"Daca vrei sa invingi un om , mai intai trebuie sa-l faci sa se indoiasca de sine"
Aceasta constienta face parte din arta razboiului; scenariile prin care se manifesta aceasta "trebuinta" sunt diversificate functie de epoca si interese, intr-un edificiu de mijloace din ce in ce mai rafinate. Aceste scenarii se aduna prin rezonanta unicei lor "radacini"-intentii, si formeaza un "sistem de aparare" denumit "atac". Fara durerea nemultumirii acest sistem este irelevant si inutil. El intretine durerea nemultumirii ca radacina si formeaza abstract un circuit rutina comportamentala individuala prin aservirea si adaptarea individului la aceasta structura ideatica a gandirii, la acest flux subtil sau curent din gandirea planetara. Gandirea planetara contine fluxuri informationale care baleiaza ca diferite "nexux-uri" in ritmuri si ciclicitati ordonate si omogene in structura lor fluida in miscare m campuri de info-energii distincte si diferentiate prin rezonanta functie de radacinile intentiilor lor ca ratiune existentiala in plenitudinea gandiri. Curgerea lor asemanatoare "vanturilor" prin mintea colectiva planetara,dar ordonat, se reflecta in mintile individului care alege sau este ales functie de intentiile sale, adica absorbit de si purtat in unul din curentele rezonante cu intentiile sale. Miscarea curentilor gandirii planetare nu este sezizata cand te afli in si purtat de unul dintre ei.Astfel oamenii se diferentiaza in gandire si comportament de atasarea lor de si in unul din curentii gandirii planetare. Curentii gandirii planetare sunt denumiti curenti subtili sau culorile subtile si sunt ordonati omogen pe diferite nuante curate in rogvaivul luminii ca spectrul sau lucrativ, functional. Culoarea este energie si informatie, lucreaza, face ceva , nu are doar aspect decorativ; orin miscarea sa launtrica si radiatia sa are impact lucrativ. Lumina , radiatia electromagnetica din univers, este vehicol informational, prin intermediul careia noi cunoastem tot ce cunoastem si intuim existente necunoscute, forte necunocute si nedenumite ca atare. Informatia infasurata de radiatia electromagnetica , purtata, transportata, decodificata de receptorul "individ" , apoi , denumita si interpretata, simbolizata si prelucrata lucrativ conform intereselor sale, functie de reflectarea in gand se structureaza pe capitole si frecvente si se desfasora vederii ca spectrul, sau simfonia culorilor. Radiatia subtila portocalie este vehiculata de 'aer' si este specifica frecventei radiatiei solare si hraneste la propriu fiintele biologice ale oplanetei si de asemenea are functiunea magnetizarii, remagnetizarii atomilor si structurilor fine esentiale ale sferei fiintiale biologice. Reflectarea acestei perceptii in gand prin simbolistica comprimarii lingvistice a faptului existential perceput, face ca si gandul nostru care se refera la acea existenta faptica sa aiba aceeasi culoare portocalie ca si faptul perceput, si acel gand sa intre si sa amplifice acel flux portacaliu al energiei luminoase al gandirii planetare. Orice gand de o anumita factura ca informatie infasurata simbolistic in denumiri se asociaza prin rezonanta celorlalte ganduri de aceeasi factura informationala exprimate; "un gand rau" (care produce un rau cuiva) se ataseaza tuturor gandurilor "rele' .si prin rezonanta frecventa lui se amplifica si poate demagnetiza structurile fine ale existentei biologice. De aceea prin india erau oameni care sustineau ca pot ucide cu gandful lor. Gandul omului nu trebuie considerat fara substanta caci are din substanta celui care il exprima in minte sau rostire Gandul asa cum il cunostem noi ca vorbe pe care le auzim sau rostim in cap citind de exemplu , sau dinainteascultarile noastre, ascultarile trecutului nostru ca auzit , amplificate prin supunere si manifestarea lor faptica, se releva ca reverberatii ecouri ale trecutului individual si colectiv, de "forme ale gandului real sau haine cu care ne-am imbracat energia gandului propriu care este TACUT, in "meditatie". Imbracarea gandului propriu intr-o forma gand din dinainteascultarile noastre ne scoate gandul din starea naturala de meditatie sau claritate interioara in care tot ce este este asa cum este sau in care adevarul este vazut ca adevar si minciuna ca minciuna , stare de intelepciune in care actionam pragmatic si eficient in arcu noi si circumstantele pastrandu-ne astfel cu piciorele pe pamant si evitand autoamagirile care ne vor conduce in circuitul gezamagirilor nesfarsite si inutile. Exprimarea noastra are inceput si final si nu lasa "urme", regrete, asteptari, resentimente, dusmanii, atasamente,etc.Liberi intram in relatie . liberi iesim din relatia punctuala a momentului unic in care este tot ce este, liberi meergem spre momentul urmator in diferitele sale profunzimi, sau superficialitati. Cand confundam minciuna cu adevarul dezamagirea este premiul. Atasamentele emotionale, psihologice, legate de activitatea hormonala (serotonina), care ne face sa declaram ca 'nu pot trai fara tine' ca exprimare a dragostei nu are nimic de a face cu dragostea asa cum este ea care nu se afla in campul dependentelor psihologice sau de alta natura ci in campul libertatii si intelepciunii care ne ghideaza infailibil in existenta.
