11 martie 2015

batalia

Campul confruntarilor este campul constiintei individuale
Bataliile purtate in acest camp sunt batalii inconstiente. Acest gen de batalie ne conduce la a realiza inutilitatea ei si inutilitatile care o motiveaza. Ultima batalie este batalia cu inutilitatile revelate de prima batalie, ultimul cantec si dans al luptatorului.  Omul care gandeste este omul care munceste si se  va preamari afirmand ca "munca inobileaza" ; cu atat mai mult cu cat ingustimea gandirii sale pe directia muncii este mai accentuata si-l izoleaza mai tare in campul plenitudinii propriei constiinte cu care lupta ca sa munceasca.. Dar dupa cum evidentele releva gandirea-munca  i se releva ca incremenire in rutina ei si omul se  degradeaza corporal  prin asa numitele 'boli profesionale' in domeniile specifice muncilor sale, mentale, emotionale sai fizice si toate la un loc, muncid la "batranete" ca obiectivare inconstienta a reflectarii personale  drept consecinta a muncii sale.In aceasta rutina lineara  a propriei viziuni si a rolului sau in ea ,omul se refugiaza in visare. Viseaza cu ochii deschisi si continua dupa ce adoarme. Visele constiente sunt legate de dorintele neimplinite si sperantele neonorate ca promisiuni a efortului sau de gandire si muncii sale; visele inconstiente din timpul somnului sunt legate de neimplinirile in plan sufletesc si intimitate. Visatul este fara efort si munca il epuizeaza pana ce obosit renunta la visare si se abandoneaza fatalitatii consecintelor eforturilor sale. Se retrage in sine   imploziv si ceva necunoscut il aduce din nou la suprafata unde explodeaza; este un puls ,o respiratie , o regenerare . o noua zi sau o noua existenta apare in constienta lumii Acest "puls" se reverbereaza  si isi  incetineste ritmul sau pana se transforma in ciclurile din perceptie , ciclul Zilei, al anotimpurilor, anilor, renasterilor etc; pulsul sincronicitatii insesizabile se desfarsoara relevandu-si potentialul si expresia creativa, esentialaitatea propriei existente. Omul de la natura este "dotat" desavarsit si dotarile sale sunt exprimate ca "arta" sau "maiestrii" ale harurilor si darurilor sale Cand omul devine constient de dotarile sale maiastre si le reverbereaza in lume, el este receptat ca "maestru" al artei si intreaga omenire este salvata odata cu aparitia lui. "Maestru" nu este un om deosebit ci un om natural sau in natura sa, el este constient ca maiestria sau arta il genereaza precum functia organul, apoi o amplifica lasan-do sa se exprime prin el ceea ce-l intareste existential; Monada pulsului, repaos si miscare in acelasi timp , fara constienta ei este miscare totalitatii sale, care ni se releva ca providenta, sau norocul implinirilor nemaisperate si iutate; impluslsul sincron cu el insusi este in afara perceptiei si este sursa-expresia "artei" sau maiestriei celui care ii percepe reverberatia miscarii sale in  inoiri sau regenerali existentei in toate dimensiunile ei, spiritul in manifestare..

obs ; nu stiu cat de relevate sunt consideratiile de mai sus cuiva  deoarece nu sunt vis si nici visare; evident sunt nefolositoare pentru ca nu exprima o cunoastere ci constata o cunoastere necunoscuta denumita Arta transformarilor ca sursa a tuturor maiestriilor posibile si desavarsite ale dotarii fiintilaenaturale ale omului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu