Sau calitatea constiintei de a percepe ceea ce este asa cum este;
Rezultatul acestui proces este o perceptie inteligenta. Inteligenta se exprima reflectand in gand si memoria gandului prin gandire, omul prin rostire , adevarul aceea ce percepe strucutral si informational, impregnad cu constiinta sa la nivele respective , ceea ce este energia si formele sale corporale , interactiunile, in universul orizonturilor apropriate sau indepartate- spatio-temporale.. Privind in departari privim in trecutul indepartat si privind aproapele privim un timp apropiat al propriilor expresii. Spatiul si timpul sunt in relatie de transformare in perceptie, precum energia si substanta. Simultaneitatea perceptiei atesta simultaneitatea si conexiunile existentei, aparenta stabilitate si extrema fluiditate, efemerul si esenta, in relatie si dinamica, in prezenta inteligentei si constientei sale. Inteligenta este substantialitatea a tot ce este reflectandu-se pe sine in propia creatie sau exrpimarea naturii sale.. Nu poti deveni inteligent si nici controla inteligenta, nu poti masura inteligenta. Contiinta este dintotdeauna perceputa ca lumina spiritului sau inteligentei.Inteligenta este tot ce a fost si va fi intotdeauna, iar constiinta se naste creste si implineste prin recunoastere, este puterea creatoare a inteligentei, omniprezenta si omniscienta sa..Constiinta ca punct de reflectare a intregii creatii este esenta sau substanta a inteligentei , viata sa. Daca recunoastem fara explicatii ca, tot ce suntem noi si tot ce cunostem, datoram existentei luminii ca radiatie unica in univers, recunoastem propria natura de dincolo de forma creatiei sale . Lumina ca radiatie a inteligentei strabate universul si-l reflecta generand percetia si cunoasterea inteligenta a ceea ce este . Calitatitile naturale ale luminii ne reflecta nu numai formele ci si structurile substantelor acelor corpuri reflectate,, elementele sunstantialitatii lor fundamentale.Lumina parcurgand imensitatea inconjuratoare a timpului-spatiu, "se alungeste" ca unda pana devine "nevazuta" in banda de frecvente si amplitudini care caracterizeaza perceptia umana, dar nu se pierde, prima lumina este si acum si am recunoscut-o ca radiatie cosmica de fond , mediu existential care impregneaza universul cunoscut si face ca informatia infasurata in ea, informatia memorie a istoriei dinamicilor universului sa coexiste cu desfasurarea lor ulterioara. In aceasta 'lumina' este infasurata intreaga informatie-substantialitatea inteligentei impulsului initial conform careia universul a evoluat ca dinamica formativa ulterioara, lumina impulsului creator initial a transformarilor din univers sau arta univesului miscarii interioare si a plenitudinii sale.Aceasta aspiratie a absolutului care ma face sa ma exprim asa ca si cum as infasura in Inceput intregul fara sa reusesc, face si ea parte din impulsul initial, din aspiratiile aspiratiile sale. La un moment dat precis al transformarilor energiei si subsatnatei universului fara constiinta sau autoreflectare existentiala, substanta si miscarea sa a fost impregnata cu constiinta si constiinta s-a dezvoltat reflectand creatia si inteligenta ei prin aceleasi transformari si a devenit corp ("Cuvantul s-a intrupat".) al inteligentei esentialmente creative, cristosul acesteia, reflectarea armoniei sale launtrice atotcuprizatoare desfasurandu-se existential si infasurandu- se in constiinta , miracolul simultaneitatii miscarii si repaosului creator. Aspiratia absolutului, fundamentala structurii constiintei umane, este ratiunea functiunii sale initiale de recunoastere a tot ce este, ca ceea ce este si prin asta implinindu-se in viata si existenta sa. Sunt multi care sustin ca trebuie sa ne linistim, dar linistea la care se refera ei este maxim de dinamica launtrica a reflectarii ,de confundare in simultaneitatea existentei sale, o calitate nou si complet diferita de" linistea facuta" prin refuzul percetiei sonore sau fuga de aceasta, este calitatea claritatii interioare a receptivitatii esentiale a propriilor fiinte.In aceasta claritate interioara constiinta reflecta fidel ceea ce este asa cum este , este perceptie inteligenta referitoare la o partialitate expresiva sau forma, sau la o totalitate sau la miscarea fara miscare a acesteia. Din exterior vedem o forma ,daca intram in ea ne trezim intr-o imensitate a miscarii din acea forma , acesta constituie paradoxul formei de a fi si a nu fi in acelasi timp, vibratia cea mai inalta ca radiatie in univers pe care doar inteligenta, Misterul poate reflecta si aceasta reflectare este impuls creator-recreator, al celui mai indepartat trecut si viitor si totusi prezent ca "gratie divina" in constiinta noastra. .Fiti impacati cu voi insiva ca nu vom cunoaste o liniste definitiva, o pace eterna sau vreo informatie definitiva care sa "ne scoata" din vibratia dinamicii existentelor noastre, placute sau neplacute dupa cum si-o face fiecare. Existenta si lumea merge bine asa cum merge, se desfasora, apoi infasoara prin ardere, simultan si esalonat temporal, spre a recunoaste si distinge asemanatorul de neasemanator , congruenta de cotingenta, etc , pentru a ne imbogati cu Discernamant si Umor existentele individuale. O putere fara discernamat este distructiva si autodistructiva. "Inteligenta cosmica (a ordinii creative) , avem putere sa luptam dar nu si discernamantul de a distinge cu ce merita sa luptam si cu ce nu" Puterea omului este recunoscuta, dimensiunile ei sunt nerecunoscute, dar daca o folosim pe directii si sensuri inutile existentei creative a universului timpului si spatiului , pierdem timpul si devenim bolovani sau pierdem spatiul si devenim aerieni. Concluzie , lipseste structurii constiintei aceluia, focul, poenixul launtric din care se naste orice lumina, si apa, simtamintele umane; drept urmare trebuie daruit "Acela" pentru ca nu are vina, incomplet fiind nu fiinteaza, nu traieste ci raiste.. Minunea mintilor individuale in existenta este ratiunea sigurantei de neafectat a miscarilor si existentei plenitudii ca atare, are menirea sa restranga la sfere individuale consecintele nebuniilor copilaresti firesti al libertatii fara efort, sau responsabilitate - har esential a ceea ce este nevazut in om. Constiinta cu care a fost impregnata materia universului prin arta transformarilor inceputului impuls , s-a dezvoltat pe doua si s-a reverberat in 4, 8directii, (* a8a este cea biologica)ca armaturi a plenitudinii ei esentiale. ( rata de crestere-descrestere care corespunde si luminii electromagnetice, unda corpuscul simultan, de la unu la doi). Ceea ce eu recunosc nu este ceva nou si nici meritul meu ca exista; reflect prin gandire un bagaj de perceptii informatii ale umanitatii ca intreg, nu este nimic personal in asta Cum se intampla acest proces al reflectarii in gandire ca proces in materie, habar nu am , se intampla cand imi orientez atentia spre cunoasterea omenirii ca efort colectiv de explorare si sedimentare a informatiilor certificate de comunitatea exploratorilor ei. Ce fac de fapt altceva decat sa rememorez, sa recunosc cunosterea? Ce perspective se deschid in urma acesstui proces nu cunosc inca, dar am impulsul actualizarii, infasurarii cunoasterii timpului in actualitate prin comunicare.Sunt constient de faptul ca nu toti oamenii isi folosesc atentia in aceasta directie si ca este bine asa, nu putem lasa "goluri" in perceptie contrazicandu-ne, dar nici nu o putem umple cu o cunoastere definitiva care implica stagnare, involutie ca blocaj al izolarii de dinamica inoitore a creativitatii intelgentei sursa si a constiintei ei. Fiecare imbogatim constiinta prin experientele noastre extragand lumina din ele sau pe noi insine, eliberandu-ne pentru a fi receptivi spre noile dimensiuni ale existentei in evolutia sa, pentru a fi prezenti cu ele Nu putem participa cocreativ la evolutia existentei legati de, si, printr-o cunoastere definitiva dar nici prin negarea cunoasterii acumulate care modeleaza perceptia individuala si colectiva, prin ignorarea ei, indiferent de falsitatea sau adevarul exprimat prin ea. Rememorarea are un final pentru ca are un inceput si este de bun simt , neinvaziva. Ce se va intampla la finalul ei, s-a mai intamplat si prin ea ne actualizam cu actualul dinamicilor inoitoare, facem pasul spre o noua treapta in folosirea atentiei si gandirii impregnate cu constiinta ratiunii sale in existenta, prin recunoasterea faptelor sau actiunilor consecinte, inconstientei ei. Gandirea este un proces material, in materie, constiinta structurilor sale inconstiente siesi, va determina un nou nivel de expresie a sa, ordonata in natura sa de noua energie, constiinta plenitudinii existentiale. In acest proces viteza gandului uman este viteza luminii, cu aceasta viteza perceptia se releva -creatoare. Constiinta perceptiei creatoare ne conduce la constiinta sacrului a tot ce este viu, constient si care percepe in sine , ca expresie a plenitudinii impulsului initial al creatiei si incomensurabilului sau potential recreativ. A nega valoarea si desconsidera ierarhizand pe false criterii de importanta tot ce este viu, se releva ca opozitie la impulsul propriei existente si constiinte, ca izolare de Inteligenta care l-a nascut. Izolati de inteligenta, ne masuram inteligenta.ca sa gasim scuze si motivele refuzului, pentru a ne complace . Cititi la persona intaia singular asa cum eu le scriu de fapt. Observati ca politetea si pluralul exprimarilor este de fapt o impartire de responsabilitate si o diminuare a expresiilor individuale..
Rezultatul acestui proces este o perceptie inteligenta. Inteligenta se exprima reflectand in gand si memoria gandului prin gandire, omul prin rostire , adevarul aceea ce percepe strucutral si informational, impregnad cu constiinta sa la nivele respective , ceea ce este energia si formele sale corporale , interactiunile, in universul orizonturilor apropriate sau indepartate- spatio-temporale.. Privind in departari privim in trecutul indepartat si privind aproapele privim un timp apropiat al propriilor expresii. Spatiul si timpul sunt in relatie de transformare in perceptie, precum energia si substanta. Simultaneitatea perceptiei atesta simultaneitatea si conexiunile existentei, aparenta stabilitate si extrema fluiditate, efemerul si esenta, in relatie si dinamica, in prezenta inteligentei si constientei sale. Inteligenta este substantialitatea a tot ce este reflectandu-se pe sine in propia creatie sau exrpimarea naturii sale.. Nu poti deveni inteligent si nici controla inteligenta, nu poti masura inteligenta. Contiinta este dintotdeauna perceputa ca lumina spiritului sau inteligentei.Inteligenta este tot ce a fost si va fi intotdeauna, iar constiinta se naste creste si implineste prin recunoastere, este puterea creatoare a inteligentei, omniprezenta si omniscienta sa..Constiinta ca punct de reflectare a intregii creatii este esenta sau substanta a inteligentei , viata sa. Daca recunoastem fara explicatii ca, tot ce suntem noi si tot ce cunostem, datoram existentei luminii ca radiatie unica in univers, recunoastem propria natura de dincolo de forma creatiei sale . Lumina ca radiatie a inteligentei strabate universul si-l reflecta generand percetia si cunoasterea inteligenta a ceea ce este . Calitatitile naturale ale luminii ne reflecta nu numai formele ci si structurile substantelor acelor corpuri reflectate,, elementele sunstantialitatii lor fundamentale.Lumina parcurgand imensitatea inconjuratoare a timpului-spatiu, "se alungeste" ca unda pana devine "nevazuta" in banda de frecvente si amplitudini care caracterizeaza perceptia umana, dar nu se pierde, prima lumina este si acum si am recunoscut-o ca radiatie cosmica de fond , mediu existential care impregneaza universul cunoscut si face ca informatia infasurata in ea, informatia memorie a istoriei dinamicilor universului sa coexiste cu desfasurarea lor ulterioara. In aceasta 'lumina' este infasurata intreaga informatie-substantialitatea inteligentei impulsului initial conform careia universul a evoluat ca dinamica formativa ulterioara, lumina impulsului creator initial a transformarilor din univers sau arta univesului miscarii interioare si a plenitudinii sale.Aceasta aspiratie a absolutului care ma face sa ma exprim asa ca si cum as infasura in Inceput intregul fara sa reusesc, face si ea parte din impulsul initial, din aspiratiile aspiratiile sale. La un moment dat precis al transformarilor energiei si subsatnatei universului fara constiinta sau autoreflectare existentiala, substanta si miscarea sa a fost impregnata cu constiinta si constiinta s-a dezvoltat reflectand creatia si inteligenta ei prin aceleasi transformari si a devenit corp ("Cuvantul s-a intrupat".) al inteligentei esentialmente creative, cristosul acesteia, reflectarea armoniei sale launtrice atotcuprizatoare desfasurandu-se existential si infasurandu- se in constiinta , miracolul simultaneitatii miscarii si repaosului creator. Aspiratia absolutului, fundamentala structurii constiintei umane, este ratiunea functiunii sale initiale de recunoastere a tot ce este, ca ceea ce este si prin asta implinindu-se in viata si existenta sa. Sunt multi care sustin ca trebuie sa ne linistim, dar linistea la care se refera ei este maxim de dinamica launtrica a reflectarii ,de confundare in simultaneitatea existentei sale, o calitate nou si complet diferita de" linistea facuta" prin refuzul percetiei sonore sau fuga de aceasta, este calitatea claritatii interioare a receptivitatii esentiale a propriilor fiinte.In aceasta claritate interioara constiinta reflecta fidel ceea ce este asa cum este , este perceptie inteligenta referitoare la o partialitate expresiva sau forma, sau la o totalitate sau la miscarea fara miscare a acesteia. Din exterior vedem o forma ,daca intram in ea ne trezim intr-o imensitate a miscarii din acea forma , acesta constituie paradoxul formei de a fi si a nu fi in acelasi timp, vibratia cea mai inalta ca radiatie in univers pe care doar inteligenta, Misterul poate reflecta si aceasta reflectare este impuls creator-recreator, al celui mai indepartat trecut si viitor si totusi prezent ca "gratie divina" in constiinta noastra. .Fiti impacati cu voi insiva ca nu vom cunoaste o liniste definitiva, o pace eterna sau vreo informatie definitiva care sa "ne scoata" din vibratia dinamicii existentelor noastre, placute sau neplacute dupa cum si-o face fiecare. Existenta si lumea merge bine asa cum merge, se desfasora, apoi infasoara prin ardere, simultan si esalonat temporal, spre a recunoaste si distinge asemanatorul de neasemanator , congruenta de cotingenta, etc , pentru a ne imbogati cu Discernamant si Umor existentele individuale. O putere fara discernamat este distructiva si autodistructiva. "Inteligenta cosmica (a ordinii creative) , avem putere sa luptam dar nu si discernamantul de a distinge cu ce merita sa luptam si cu ce nu" Puterea omului este recunoscuta, dimensiunile ei sunt nerecunoscute, dar daca o folosim pe directii si sensuri inutile existentei creative a universului timpului si spatiului , pierdem timpul si devenim bolovani sau pierdem spatiul si devenim aerieni. Concluzie , lipseste structurii constiintei aceluia, focul, poenixul launtric din care se naste orice