Dupa acesta "destelenire" a campului formelor gandului denumit gandire, sa recunoastem "indoiala" ca semn al acceptarii infrangerii de dinaintea oricarei confruntari in existenta, pentru a ne exprima si implini fiinta. Evident ca daca fluxul indoielii ne-a captat fara sa ne dam seama atentia si s-a instalat confortabil in gandirea noastra, ultimul gand care poate aparea in mintea nostra este cel al indoielii cu care ne identificam si care astfel tace in begraudul propriei minti sau energii si este sursa intregului nostru sistem de gandire si ganduri. la fel de evident este ca incurajati de elemente exterioare, arme mai puternice, muschi mai mari si mai tari, mai multa si mai eficienta cunoastere psiohologica a manipularii psihologice sau mai multa cunoastere tehnologica a manipularii instrumentelor,etc, in confruntarile noastre zilnice ne invingem indoiala in campul circumstantelor exterioare. Cei infricosati nici nu-si pun problema neincrederii in sine , dau mereu inapoi reprimandu-si orice gand sau dorinta, intrand in colective sau gasti sperand ca puterea mutimii de infricosati ii va apara si le va da din puterea ei. Dupa cum se vede puterea multimilor este astazi infranta de puterea DNA; apartenenta la partidul mare si tare care a gestionat averea colectiva dezastruos si in folos propriu nu-i mai poate apara. Revenind la " indoiala" prima exprimare a ei este indoiala in ceva exterior, ne indoim in calitatea unui lucru pe care vrem sa-l cumparam, cerem parerile altora etc, ne indoim in parteneri si potentialul lor, ne indoim in existenta si progresul ei, etc, etc suntem in campul indoielii si nimic altceva nu pare sa existe, iar cel mai argumentata adevar prin experientele noastre de zi cu zi , prin dezamagirile curente si abundente este ca AVEM TOATE MOTIVEL DIN LUME SA NE INDOIM DE ORICE. Nimic nu pare sa fie asa cum se prezinta; forte oculte se afla in spatele a orice. Da asa si este , acea forta oculta este INDOIALA in sine si viata si ne aflam in campul creatieie sale, campul al carui unic stapan si creator este indoiala. Bun, abstract, sau concret? Cand te afli cu constiinta complacandu-te intr-o comoditate a reatiilor la reactii, altceva nu exista decat lumea acelei comoditati, libertate fara efort a identificarii cu acea lume. Veti gandi ca 'fara efort' nu exista, ca.luptati zilnic sa platiti facturi si atatea cele! da pentru ca nu va aflati in lumea voastra ci in lumea indoielii si indoiala este fara efort. Lupta se refera la a certifica indoiala, nu facturile si puterea voastra, ci a indoielii. Indoiala este prietenul cel mai bun care so[pteste la ureche ce sa faci si scapi de greutatea de a medita si a decide singur. Tot acest prieten rade de tine cand te intrebi cine e de vina pentru ce patesti zilnic.
