11 martie 2015

sa intram si sa ne odihnim

 Povestea vizionarului.
Sunt oameni in visul carora nu este loc pentru altcineva, este doar el in visul sau dormind.Poti intlani multimi de variante   parelnicie ale lor , dar  pe cei adevarati nu-i poti contempla decat dinafara. Sunt oameni in visurile carora este loc pentru altii Uneori in cazuri foarte rare al marilor iubiri sau marilor prietenii , visele se pot impleti in mod desavarsit, astfel incat doua fiinte autentice , (ca exceptie mai multe) sa traiasca in acelasi vis.Va rog mai bine sa ascultati esentialul, urmand ca dupa aceea sa va raspundeti singuri la intrebarile ramase si sa va alegeti singuri calea. Acum in scurtul rastimp pe care-l putem dedica in intregime fara ca bunul mers al lumii sa sufere,ne vom aminti ceva din viitor despre enigma umana . Chiar daca natura a inzestriat omul dintru inceput in mod deosebit, un om deprinde o arta in decursul timpului.t  Tot asa cand ni se releva Arta transformarilor, suntem precum copiii care canta pentru prima data sovaielnic la un instrument. Cu cat mai mult va repeta interpretarea, cu cat repertoriul lui se va largi, copilul de atunci va stapani mai bine posibilitatile intrumentului sau, misterele auzului si emotiilor publicului. Abia mult mai tarziu va putea deveni un interpret vestit. Lucrurile sunt si mai complicate daca instrumentistul vrea sa devina compozitor. Atunci va trebui sa cunoasca perfect posibilitatile tuturor instrumentelor unei orchestre, teoria armoniei si a contrapunctului ,etc. Dupa mii de ani Arta transformarii este cunoscuta in asa fel incat sa putem compune un concert.Dar la inceput suntem asemeni scolarului naiv care invata rudimentele muzicii; tot ceea ce stim este a muzica exista. De aceea drumul nostru este presarat cu greseli. credem ferm in mode, in profetiile varstei tehnologice, in ideea Libertatii fara efort. Am construit pe ruinile antice o lume perfecta care s-a dovedit statica si inutila. In ultima instanta efortul milenar al fiecaruia de a aduce in fiinta aceasta lume s-a dovedit relativ. Cu ajutorul Artei, acesta lume in care am trait ar fi putut fi creata intr-o clipita. Este falsa ideea sau credinta ca pentru acela ce stapaneste Arta nu exista nici o "realitate". Dimpotriva exista lucruri date, imuabile-mintile umane. Dar fiecare dintre acestea se diferentiaza de celelalte doar in masura in care, prin Arta transformarii nu patrunde intr-o unitate inteligibila. Toti oamenii au fost destinati sa atinga arcanele Artei, dar ciudatenia acestui proces consta in faptul ca umanitatea ca grup este dintr-o data salvata in momentul in care un singur membru al ei devine maestru al Artei. Ce se intampla  in acest caz cu ceilalti? Ei bine, nimic; li se deschid cateva cai si  o singura solutie pentru fiecare. Aceasta solutie depinde de esenta individului: o viata conforma esentei in interiorul visului sau celui mai intim. Aceasta revelatie este foarte tarzie. Prin intermediul tehnologiei am incercat sa construim paradisul Civilizatiei, adica "o solutie valabila pentru toti" Aceasta "solutiie" nu este posibila decat cu oameni lipsiti de vise. Experimentul nostru a demonstrat ca tehnologia este buna pentru roboti nu pentru oameni. Omul este fiinta care aspira catre Arta prin vis. Unica si ultima lui implinire este de a i se permite sa traisca in propriul sau vis.Din pacate insa multi nu mai au aceasta posibilitate finala. Ei trebuiesc lasati sa traiasca  in Convietuire, sa se bucure de Libertatea fara efort. Dar exista si foarte multi oameni care nu-si pot gasi pacea niciodata, visul lor personal este tulbure, plin de teroare, de resentiment fata de ceilalti sau de ei insisi. Ai face sa traiasca intr-o asemenea realitate ar echivala pentru ei cu condamnarea la chinurile infernului. Un infern pe care-l duce cu el oriunde se invarte. Prin Arta ei pot fi salvati de infern dar, nu vor cunoaste niciodata adevarul. De aceea ei trebuiesc lasati sa traiasca inlauntrul lumii. Lumea insasi intotdeauna a fost si a ramas o fictiune a Artei cu scopul de salva intr-un fel pe condamnatii la infernul personal. Din cand in cand prin moarte, ei se scufunda in ei insisi, iar Arta rabdatoare, ii aduce inapoi. Nu stiu daca exista vreo predestinare pentru eternitate sau daca au oarecari sanse de salvare. Oricum , astazi lucrurile s-au schimbat, oamenii s-au imputinat in lume, dintre acestia mare parte sunt nemuritori. Tot ce stiu este ca umanitatea a fost gandita ca un mecanism de salvare.de aceea poate fiecare ins a avut un grad de libertate, o libertate suprema de care nu s-au putut folosi fiindca ii lipseau libertatile mai putin importante. Toate acestea suna aproape a tehnologie; poate ca si tehnologia a fost un mijloc de a descrie raportul omului cu Arta. Poate ca omenirea a fost deja  de mai multe ori salvata prin accesul la Arta al vreunui individ.dar, acesta nu trebuie sa fi vegheat prea mult la carma lumii! Pana la urma puterea inteligibilului unic trebuie sa-l fi integrat ca pe o picatura intr-un ocean. Acum ai aflat ceea ce era mai greu de inteles. restul il vei descjfra singur!

Un comentariu:

  1. Referitor la ".de aceea poate fiecare ins a avut un grad de libertate, o libertate suprema de care nu s-au putut folosi fiindca ii lipseau libertatile mai putin importante", as zice ca este o chestiune de ordine, de ordine a libertatilor, a revelarii libertatilor si nu neaparat o lipsa.

    Gil
    :)

    RăspundețiȘtergere