lumina, si apa, simtamintele umane; drept urmare trebuie daruit "Acela" pentru ca nu are vina, incomplet fiind nu fiinteaza, nu traieste ci raiste.. Minunea mintilor individuale in existenta este ratiunea sigurantei de neafectat a miscarilor si existentei plenitudii ca atare, are menirea sa restranga la sfere individuale consecintele nebuniilor copilaresti firesti al libertatii fara efort, sau responsabilitate - har esential a ceea ce este nevazut in om. Constiinta cu care a fost impregnata materia universului prin arta transformarilor inceputului impuls , s-a dezvoltat pe doua si s-a reverberat in 4, 8directii, (* a8a este cea biologica)ca armaturi a plenitudinii ei esentiale. ( rata de crestere-descrestere care corespunde si luminii electromagnetice, unda corpuscul simultan, de la unu la doi). Ceea ce eu recunosc nu este ceva nou si nici meritul meu ca exista; reflect prin gandire un bagaj de perceptii informatii ale umanitatii ca intreg, nu este nimic personal in asta Cum se intampla acest proces al reflectarii in gandire ca proces in materie, habar nu am , se intampla cand imi orientez atentia spre cunoasterea omenirii ca efort colectiv de explorare si sedimentare a informatiilor certificate de comunitatea exploratorilor ei. Ce fac de fapt altceva decat sa rememorez, sa recunosc cunosterea? Ce perspective se deschid in urma acesstui proces nu cunosc inca, dar am impulsul actualizarii, infasurarii cunoasterii timpului in actualitate prin comunicare.Sunt constient de faptul ca nu toti oamenii isi folosesc atentia in aceasta directie si ca este bine asa, nu putem lasa "goluri" in perceptie contrazicandu-ne, dar nici nu o putem umple cu o cunoastere definitiva care implica stagnare, involutie ca blocaj al izolarii de dinamica inoitore a creativitatii intelgentei sursa si a constiintei ei. Fiecare imbogatim constiinta prin experientele noastre extragand lumina din ele sau pe noi insine, eliberandu-ne pentru a fi receptivi spre noile dimensiuni ale existentei in evolutia sa, pentru a fi prezenti cu ele Nu putem participa cocreativ la evolutia existentei legati de, si, printr-o cunoastere definitiva dar nici prin negarea cunoasterii acumulate care modeleaza perceptia individuala si colectiva, prin ignorarea ei, indiferent de falsitatea sau adevarul exprimat prin ea. Rememorarea are un final pentru ca are un inceput si este de bun simt , neinvaziva. Ce se va intampla la finalul ei, s-a mai intamplat si prin ea ne actualizam cu actualul dinamicilor inoitoare, facem pasul spre o noua treapta in folosirea atentiei si gandirii impregnate cu constiinta ratiunii sale in existenta, prin recunoasterea faptelor sau actiunilor consecinte, inconstientei ei. Gandirea este un proces material, in materie, constiinta structurilor sale inconstiente siesi, va determina un nou nivel de expresie a sa, ordonata in natura sa de noua energie, constiinta plenitudinii existentiale. In acest proces viteza gandului uman este viteza luminii, cu aceasta viteza perceptia se releva -creatoare. Constiinta perceptiei creatoare ne conduce la constiinta sacrului a tot ce este viu, constient si care percepe in sine , ca expresie a plenitudinii impulsului initial al creatiei si incomensurabilului sau potential recreativ. A nega valoarea si desconsidera ierarhizand pe false criterii de importanta tot ce este viu, se releva ca opozitie la impulsul propriei existente si constiinte, ca izolare de Inteligenta care l-a nascut. Izolati de inteligenta, ne masuram inteligenta.ca sa gasim scuze si motivele refuzului, pentru a ne complace . Cititi la persona intaia singular asa cum eu le scriu de fapt. Observati ca politetea si pluralul exprimarilor este de fapt o impartire de responsabilitate si o diminuare a expresiilor individuale..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu