Adevar si minciuna, bine si rau, masculin si feminin, util si inutil, subtil si grosier, etc
Dorinta separa , desparte ceea ce trebuie de ceea ce nu trebuie, ceea ce este de ceea ce nu este, etc. Reflexia dorintei in gandire genereaza structuri ale adevarului si ale minciunii, ale binelui si raului ,ale utilului si inutilului , ale suoerficialului si profundului ,ale inaltimilor si abisurilor, ale spiritualului si ale materialului, ale universalului si individualului, etc. Aceste structuri din perceptie genereaza interpretari ale ratiunii si functiunilor lor, ale utilitatii si folosirii, ale necesitatii si dorintei, in final constiinta separarii lor ca existente antagoniste , iar relatia dintre ele este una de confruntare pentru putere si dominatie asupra celorlalte structuri. dar Daca privim aceste structuri gandite ca polarizari conceptuale ale explorarii inconjuratorului constiintei umane , vom reliza ca ele sunt irelante luate separate unele de altele, ca daca ne concentram atentia asupra unei structuri gandite se umfla si umple intreaga percetie pana explodeaza nemaiputand fi sustinute. De ex daca va concentrati atentia pe structura vinovatiei va veti simti atat de vinovati incat nu va mai exista altceva decat o imensa vina a carei sursa sunteti . Apoi veti simti dorinta de a va pedepsi ca sa va vindecati de vinovatie si veti realiza ca nu nu aveti pe cine sa va razbunati pentru vina deoarece orice directie va lua razbunarea voastra veti descoperi nevinovatia a ceea ce vreti sa pedepsiti. De ex daca vreti sa va dati o palma veti descoperi ca obrazul nu are nici o vina si asa mai departe pana ce vedeti irelevanta razbunarii si inutilitatea vinovatiei ca structura gandita. Vinovatia este o haina pe care gandul o imbraca pana ce realizeaza inutilitatea ei prin transparenta care nu-l asunde precum hainele transparente pe imparatul obsedat de haina sa prezentandu-l supusilor in fundul gol fiind convins ca este imbracat in cel mai fin si stralucitor vesmant. In ceea ce priveste polarizarea adevarul de minciuna a realului de fals, vom constata ca orice informatie adevarata sau falsa functioneaza si aceasta revelatie face inutila obsesia adevarului sau minciunii ca separare si avem revelatia adevarului a ceea ce este ca ominiprezenta a adevarului nemai proiectandul ideatic in absoluturi cat mai departe de noi insine si cat mai de neatins. Intelepciune insemna a distinge ceea ce este adevar ca adevar si ceea ce este fals ca fals; iar idstinctia nu separa ci este relatia continatoare a formelor care se sustin reciproc pentru ca procesul deciziei sa fie relevant. Decizia este un acord individual care nu genereaza conflicte inutile in interiorul atentiei prin polarizarea monadei respective. Am putea afirma poetic ca minciuna este umbra adevarului pe care se reflecta lumina sa sau radiatia constiintei sale. Impofida dualitatii unei superficiale interpretari a formelor conceptelor din minte vazute ca separate realizam repede ca tot ce exista ca dinamica in existenta este si are ca forma o structura triadica ca rezultat al dinamicii existentiale a formelor respective care se sustin reciproc; Exemplul din perceptie a manifestarilor este evident daca vedem cele trei a;emente (desi unul este invizibil) ca triada anod-catod- curent; fara anod sau catod curent nu exista ci doar o miscare haotica a electronilor (campuri magnetoelectrice) si fara curent ca ordonare a miscarii electronilor intr-un flux (campuri electromagnetice) anodul si catodul sunt inutile ca forme strcturi. dar daca mergem mai departe toate cele trei elemente de studiu implica mai departe un mediu in care exprimarea lor este posibila ,un continator. Ratiunea gandirii este implinirea ei si din realizarile acestei impliniri evidenta arata ca gandirea rationala rezolva orice problema a necesitatilor reale sau imaginare. Insa daca vrem ca prin gandire sa rezolvam o problema psihologica a individualitatii umane ea se dovedeste inadecvata ca instrument din moment ce nici un instrument nu poate rezolva ce numai cel care-l foloseste poate. Aceste evidente sau truisme formeaza un mediu generalizat social care determina un comportament inadecavat de tipul miscare browniana a indivizilor sociali ,un haos psihologic denumit stres din care incercam sa iesim copiind functionarea instrumentelor create de noi insine sau o gandire mecanica chiar daca am extins-o in domeniul informatic sau invizibil pornind din cel formal sau industrial in care il inglobam si care functioneaza tocmai pentru ca au aceeasi natura si formeaza o sinarhie . Tenditele noastre de a automatiza instrumentele sunt usor de inteles cand relizam ca asteptam ca instrumentele sau gandirea mecanica a insumarilor si insiruirilor conditionale sa ne rezolve problemele singure. Evidenta ne arata ca oricat de automatizate ar fi ele tot nu vor putea rezolva problema complicata a interactiunilor umane sau a problemelor psihologice ale individualitatii umane legate de identitate si sens sau ratiune existentiala, problemele legate de recunoasterea valorii, apreciere si iubire neconditionata si mai ales probleme legate de moarte si inexistenta.Degradarea conceptului de libertate a condus la a considera ca daca ceva sau cineva ni se supune orbeste inseamna ca ne iubeste si apreciaza, ne recunoaste supreamatia sau maretia. In prezenta automatelor ne simtim in siguranta , ele ni se supun orbeste chiar daca nu intelegem cum, important este efectul supuneriilor care ne stimuleaza simtamantul sigurantei si superioritatii in acel mediu artificial al tehnologiei gandite sau gandirii cunoasterii nstrumentata de noi spre a ni se supune. O.K. este daca necesitatile la care raspund aceste instrumente sunt rationale dar problemele psihologice enuntate anterior nerezolvate inlocuiesc perfid necesitatea rationala cu nevoia pishologica ; ma bucur de supunerea unui instrument automatizat care ma scuteste de eforturi sau munca dar acesta satisfactie nu dureaza, ma plictisec repede precum copiii de jucariile noi oricat de automatizate ar fi ele ,le abandoneaza cand si ceilalti copii au asemenea jucarii.Astfel goana dupa jucarii noi care sa ne satisfaca efemera senzatie de superioritate si putere in raport cu ceilalti pare fara sfarsit dar resursele din care sunt gandite au un sfarsit , se epuizeaza iar reciclarea lor nu insemna refacerea lor ci insemna a hrani tehnologie cu propiile deseuri (precum noi ne-am hrani cu propriile fecale oricat de prelucrate tehnologic si parfumate, mineralizate, etc ar fi, tot fecale sunt) tehnologia ne apare ca o haina a lumii in care lumea dispare mancata de tehnologie care ramane goala de continut .iar oamenii vor fi inlocuiti cu clone de intretinere a tehnologiei care nu este de sine statatoare si se degradeaza continuu, choar daca productia tehnologie va fi preluata de roboti si de roboti programati sa produca roboti. Multiplicarea prin clonare va conduce la asemenea degradare a originalului prin insumarea sirului de aproximari incat se va narui complet intreaga constructie.Daca afirm ca aceste experiente desfasurate mai sus ca posibilitati (sub generica denumire de experienta a sirului de evenimente ale unei atitudini gresite in existenta) nu sunt scenarii inspaimantatoare ale viitorului posibil ci pataniile trecutului indepartat si uitat sau ascuns ca sa fie repetat de necunoasterea lui si a consecintelor sale , multi ma vor considera idiot bun de recluziune. Dar imi fac Datoria si va reamintesc ca "cine nu cunoaste istoria este condamnat sa o repete iar cine cunoaste o istorie falsificata este condamnat pur si simplu" Cat sa o mai luam de la capat, cate "a doua sansa" sa mai primim, cand o luam de la capat cu aceeasi greseala sau din aceeasi geseala incepem? Nu exista alta varianta decat trezirea iar aceasta actiune denumita asa nu are o rutina este pur si simplu, te trezesti si esti treaz in propria ta constiinta lume.Abandonam hainele trecutului sau istoriei cunoscute sau necunoscute daruindu-ne responsabilitatea faptelor individuale care se vor reverbera in colectivitati, nu este ceva de reparat sau pedepsit, nici ceva ce trebuie sa devenim ci suntem noi insine traziti in bucla unei modalitati temporale uzate de rutina ei. Sinarhia celor treziti chiar daca nu se cunosc sau sunt localizati impreuna va gasi "solutiile nebanuite" ale cailor domnului trezit in creatie . Curentul sinarhic al constiintelor trezite va 'invia' cei doi poli anod-catod fiintial al curentului celui viu ca expresie a treimii de baza sau sine , sau codurilor de baza ale fiintelor umane si aposibilitatii de a merge chiar mai departe de sine, fara sa mai sacrificam inutil inutilitatile naivitatii. Tot ce stiu este ca nu stiu nimic din ce va fi clipacare vine si ziua urmatoare dar ca voi sti dupa ce nu voi mai avea nevoie sa stiu si prin manipularea stiintei mele sa afectez fara sa vreau minunatul edificiu si plenitudine a frumusetii si armoniei planetare si universale.Ce am inteles din experintele tarire si experientele raire este ca elementul fals este timpul si pozitionarea temporala ca rutina si complacere; cand "timpul s-a oprit" am vazut inceputul sau ca pe atitudinea mea inadecvata propriului sine sau interferenta.
Intrebarea din titlu se releva gresit pusa; "se poace si asa si asa" , cum zice ardeleanul! Conceptia fragmentarii sau separari a condus la o constiinta a ei si o lume dusmanoasa cu ea insasi, o constiinta de rasa care produce durere si stres inlauntrul sau fara varianta de scapare, sau EVA(A)DA(M)RE. Polaritatea a condus la multiple realizari tehnologice folositoare sau inutilesi la aparitia unei constiinte stiintifice rationale. Trezirea constiintei sursa sau autenticitatii , "a originalului ", este "aproape', atat de aproape ca nu reusim sa o vedem.orbiti de starlucirea ambalajelor istorice ale timpului consumat ca experienta "greselii" sau 'raire'. Cheia oricarui succes este hotararea neinduplecata care nu este umbra sa - incapatanarea ambitiiei. Indrazneala de a auzi ascultand emanatia propriei inimi are ca umbra curajul a-vantului nestavilit al darurilor tale originale, nefacute, negandite, nestiute in exprimarea lor planetara in toate straturile de rafinare si materialitate a propriei fiinte a unicului vis creator fara sfarsit.
P.S.
Ca epilog la aceasta desfasurare de imagini si visari declansate de intrebarea titlului cred ca pentru moment alegem neinduplecat ca alternativa a acelor concepte, distinctia care ne face distinsi si decenta care ne face umani. sau caldura cu care incalzim mediul nostru de constiinta biologica planetara, dragostea sacrului existential.neconditionata de expresie.
Dorinta separa , desparte ceea ce trebuie de ceea ce nu trebuie, ceea ce este de ceea ce nu este, etc. Reflexia dorintei in gandire genereaza structuri ale adevarului si ale minciunii, ale binelui si raului ,ale utilului si inutilului , ale suoerficialului si profundului ,ale inaltimilor si abisurilor, ale spiritualului si ale materialului, ale universalului si individualului, etc. Aceste structuri din perceptie genereaza interpretari ale ratiunii si functiunilor lor, ale utilitatii si folosirii, ale necesitatii si dorintei, in final constiinta separarii lor ca existente antagoniste , iar relatia dintre ele este una de confruntare pentru putere si dominatie asupra celorlalte structuri. dar Daca privim aceste structuri gandite ca polarizari conceptuale ale explorarii inconjuratorului constiintei umane , vom reliza ca ele sunt irelante luate separate unele de altele, ca daca ne concentram atentia asupra unei structuri gandite se umfla si umple intreaga percetie pana explodeaza nemaiputand fi sustinute. De ex daca va concentrati atentia pe structura vinovatiei va veti simti atat de vinovati incat nu va mai exista altceva decat o imensa vina a carei sursa sunteti . Apoi veti simti dorinta de a va pedepsi ca sa va vindecati de vinovatie si veti realiza ca nu nu aveti pe cine sa va razbunati pentru vina deoarece orice directie va lua razbunarea voastra veti descoperi nevinovatia a ceea ce vreti sa pedepsiti. De ex daca vreti sa va dati o palma veti descoperi ca obrazul nu are nici o vina si asa mai departe pana ce vedeti irelevanta razbunarii si inutilitatea vinovatiei ca structura gandita. Vinovatia este o haina pe care gandul o imbraca pana ce realizeaza inutilitatea ei prin transparenta care nu-l asunde precum hainele transparente pe imparatul obsedat de haina sa prezentandu-l supusilor in fundul gol fiind convins ca este imbracat in cel mai fin si stralucitor vesmant. In ceea ce priveste polarizarea adevarul de minciuna a realului de fals, vom constata ca orice informatie adevarata sau falsa functioneaza si aceasta revelatie face inutila obsesia adevarului sau minciunii ca separare si avem revelatia adevarului a ceea ce este ca ominiprezenta a adevarului nemai proiectandul ideatic in absoluturi cat mai departe de noi insine si cat mai de neatins. Intelepciune insemna a distinge ceea ce este adevar ca adevar si ceea ce este fals ca fals; iar idstinctia nu separa ci este relatia continatoare a formelor care se sustin reciproc pentru ca procesul deciziei sa fie relevant. Decizia este un acord individual care nu genereaza conflicte inutile in interiorul atentiei prin polarizarea monadei respective. Am putea afirma poetic ca minciuna este umbra adevarului pe care se reflecta lumina sa sau radiatia constiintei sale. Impofida dualitatii unei superficiale interpretari a formelor conceptelor din minte vazute ca separate realizam repede ca tot ce exista ca dinamica in existenta este si are ca forma o structura triadica ca rezultat al dinamicii existentiale a formelor respective care se sustin reciproc; Exemplul din perceptie a manifestarilor este evident daca vedem cele trei a;emente (desi unul este invizibil) ca triada anod-catod- curent; fara anod sau catod curent nu exista ci doar o miscare haotica a electronilor (campuri magnetoelectrice) si fara curent ca ordonare a miscarii electronilor intr-un flux (campuri electromagnetice) anodul si catodul sunt inutile ca forme strcturi. dar daca mergem mai departe toate cele trei elemente de studiu implica mai departe un mediu in care exprimarea lor este posibila ,un continator. Ratiunea gandirii este implinirea ei si din realizarile acestei impliniri evidenta arata ca gandirea rationala rezolva orice problema a necesitatilor reale sau imaginare. Insa daca vrem ca prin gandire sa rezolvam o problema psihologica a individualitatii umane ea se dovedeste inadecvata ca instrument din moment ce nici un instrument nu poate rezolva ce numai cel care-l foloseste poate. Aceste evidente sau truisme formeaza un mediu generalizat social care determina un comportament inadecavat de tipul miscare browniana a indivizilor sociali ,un haos psihologic denumit stres din care incercam sa iesim copiind functionarea instrumentelor create de noi insine sau o gandire mecanica chiar daca am extins-o in domeniul informatic sau invizibil pornind din cel formal sau industrial in care il inglobam si care functioneaza tocmai pentru ca au aceeasi natura si formeaza o sinarhie . Tenditele noastre de a automatiza instrumentele sunt usor de inteles cand relizam ca asteptam ca instrumentele sau gandirea mecanica a insumarilor si insiruirilor conditionale sa ne rezolve problemele singure. Evidenta ne arata ca oricat de automatizate ar fi ele tot nu vor putea rezolva problema complicata a interactiunilor umane sau a problemelor psihologice ale individualitatii umane legate de identitate si sens sau ratiune existentiala, problemele legate de recunoasterea valorii, apreciere si iubire neconditionata si mai ales probleme legate de moarte si inexistenta.Degradarea conceptului de libertate a condus la a considera ca daca ceva sau cineva ni se supune orbeste inseamna ca ne iubeste si apreciaza, ne recunoaste supreamatia sau maretia. In prezenta automatelor ne simtim in siguranta , ele ni se supun orbeste chiar daca nu intelegem cum, important este efectul supuneriilor care ne stimuleaza simtamantul sigurantei si superioritatii in acel mediu artificial al tehnologiei gandite sau gandirii cunoasterii nstrumentata de noi spre a ni se supune. O.K. este daca necesitatile la care raspund aceste instrumente sunt rationale dar problemele psihologice enuntate anterior nerezolvate inlocuiesc perfid necesitatea rationala cu nevoia pishologica ; ma bucur de supunerea unui instrument automatizat care ma scuteste de eforturi sau munca dar acesta satisfactie nu dureaza, ma plictisec repede precum copiii de jucariile noi oricat de automatizate ar fi ele ,le abandoneaza cand si ceilalti copii au asemenea jucarii.Astfel goana dupa jucarii noi care sa ne satisfaca efemera senzatie de superioritate si putere in raport cu ceilalti pare fara sfarsit dar resursele din care sunt gandite au un sfarsit , se epuizeaza iar reciclarea lor nu insemna refacerea lor ci insemna a hrani tehnologie cu propiile deseuri (precum noi ne-am hrani cu propriile fecale oricat de prelucrate tehnologic si parfumate, mineralizate, etc ar fi, tot fecale sunt) tehnologia ne apare ca o haina a lumii in care lumea dispare mancata de tehnologie care ramane goala de continut .iar oamenii vor fi inlocuiti cu clone de intretinere a tehnologiei care nu este de sine statatoare si se degradeaza continuu, choar daca productia tehnologie va fi preluata de roboti si de roboti programati sa produca roboti. Multiplicarea prin clonare va conduce la asemenea degradare a originalului prin insumarea sirului de aproximari incat se va narui complet intreaga constructie.Daca afirm ca aceste experiente desfasurate mai sus ca posibilitati (sub generica denumire de experienta a sirului de evenimente ale unei atitudini gresite in existenta) nu sunt scenarii inspaimantatoare ale viitorului posibil ci pataniile trecutului indepartat si uitat sau ascuns ca sa fie repetat de necunoasterea lui si a consecintelor sale , multi ma vor considera idiot bun de recluziune. Dar imi fac Datoria si va reamintesc ca "cine nu cunoaste istoria este condamnat sa o repete iar cine cunoaste o istorie falsificata este condamnat pur si simplu" Cat sa o mai luam de la capat, cate "a doua sansa" sa mai primim, cand o luam de la capat cu aceeasi greseala sau din aceeasi geseala incepem? Nu exista alta varianta decat trezirea iar aceasta actiune denumita asa nu are o rutina este pur si simplu, te trezesti si esti treaz in propria ta constiinta lume.Abandonam hainele trecutului sau istoriei cunoscute sau necunoscute daruindu-ne responsabilitatea faptelor individuale care se vor reverbera in colectivitati, nu este ceva de reparat sau pedepsit, nici ceva ce trebuie sa devenim ci suntem noi insine traziti in bucla unei modalitati temporale uzate de rutina ei. Sinarhia celor treziti chiar daca nu se cunosc sau sunt localizati impreuna va gasi "solutiile nebanuite" ale cailor domnului trezit in creatie . Curentul sinarhic al constiintelor trezite va 'invia' cei doi poli anod-catod fiintial al curentului celui viu ca expresie a treimii de baza sau sine , sau codurilor de baza ale fiintelor umane si aposibilitatii de a merge chiar mai departe de sine, fara sa mai sacrificam inutil inutilitatile naivitatii. Tot ce stiu este ca nu stiu nimic din ce va fi clipacare vine si ziua urmatoare dar ca voi sti dupa ce nu voi mai avea nevoie sa stiu si prin manipularea stiintei mele sa afectez fara sa vreau minunatul edificiu si plenitudine a frumusetii si armoniei planetare si universale.Ce am inteles din experintele tarire si experientele raire este ca elementul fals este timpul si pozitionarea temporala ca rutina si complacere; cand "timpul s-a oprit" am vazut inceputul sau ca pe atitudinea mea inadecvata propriului sine sau interferenta.
Intrebarea din titlu se releva gresit pusa; "se poace si asa si asa" , cum zice ardeleanul! Conceptia fragmentarii sau separari a condus la o constiinta a ei si o lume dusmanoasa cu ea insasi, o constiinta de rasa care produce durere si stres inlauntrul sau fara varianta de scapare, sau EVA(A)DA(M)RE. Polaritatea a condus la multiple realizari tehnologice folositoare sau inutilesi la aparitia unei constiinte stiintifice rationale. Trezirea constiintei sursa sau autenticitatii , "a originalului ", este "aproape', atat de aproape ca nu reusim sa o vedem.orbiti de starlucirea ambalajelor istorice ale timpului consumat ca experienta "greselii" sau 'raire'. Cheia oricarui succes este hotararea neinduplecata care nu este umbra sa - incapatanarea ambitiiei. Indrazneala de a auzi ascultand emanatia propriei inimi are ca umbra curajul a-vantului nestavilit al darurilor tale originale, nefacute, negandite, nestiute in exprimarea lor planetara in toate straturile de rafinare si materialitate a propriei fiinte a unicului vis creator fara sfarsit.
P.S.
Ca epilog la aceasta desfasurare de imagini si visari declansate de intrebarea titlului cred ca pentru moment alegem neinduplecat ca alternativa a acelor concepte, distinctia care ne face distinsi si decenta care ne face umani. sau caldura cu care incalzim mediul nostru de constiinta biologica planetara, dragostea sacrului existential.neconditionata de expresie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu