptul ca nici un ascultator al povestii nu doreste sa fie batut incuie si sa moara pe cruce (ca evidenta faptelor obiective), ca dupa aceea, credinta lui sa fie atat de puternica ca sa reinvie (credinta, ca ipotetica unei puteri, nu starneste incredere ca si cunoasterea lui a face - "o fi, dar s-ar putea sa nu o am , ca nu stiu sa o fac!"), descrierea faptelor altcuiva nu este un motiv sufiecient de implicare personala responsabila prin angajament si actiune de a copia adliteram  Nobilul Comportament relevat si slavit in simbolistica anuala a reamintirii lui.Este mai simplu convinsi de propria comparatie a faptelor fiecaruia cu modelul nobil si de neatins personal sa cerem celui puternic ajutor si miluire in fata circumstantelor propriilor fapte. Cu toate ca Nobilul Comportament ne ajuta de fiecare data si ne miluieste , suntem mereu in circumstantele propriilor fapte nu in circumstantele Nobilului Comportament . Acum sa vedem evidenta faptului ca nu putem sa facem sau sa ne comportam fara ca inaintea faptelor sa avem impulsul unui gand. Puterea si viteza impulsului gand este asa de mare la nivel launtric incat de cele mai multe ori nici nu percepem gandul ca atare ci-l faptuim aproape simultan cu impulsul sau. Fara sa exploram acum procesele gandului ci doar pornind de la rezultatul sau , "gandul' , vom percepe ca ceea ce se intampla in exterior este o suita a ceea ce se intampla in interior sau gandire, dar diferit. Sursa gandului e o viziune, o imagine subiectiva si individfuala despre ce este si cum este lumea sau circustanta perceputa si noi in acea circumstanta.. Iin aceasta 'imagine generalizanta', percepem relatia dintre circumstanta si rolul nostru in ea Aceasta perceptie a rolului Personal in care suntem situati in circumstante, poate fi simultana cu perceptia lor, sau poate veni 'intelegerea sau constienta rolului' dupa ce am jucat timp indelungat rolul respectiv ca un fel de revelatie launtrica a cauzelor si desfasurarii evenimentelor din propria existenta care brusc , dupa ce ne aparusera ca inexplicabile, confuze si dusmanoase sa se releve perfect logice si firesti in acele circumstante si consecinte Altfel spus " avem revelatiei relatiei dintre noi si exteriorul nostru apropiat", de persoane si evenimente in insiruirea lor;  revelatia relatiei personale ne limpezeste mintea si gandirea, brusc cu viteze nepercepute procesam toate informatiile circustantiale ale relatiei si avem "un raspuns" de tip nou in situatie. Cand nu eram constienti de relatia in care ne aflam cu cei apropiati  (constienta ecranata de propriile interese meschine), actionam convinsi ca ne urmarim interesele cu aplombul unui automatism emotional stimulat de promisiunile lor. Dar apare revelatia relatiei asa cum este ea care ne dezvaluie incongreuenta a ceea ce credeam si a ceea ce era de fapt; Nu exista un alt raspuns decat acela al "furiei" oarbe. de unde credeam ca suntem in control si totul este sub controlul nostru, avem revelatia "folosirii energiilor" proprii prin manipularea intereselor ca parghii, a dorintelor ca 'sfori' cu care marioneta personala era manipulata; asta explica de ce nici o donrinta nu se implinea  ci doar senzatia implinirii; dorinta era "sfoara sau tensiunea' actiunii nu implinirea ei, obiectul dorintei. ; Secretul tuturor modalitatilor de succes in existenta este  " daca tu faci asta " si desi toti fac" asta", niciunul nu canstiga la modul real o stabilitate a succesului in viata. Cei mai mari miliardari ai planetei stiu ca isi pot pierde averea in cateva secunde, o mica buturuga in imperiul lor poate apare si principiul dominoului intra in curgerea lui inexorabila. ca sa nu se intample efortul lor este imens, cuprinde multe suflete ca sa-l sustina, oricand 'o sfoara dorinta' se rupe, trebuie imediat inlocuita cu alta forma dorinta. Fiecare avem in existenta o comuniune si o legatura; comuniunea ne elibereaza legatura ne limiteaza; legatura este "Sfora dorintei' si este vazuta ca rezultanta vectoriala a directie in care se subsumeaza toate energiile si fiziologia interna emotionala si intelectula. Cand "sfoara se rupe' percepem o imensa energie, energia canalizata pe acea directie se elibereaza la dispozitia noastra, o simtim. In popor se vorbeste eufemistic de mersul la 'popa sa- ti dezlege cununiile", etc, pentru ca el le legase si odata dezlegate sa poti avea libertatea de a trai in alta relatie de intimitate si casatorie Asta evidentiaza ca daca casatoria se poate desface ca si contract social, legatura cununiei nu este sociala si se desface la nivelul la care a fost facuta de cel care a facut-o.si cunoaste taina a 'cum a fact-o". Aceasta taina este in constiinta celui care o face nu in constiinta celui caruia i s-a facut, este in domeniul energiilor sau fiziologiei emotionale sau launtrice in care a actionat din exterior.  Paranteza - domeniul este atat de fast prin adaptarile lui si personificarile lor ,iar dorinta elucidarii atat de apriga incat imaginile se succed cu asa repeziciune ca nu le pot face fata ; asa ca renunt a le urmari si activez cu atentia doar constiinta faptului ca ceea ce se intampla in circumstantele noastre existentiale ca experiente personale sunt reprezentari, o simbolistica fidela a interpretarilor personale, a ideaticii si cunoasterii interpretative prin care fiecare isi construieste interior in gandire circumstantele individuale  sau experienta traita.Din acest motiv simplu , a medita se releva ca necesitatea elucidarii circumstantelor dinaintea actiunii proprii, astfel ca decizia sa fie cu noi si pentru noi, nu impotriva noastra. Din acesta evidenta am sa explorez ce se vede ca sa inteleg ce nu se vede sau miscarile launtrice care le genereaza. Rferitor la simbolistica "golgotei' am evidentiat ca fiecare are propria "golgota' nascuta in mintea sa din interpretarea simbolisticii oficiale care nu-l implica in evenimente dar care-i solicita o actiune conform unui model reprezentat de ea. Modelul e evident simplu, daca tu urmezi pe Domnul, vei invinge moartea si vei avea viata eterna. Aceast "daca" are implicitul nu am viata eterna. Apoi  , evident ca vreau sa am dar cum sa fac? "Cum" insemna cunoastere, daca nu am, cum sa am? Sa vedem intamparile de pe Golgota asa cum sunt prezentate ele si sa vedem ce se urmarea sa se transmita prin simbolistica respectiva fiecaruia.Sunt multe ecranizari ale evenimentelor; de curand am vazut una ,"asasinarea lui Cristos"; in aceasta ecranizare cu toata violenta si cruzimea relevata, se insista pe efortul tortionarilor de al chinui pe Cristos ca sa-l faca sa se infurie in fata cruzimilor la care-l supuneau , astfel sa nege iubirea lui de semeni; Lovit cu cruzime este intrebat unde e iubirea de care vorbesti si el raspunde "te iubesc" adresandu-se tortionarului. Multimea exaltata in fata cruzimilor respective la care era martora, striga "mincinosule", nu percepea nici o iubire acolo, doar cruzime. Batut in cuie de un soldat acesta e intrebat de tortionar, "ce a zis , a blestemat?" "Nu, s-a rugat tatalui sa ne ierte ca nu stim ce facem" Tortionarul a ramas pe ganduri fara satisfactia mult asteptata pe care se straduise din rasputeri sa o produca lovind si contestand, chinuind. Orice ecranizare ca si orice golgota este subiectiva si nu exista o 'golgota obiectiva" ci doar una launtrica si pentru tortionar si pentru subiectul cruzimii sale. Dar ce este de reelevat din acesta abordare a golgotei este incrancenarea de a demonstra inexistenta iubirii  a puterii exterioare asupra omului si puterea launtrica a iubirii in orice circumstante, putere  care ne face sa nu dam curs furiilor si razbunarilor, asasinatelor. Acesta oglinda antisimetrica a interiorului liber si a exteriorului ingradit, face ca ceea ce in interior este curat in afara sa fie murdarit de intelectul interpretativ de tip negativ si potrivnic existentei dupa cum este relevat de consecintele faptelor sale. Sacrificiul este un ritual barbar , sa omori pe cineva ca sa-ti demonstreze ca este viata, sau sa-l omori in numele unor zei morti ai inchipurilor din lipsa ratiunii si decntei, discernamatului si bunului simt."Moartea ratiunii a creat monstrii", monstri iresponsabilitatii propriei gandiri descriptive, fragmentate prin  primitivismul asocierilor sau legaturilor nesanatoase care imbolnavesc  si chinuie o lume intreaga. Acum sa ne intoarcem la fireasca noatra intrebare "CUM?" "cum sa am ce nu cunosc?", " vreau si eu sa am viata vesnica!" . Din ecranizarea de mai sus se releva fara a fi spus, ca ni se solicita mereu "furiile' si daca nu le dam ii enervam asa de tare pe tortionari personali ca ne vor crucifica prin contestarile barfe , calomnii, etc , sau se vor razbuna si pedepsi alungandu-ne din viata lor,  izolandu-ne.in neperceptie, in necunoscut. Asa ramanem noi mereu necunoscuti si noua insine si celorlalti semeni necunoscuti si ei, prin nerecunoasterea tortionarilor nostri ca ceea ce suntem fara aportul lor.Cu umor sau nu, fiecare urca propria golgota zilnic, cade si se ridica cu crucea dorintelor sale in spate, merge mai departe si simte loviturile spectatorilor nemilosi fata de ei insisi, simte durerile din spate ,din incheieturi, din capetele incoronate cu spinii propriilor conceptii despres sine si lumea in care crede si spera ca traieste desi evidntele ii arata ca este lumea in care se moare auticrucificati si asasinati de picatura chinezeasca a neimplinirilor zilnice. Fictiunea acestei lumi descriptive , a faptelor, nu a interpretarilor idetice, este aceea a "credintei in coexistenta noastra" care se dovedeste necredinta din moment ce fiecare se simte singur in gramada de singurati care ies la iveala in orice moment tensionat de furii. Legaturile sunt lanturile mizeriilor propriei autoconceperi si a identificarilor asociative pe criterii false, contranaturii care ne controleaza si limiteaza existenta la aceea de "atribut a ceva inexistent, inchiopuit', ' coaja unei nonexistente", " micilor personae' , "marile VIP-uri" Logica lui Dumnezeu se releva ca aceea in care persoanele cele mai mici sunt puse in cele mai mari pozitii sociale, si celor mari li se da fapte marete in Dumnezeu insusi. 'Domul" ca semnificatie actualizata este "legea fiintei", si Domnul Iubirii ne-a relevat 'adevarul legii" fiintei umane. Este legea fiziologiei desavarsite a fiintei umane. Daca iubire nu este, este nimic din belsug, belsug de medicamente si suferinte,belsug de droguri si anestezice, belsug de sperante si disperari, exaltari si poveri. Viata chiar si asa este Minunata. Toate surogatele intelectului,  toate excitatiile emotionalului, toate excitatiie senzatiilor durerii, nu pot contine nelimitatul minunatiei si dincolo de perceptia "nimicului" si belsugul comoditatii sale , inimile iubesc si simtamintele traiesc, inteligenta creeaza, existenta inminuneaza, si aceste miracole neobisnuite sunt langa noi si ne imbratiseaza precum imensitatea si eternitatea ei. Nu cred ca exista minune mai mare decat existenta fiintei umane asa cum este ea cu aspiratia absolutului pe care-l exprima sub infinite fatete si modalitati finite, cu arta transformarilor si artele indemanarilor sale.. Fiecare om este o bogatie inestimabila a univesului fara de care universul nu ar fi decat o posibilitate virtuala fara certificarea ei, un vis fara visator fara viata, o posibilitate ce ar exista doar in sine.  omul a creat percetia si realitatea sa existentiala ca memorie  ce nu se poate pierde vreodata, inregistrata prin impregnarea in constiinta oM indescriptibila ( mereu inoita prin exprerientele sale si explorarea lor).
Fiecare isi stabileste singur propia lege ce domneste in fiinta sa si daca nu o face este loc gol in care sa se aseze altcineva; se pierde domnia. Cine domneste in fiinta voastra? Furiile sau Domunul Eu Sunt/ bineinteles ca domnul, dar domnul poate sa mai adorma si sa aiba si cosmaruri in lipsa prezentei sale de veghe? daca gasiti locul domniei ocupat de cineva alungati-l de acolo; in propria energie, minte, atentie, nu exista alt domn voi aveti unica putere de hotarare si fara ingaduitele naivitatii nu puteti gasi acolo pe altcineva fara acordul vostru. Libertatea e tarie, nu e fara efort. Daca va treziti ca ati murit si sunteti dupa ce ati murit nu inainte, este bine, nu conteaza unde te trezesti ci doar trezirea conteaza. Daca va treziti visand , e bine,  stiti in ce poveste v-ati insingurat. Nu puten face coexistenta dar o putem strica incercand sa o facem noi 'mai bine' decat este ea asa cum este, stricandu-ne doar individual si colectiv prin ingramadire in stricaciunile produse; dar coexistenta nu putem afecta caci stricaciunile sunt doar inchipurile noastre.Avem o inchipuire colectiva care are acord generalizat "Viata e grea", si drept urmare suntem colectivisti desi luptam impotriva colectivizarii  Gogata personala din colectiva respectiva am coborat-o de la nastere si am urcat-o de multe ori fara sa imi dau seama, dar dupa sirul acestor cicluri, 'lumina ' s-a aprins si fapta s-a schimbat, are alta sursa, cand aminrile stricaciunilor faptei nu ma invadeaza ca s-o iau mereu de la inceput. Coexistenta nu ma lasa sa evadez pana ce toata colectiva nu se trezeste si schimba fapta sa dezlegandu-se de inchipurile ei stricacioase. Poate ca necunoscutul ma invata dinamica acordului individual si imi releva adevarata sa esenta, rezonanta comuniunii in care nu sunt niciodata singur in compania semenilor-comunitate.Comunitatea suferinzilor care nu sufera, nu este in rezonanta cu comunitatea naturii mele..