Evident ca in curentii gandirii planetare nu exista doar campul indoielii in sine si viata. Exista curentii intuitiei si inspiratiei la care-s conectati toti artistii si carora ar trebui marii creatori de arta sa le multumesca in loc sa-si umfle orgoliul, sa le daruiasca in loc sa-i saraceasca; exista curentii gandirii stiintifice, ai individualizarii, ai vindecarii fara suragate, ai puritatii virtutii si inaltelor aspiratii spirituale, curentii vitalitatii si vigorii; dar in lumina culorii pure a lor si a nuantelor lor se insurubeaza si culorile murdare si dezgustatoare ale gandurilor demagnetizate sau deseurilor informationale capete de culori prervertite in raport cu natura lor initiala. culorile maniei , lacomiei, invidiei, culorile, cruzimii si lasitatii ,etc toate nascute din teama si vinovatie, neputinta si inutilitate. Acesti curenti ai violentei sunt infasurati perfid in spectrul rosu al vitalitatii si vigorii din care se alimenteaza, Astfel puetem intelege ce ne slabeste vigoarea fizica si vitalitatea sexual, radacina terestra a fiintei noastre si legea genului ei si caldura comuniunii existentiale, propria caldura. Astfel putem intelege semnificatia "sarpelui incalzit la piept', asocierea sexului cu violenta, asocierea sexului cu reclamele de obiecte moarte, conditionarile sexuale, complexele sexuale, etc , un camp al pervertirilor legate de sex , asociate cu sexul fara sa aiba vreo legatura naturala cu vigoarea si vitalitatea ci hranindu-se din ea, ca paraziti Putem intelege ca violenta ne manaca vigoare nu ne da vigoare? Asocierea actului violent cu vigoarea proprie este falsa, un act violent este expresia pierderii de vigoare individuala si de acea pierdere ca si de resturi se "ocupa" cineva, cei care le pun inscena, scenaristii acestor acte, furiile si satisfactiile, urateniile si dezgustatoarele culori ale inchipurilor noastre superstitii si interpetari, premeditari si ...teama Daca ar exista "intuneric" altul decat ininchipuirea noastra, probabil ca acele expresii verbale care se refera la acele existente ar fi fost cumva obiectivate in forme corporale pe pamant dar dupa cum evidenta releva "dracul' exista doar in mintea inchipuita care isi gasete scuze pentru lipsurile ei si slabiciune.Sunt destui glumeti care fac mastile inchipurilor sperietoare si se distreaza speriind lumea cu ele dar mastile urate nu au viata proprie ci din a glumetilor se hranesc precum propriile si individualele inchipuri. Evident ca aceste sperietori se regasesc ca si culori urate,intunecate si daca le acordam atentie le dam si forma corporala a propriilor inchipuiri si frici si vom striga sus si tare ca" l-am vazut!" ci ochii iesiti din orbitele naturale ale luminii adevarului. Daca ne vom imprietenii cu indoiala vom beneficia de imensul sau bagaj de experiente si filosofiia lor. Indoiala nu trebuie omorata ci scoasa din inima si alaturi va functiona prieteneste; ne va spune "asa nu... ca daca da,... uite unde ajungi!!! Indoiala in sine si viata se manifesta extrem de subtil si va dau un exemplu descoperire recenta a rafinamentului ei. Inaintea meciului de tenis cu serena , halepa a spus ca se simte obosita dupa atatea meciuri, dar ca va lupta; in acel moment am inteles ca o astfel de informatie exprimata are ratiunea pregatirii in mintea ascultatorului a unei explicatii ale unei eventuale infrangeri, pentru a obtine intelegere si compasiune in eventualitatea ei O astfel de pregatire a terenului gandirii despre desconspira Indoiala in victorie si am stiut ca nu va castiga meciul dar am sperat ca tot indoielnicul in mine sa nu fie asa.Azi dimineata am aflat cu regret ca asa a fost fara sa ma simt vinovat de premeditarea care fusese facuta inaintea recunoasterii mele a existentei sale. Mai intim, mult mai intim decat recunosterea indoielii in sine si puterile lui in exprimarea gestica sau verbala a celorlalti este recunoastere propriei indoieli in sine care este mult , cu mult mai grea, mai rafinata. De cate ori am reusit sa fiu punctual cu propria-mi indoiala, am fost dezgustat de gandirea si atitudinea mea in relatiile punctuale si se instala simtamantul micimii si grobianismului amplificat de disimularea politetei a exprimarilor personale din capul indoielii.A -ti aduce contributia in acest camp prin subtilitatea formelor exprimate in el este ca si cum l-ai apropia inimii tale ca si cum ai incuraja si deschide calea un vierme spre casuta cu seminte ale marului. Este dragut viermele ne scuza de toate faptele justificandu-le etc. Definirea omeneasca a " viermelui indoiala" este inchisoarea din care ne straduim de veacuri sa iesim cu totii, impreuna, dar se pare ca doar individual se poate. Au fost si reusite ale unor echipe de evadati din aceasta inchisoare a definirilor omenesti, ceea ce ma incurajeaza ca intr-o zi vom reusi impreuna, nu visand la evadare, ci evadand pur si simplu dezlegandu-ne de lantul mizeriilor care ne tine la stalpul imfamiei sau pe cruce in fata propriei constiinte a luminii albe pure. In preajma pastelui aflandu-ne, sa ne ocupam mai putin de burdihane si drogurile preferate ale excitatiilor senzoriale si exaltarilor mistice ale sexualitatii sociale ale gramezilor de insingurati si speriati, si sa 'dam jos de pe cruce pe Cristos cel viu" sacrificand indoiala sau moartea, in loc sa ne sacrificam eim disimuland sacrificiul in 'distractie'; astfel vom trece de prima proba , 'cea a mortii' care intreba 'de esti tu acela demonstraza". daca te apuci sa demonstrezi te-ai indoit in tine insuti, Crsitos a raspuns ca el stie cine este si nu are nevoie sa demonstreze asta si a invins moartea . Individual putem trece acesta proba 'a mortii, a indoielii in noi insine si viata?" E greu, e foarte greu, e greutatea insasi, greutatea pietrei de mormant si masei de sacrificiu care se sfarama cand sacrificat este nevinovatul care nu se opune sacrificiului, nu-si apara viata si nu-si o pierde , Viermele indoielii nu se poate interpune intre noi si noi insine dar ne poate pacali pana descoperim pacaleala, se interpune intre semeni....
Aceasta constienta face parte din arta razboiului; scenariile prin care se manifesta aceasta "trebuinta" sunt diversificate functie de epoca si interese, intr-un edificiu de mijloace din ce in ce mai rafinate. Aceste scenarii se aduna prin rezonanta unicei lor "radacini"-intentii, si formeaza un "sistem de aparare" denumit "atac". Fara durerea nemultumirii acest sistem este irelevant si inutil. El intretine durerea nemultumirii ca radacina si formeaza abstract un circuit rutina comportamentala individuala prin aservirea si adaptarea individului la aceasta structura ideatica a gandirii, la acest flux subtil sau curent din gandirea planetara. Gandirea planetara contine fluxuri informationale care baleiaza ca diferite "nexux-uri" in ritmuri si ciclicitati ordonate si omogene in structura lor fluida in miscare m campuri de info-energii distincte si diferentiate prin rezonanta functie de radacinile intentiilor lor ca ratiune existentiala in plenitudinea gandiri. Curgerea lor asemanatoare "vanturilor" prin mintea colectiva planetara,dar ordonat, se reflecta in mintile individului care alege sau este ales functie de intentiile sale, adica absorbit de si purtat in unul din curentele rezonante cu intentiile sale. Miscarea curentilor gandirii planetare nu este sezizata cand te afli in si purtat de unul dintre ei.Astfel oamenii se diferentiaza in gandire si comportament de atasarea lor de si in unul din curentii gandirii planetare. Curentii gandirii planetare sunt denumiti curenti subtili sau culorile subtile si sunt ordonati omogen pe diferite nuante curate in rogvaivul luminii ca spectrul sau lucrativ, functional. Culoarea este energie si informatie, lucreaza, face ceva , nu are doar aspect decorativ; orin miscarea sa launtrica si radiatia sa are impact lucrativ. Lumina , radiatia electromagnetica din univers, este vehicol informational, prin intermediul careia noi cunoastem tot ce cunoastem si intuim existente necunoscute, forte necunocute si nedenumite ca atare. Informatia infasurata de radiatia electromagnetica , purtata, transportata, decodificata de receptorul "individ" , apoi , denumita si interpretata, simbolizata si prelucrata lucrativ conform intereselor sale, functie de reflectarea in gand se structureaza pe capitole si frecvente si se desfasora vederii ca spectrul, sau simfonia culorilor. Radiatia subtila portocalie este vehiculata de 'aer' si este specifica frecventei radiatiei solare si hraneste la propriu fiintele biologice ale oplanetei si de asemenea are functiunea magnetizarii, remagnetizarii atomilor si structurilor fine esentiale ale sferei fiintiale biologice. Reflectarea acestei perceptii in gand prin simbolistica comprimarii lingvistice a faptului existential perceput, face ca si gandul nostru care se refera la acea existenta faptica sa aiba aceeasi culoare portocalie ca si faptul perceput, si acel gand sa intre si sa amplifice acel flux portacaliu al energiei luminoase al gandirii planetare. Orice gand de o anumita factura ca informatie infasurata simbolistic in denumiri se asociaza prin rezonanta celorlalte ganduri de aceeasi factura informationala exprimate; "un gand rau" (care produce un rau cuiva) se ataseaza tuturor gandurilor "rele' .si prin rezonanta frecventa lui se amplifica si poate demagnetiza structurile fine ale existentei biologice. De aceea prin india erau oameni care sustineau ca pot ucide cu gandful lor. Gandul omului nu trebuie considerat fara substanta caci are din substanta celui care il exprima in minte sau rostire Gandul asa cum il cunostem noi ca vorbe pe care le auzim sau rostim in cap citind de exemplu , sau dinainteascultarile noastre, ascultarile trecutului nostru ca auzit , amplificate prin supunere si manifestarea lor faptica, se releva ca reverberatii ecouri ale trecutului individual si colectiv, de "forme ale gandului real sau haine cu care ne-am imbracat energia gandului propriu care este TACUT, in "meditatie". Imbracarea gandului propriu intr-o forma gand din dinainteascultarile noastre ne scoate gandul din starea naturala de meditatie sau claritate interioara in care tot ce este este asa cum este sau in care adevarul este vazut ca adevar si minciuna ca minciuna , stare de intelepciune in care actionam pragmatic si eficient in arcu noi si circumstantele pastrandu-ne astfel cu piciorele pe pamant si evitand autoamagirile care ne vor conduce in circuitul gezamagirilor nesfarsite si inutile. Exprimarea noastra are inceput si final si nu lasa "urme", regrete, asteptari, resentimente, dusmanii, atasamente,etc.Liberi intram in relatie . liberi iesim din relatia punctuala a momentului unic in care este tot ce este, liberi meergem spre momentul urmator in diferitele sale profunzimi, sau superficialitati. Cand confundam minciuna cu adevarul dezamagirea este premiul. Atasamentele emotionale, psihologice, legate de activitatea hormonala (serotonina), care ne face sa declaram ca 'nu pot trai fara tine' ca exprimare a dragostei nu are nimic de a face cu dragostea asa cum este ea care nu se afla in campul dependentelor psihologice sau de alta natura ci in campul libertatii si intelepciunii care ne ghideaza infailibil in existenta.
Dupa acesta "destelenire" a campului formelor gandului denumit gandire, sa recunoastem "indoiala" ca semn al acceptarii infrangerii de dinaintea oricarei confruntari in existenta, pentru a ne exprima si implini fiinta. Evident ca daca fluxul indoielii ne-a captat fara sa ne dam seama atentia si s-a instalat confortabil in gandirea noastra, ultimul gand care poate aparea in mintea nostra este cel al indoielii cu care ne identificam si care astfel tace in begraudul propriei minti sau energii si este sursa intregului nostru sistem de gandire si ganduri. la fel de evident este ca incurajati de elemente exterioare, arme mai puternice, muschi mai mari si mai tari, mai multa si mai eficienta cunoastere psiohologica a manipularii psihologice sau mai multa cunoastere tehnologica a manipularii instrumentelor,etc, in confruntarile noastre zilnice ne invingem indoiala in campul circumstantelor exterioare. Cei infricosati nici nu-si pun problema neincrederii in sine , dau mereu inapoi reprimandu-si orice gand sau dorinta, intrand in colective sau gasti sperand ca puterea mutimii de infricosati ii va apara si le va da din puterea ei. Dupa cum se vede puterea multimilor este astazi infranta de puterea DNA; apartenenta la partidul mare si tare care a gestionat averea colectiva dezastruos si in folos propriu nu-i mai poate apara. Revenind la " indoiala" prima exprimare a ei este indoiala in ceva exterior, ne indoim in calitatea unui lucru pe care vrem sa-l cumparam, cerem parerile altora etc, ne indoim in parteneri si potentialul lor, ne indoim in existenta si progresul ei, etc, etc suntem in campul indoielii si nimic altceva nu pare sa existe, iar cel mai argumentata adevar prin experientele noastre de zi cu zi , prin dezamagirile curente si abundente este ca AVEM TOATE MOTIVEL DIN LUME SA NE INDOIM DE ORICE. Nimic nu pare sa fie asa cum se prezinta; forte oculte se afla in spatele a orice. Da asa si este , acea forta oculta este INDOIALA in sine si viata si ne aflam in campul creatieie sale, campul al carui unic stapan si creator este indoiala. Bun, abstract, sau concret? Cand te afli cu constiinta complacandu-te intr-o comoditate a reatiilor la reactii, altceva nu exista decat lumea acelei comoditati, libertate fara efort a identificarii cu acea lume. Veti gandi ca 'fara efort' nu exista, ca.luptati zilnic sa platiti facturi si atatea cele! da pentru ca nu va aflati in lumea voastra ci in lumea indoielii si indoiala este fara efort. Lupta se refera la a certifica indoiala, nu facturile si puterea voastra, ci a indoielii. Indoiala este prietenul cel mai bun care so[pteste la ureche ce sa faci si scapi de greutatea de a medita si a decide singur. Tot acest prieten rade de tine cand te intrebi cine e de vina pentru ce patesti zilnic.
Evident ca in curentii gandirii planetare nu exista doar campul indoielii in sine si viata. Exista curentii intuitiei si inspiratiei la care-s conectati toti artistii si carora ar trebui marii creatori de arta sa le multumesca in loc sa-si umfle orgoliul, sa le daruiasca in loc sa-i saraceasca; exista curentii gandirii stiintifice, ai individualizarii, ai vindecarii fara suragate, ai puritatii virtutii si inaltelor aspiratii spirituale, curentii vitalitatii si vigorii; dar in lumina culorii pure a lor si a nuantelor lor se insurubeaza si culorile murdare si dezgustatoare ale gandurilor demagnetizate sau deseurilor informationale capete de culori prervertite in raport cu natura lor initiala. culorile maniei , lacomiei, invidiei, culorile, cruzimii si lasitatii ,etc toate nascute din teama si vinovatie, neputinta si inutilitate. Acesti curenti ai violentei sunt infasurati perfid in spectrul rosu al vitalitatii si vigorii din care se alimenteaza, Astfel puetem intelege ce ne slabeste vigoarea fizica si vitalitatea sexual, radacina terestra a fiintei noastre si legea genului ei si caldura comuniunii existentiale, propria caldura. Astfel putem intelege semnificatia "sarpelui incalzit la piept', asocierea sexului cu violenta, asocierea sexului cu reclamele de obiecte moarte, conditionarile sexuale, complexele sexuale, etc , un camp al pervertirilor legate de sex , asociate cu sexul fara sa aiba vreo legatura naturala cu vigoarea si vitalitatea ci hranindu-se din ea, ca paraziti Putem intelege ca violenta ne manaca vigoare nu ne da vigoare? Asocierea actului violent cu vigoarea proprie este falsa, un act violent este expresia pierderii de vigoare individuala si de acea pierdere ca si de resturi se "ocupa" cineva, cei care le pun inscena, scenaristii acestor acte, furiile si satisfactiile, urateniile si dezgustatoarele culori ale inchipurilor noastre superstitii si interpetari, premeditari si ...teama Daca ar exista "intuneric" altul decat ininchipuirea noastra, probabil ca acele expresii verbale care se refera la acele existente ar fi fost cumva obiectivate in forme corporale pe pamant dar dupa cum evidenta releva "dracul' exista doar in mintea inchipuita care isi gasete scuze pentru lipsurile ei si slabiciune.Sunt destui glumeti care fac mastile inchipurilor sperietoare si se distreaza speriind lumea cu ele dar mastile urate nu au viata proprie ci din a glumetilor se hranesc precum propriile si individualele inchipuri. Evident ca aceste sperietori se regasesc ca si culori urate,intunecate si daca le acordam atentie le dam si forma corporala a propriilor inchipuiri si frici si vom striga sus si tare ca" l-am vazut!" ci ochii iesiti din orbitele naturale ale luminii adevarului. Daca ne vom imprietenii cu indoiala vom beneficia de imensul sau bagaj de experiente si filosofiia lor. Indoiala nu trebuie omorata ci scoasa din inima si alaturi va functiona prieteneste; ne va spune "asa nu... ca daca da,... uite unde ajungi!!! Indoiala in sine si viata se manifesta extrem de subtil si va dau un exemplu descoperire recenta a rafinamentului ei. Inaintea meciului de tenis cu serena , halepa a spus ca se simte obosita dupa atatea meciuri, dar ca va lupta; in acel moment am inteles ca o astfel de informatie exprimata are ratiunea pregatirii in mintea ascultatorului a unei explicatii ale unei eventuale infrangeri, pentru a obtine intelegere si compasiune in eventualitatea ei O astfel de pregatire a terenului gandirii despre desconspira Indoiala in victorie si am stiut ca nu va castiga meciul dar am sperat ca tot indoielnicul in mine sa nu fie asa.Azi dimineata am aflat cu regret ca asa a fost fara sa ma simt vinovat de premeditarea care fusese facuta inaintea recunoasterii mele a existentei sale. Mai intim, mult mai intim decat recunosterea indoielii in sine si puterile lui in exprimarea gestica sau verbala a celorlalti este recunoastere propriei indoieli in sine care este mult , cu mult mai grea, mai rafinata. De cate ori am reusit sa fiu punctual cu propria-mi indoiala, am fost dezgustat de gandirea si atitudinea mea in relatiile punctuale si se instala simtamantul micimii si grobianismului amplificat de disimularea politetei a exprimarilor personale din capul indoielii.A -ti aduce contributia in acest camp prin subtilitatea formelor exprimate in el este ca si cum l-ai apropia inimii tale ca si cum ai incuraja si deschide calea un vierme spre casuta cu seminte ale marului. Este dragut viermele ne scuza de toate faptele justificandu-le etc. Definirea omeneasca a " viermelui indoiala" este inchisoarea din care ne straduim de veacuri sa iesim cu totii, impreuna, dar se pare ca doar individual se poate. Au fost si reusite ale unor echipe de evadati din aceasta inchisoare a definirilor omenesti, ceea ce ma incurajeaza ca intr-o zi vom reusi impreuna, nu visand la evadare, ci evadand pur si simplu dezlegandu-ne de lantul mizeriilor care ne tine la stalpul imfamiei sau pe cruce in fata propriei constiinte a luminii albe pure. In preajma pastelui aflandu-ne, sa ne ocupam mai putin de burdihane si drogurile preferate ale excitatiilor senzoriale si exaltarilor mistice ale sexualitatii sociale ale gramezilor de insingurati si speriati, si sa 'dam jos de pe cruce pe Cristos cel viu" sacrificand indoiala sau moartea, in loc sa ne sacrificam eim disimuland sacrificiul in 'distractie'; astfel vom trece de prima proba , 'cea a mortii' care intreba 'de esti tu acela demonstraza". daca te apuci sa demonstrezi te-ai indoit in tine insuti, Crsitos a raspuns ca el stie cine este si nu are nevoie sa demonstreze asta si a invins moartea . Individual putem trece acesta proba 'a mortii, a indoielii in noi insine si viata?" E greu, e foarte greu, e greutatea insasi, greutatea pietrei de mormant si masei de sacrificiu care se sfarama cand sacrificat este nevinovatul care nu se opune sacrificiului, nu-si apara viata si nu-si o pierde , Viermele indoielii nu se poate interpune intre noi si noi insine dar ne poate pacali pana descoperim pacaleala, se interpune intre semeni....
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu