08 decembrie 2013

senzatia

Este cea mai mare realizare a ta
Si cel mai mare tiran al tau. Senzatia implica obligatoriu contactul. Contactul cu manifestarea si creatia , iar rezultatul este placerea si durerea. Apoi urmeaza reactia: acceptarea si "mai multul" sau respingerea si "mai putinul", exclusivismul. Paradoxul este ca in atitudinea reactiva la contactele noastre este o singura actiune care incepe cu placerea si se termina cu durerea sau incepe cu durerea si se termina cu placerea, si cercul dualitatii se inchide si invarteste mai departe.Contactul la nivel subtil este relatie, dinamica, cand incepi o noua relatie, un nou contact, placerea este mare, te atesezi si vrei sa incremenesti circumstantele ei; cand se intrerupe in mod inevitabil relatia, durerea este mare si cauti placerea pierduta intr-o noua relatie de acelasi tip cu aceeasi finalitate. Obsesia placerii este psihologica iar placerea senzoriala se finalizeaza odata cu incetarea circumstantelor manifestareii ei, este efemera, conjuncturala. Conjuncturile sau circumstantele sunt dinamice in continua miscare , se transforma , evolutiv sau involutiv in functie de asteptarile observatorului, unul cu observatia sa. Conjuncturi statice, incremenite nu exista;  nici ale placerii nici ale durerii, totul se misca sau se transforma intr-un sens sau celalat.Placerea si durerea sunt efectele contactului, polarizari formale sau fatete ale aceluiasi fapt si acesta polarizare este chiar reactia oricarui contact. Vrem mai multa placere si mai putina durere si aceasta actiune conduce la excitatia senzorilor pana la degradarea lor, " se ard" ca niste sigurante suprasolicitate si nu mai simtim ceva, nici placere nici durere, am 'dat ortul popii" Am folosit termenul de "ars" pentru ca este cel mai sugestiv pentru descrierea corpurilor senzoriale folosite in astfel de rutina. Corporal vorbind, nu exista tineri si batrani ci tinerete si tinerete arsa. Tineretea este spirituala, universala, unanim apreciata si dorita mai putin de tineri. Niciodata nu apreciem ce avem, dorim ce nu avem, dupa ce pierdem, plangem dupa ce am pierdut descoperindu-i valoarea; acesta este rutina obsesiei  placerii sau "duca" , "calea durerii" relevata constiintei lumii de "Buda". Dar noi suntem mediocri si invatam, daca nu suntem stupizi, doar din dat cu capul in locurile unde scrie sa dam. Indicatiile pretioase "aici este locul unde sa dai cu capul ca sa ti-l spargi" le consideram reguli prin care ni se in calca libertatea si numai de ai dracului dam cu capul sa ne demonstram libertatea. Nu afirm, cum simt reprosul, ca placerea este rea, ci doar ca este impreuna cu durerea si orice extrema, in orice directie, degradeaza fiinta; ca urmare bunul simt al masurii pacifica conflictul inchipuit dintre cele doua. Prelungirea placerii sau durerii este inutila, nu va complaceti in nici o directie.Acesta atitudine conduce la armonica intregimii energiei individuale si la "bucurie". Noi suntem spirit si bucuria de a fi este psihologica si fiziologica, expresia naturala a noastra, starea de gratie cautata. Bucuria este complet diferita de dualitatea placere-durere. Este o stare de intensitate a propriei energii, intensitatea existentiala a armoniei si omogenitatii intregimii personale in care  asentimentul si acordul cu intentia si perceptia nu produc perturbari in circulatia fluxurilor energetice in corp si fiecare flux sustine locul unde este util. Fluxul energetic sau fiziologic numit si "functia organului" din corp sau ratiunea sa existentiala, este 'bun" la locul sau  si nu il simtim fiind in armonie cu sine si casa sa organul respectiv, si daca ajunge in alta parte sau este incomplet sau prea intens produce senzatiile , excitatiile organului respectiv si il simtim. Din acest motiv cand suntem sanatosi nu simtim corpul, nici functionarea sa iar cand apar perturbari simtim boala si astfel apare paradoxul ca sanatatea este lipsa bolii si reciproca este valabila. Sanatatea nu este senzoriala, este spirituala si consecinta dinamicii saleo percepem la nivelul simtamintelor de incredre in sine si forta proprie, sau optimism.Optimismul este starea care releva sanatatea sau armonia functionala a fluxurilor energetice diferentiate functional si util in corp. Sanatatea are si o expresie de imagine corporala, tineretea. Degradarea corporala este expresia functionarii perturbate a fluxurilor energetice in corp sau perturbarii ratiunii lor existentiale sau a functiei sale. Ce perturba aceasta ratiune functionala a organelor corporale??? In mod evident functionarea lor este subconstienta, 10 la puterea 17 procese simultane numarate se cercetatori nu pot fi conduse constient fara perturbarea lor completa. Sistemele de prelucrare energetica si informationala subconstiente cu viteze ce depasesc liteza luminii, maretul edificiu universal nefacut de maini omenesti sau templul corpului fizic al omului, este cea mai mare realizare a universului in integritatea sa," Fiul" Domnului creator inzestrat cu cele mai inalte si complete calitati, posibilitati si capacitati creative sau atribute. Obisnuit, omul este asociat acestui corp-templu spiritual si tot obisnuit i se asociaza de cunoastrea psihiologica cele mai josnice atribute; cand aud ca " eh, e si el este om" atunci cand se evidentiaza josnicii comportamentale sau esecurile individului, cu greu imi stapanesc revolta si dezgustul in fata calomniei si rautatii inconstiente. Aici doresc sa exprim distictia termenilor subconstient si inconstient care in firescul alcatuirii lor au semnificatia de "la comanda sau sub directionarea constientului" si de " fara constient sau oponentul lui"; la fel de firesc," fara constient" este lucrul sau materia sau energia, fluxul energetic care intretine starea respectiva, ratiunea existentiala a "lucrului". Lucrul are semnificatia de "gandit" la timpul trecut si ca atare independent de o gandire ulterioara timpului sau care doar poate sa actioneze asupra sa degradandu-l sau imbunatatindu-l prin refacere sub alte forme. Lucrul nu are libertate de miscare sau actiune asupra sa, in schimb gandirea este forta care-l poate misca sau transforma prelucrandu-l, asociindu-l altori lucruri gandite deja, obtinand o noua functine a unui nou intreg asociativ alcatuit in care fiecare lucru isi pastreaza functiunea lui initiala deja gandita. Dar ce fel de gandire este aceea care poate avea astfel de actiuni altfel decat una constienta de ratiunea existentiala a lucrurilor si posibilitatilor asociative ale lor si cine poate concretiza actiunile in rezultate altcineva decat subconstientul la comanda constientului? Constient, subconstient, inconstient sunt etape reper in fluxul fara final al gandirii, nu sunt nume de lucruri ci fundamente ale percetiei. Ordinea procesului este perturbata de inversarea cauzelor lui; cand umblam dupa lucruir (avere, mijloace, instrumente biologice sau tehnologice) cauza actiunilor noastre sau tinta lor este "inconstientul", lucrul si aceasta directie de angajare personala perturba prin rutina ei procesul ordinii naturale, produce "dezordine" in gandire, psihic si fiziologie.Orice perturbare a gandirii produce o perturbare psihologica si una fiziologica prin reverberarea ei din spatiul in spatiul fracventelor vibrationale in energia proprie.. Abordarea 'inconstientului" drept "cauza" actionala , o produce; apoi se reverbereaza ca defect sau esec de atitudine,  comportament, reflectata din memorie ca gandire inconstienta. termenul de inconstient este o consideratie dun afara intelegerii procesului cuprinzator al gandirii in afara caruia termenul de "realitate" este irelevant.Memoria 'om' este campul intregii cunoasteri. Mintea este atotcunoascatoare de la inceputul existentei si ratiunii sale existentiale, creativitatea sau miracolul. Miracolul este expresia celei mai inalte stiinte, cunoasterii rationale functionand ca intreg sau subconstient, (insezizabil sau invizibil) , cea mai inalta si profunda ratiune a constientului ,unicitatea sa Constientul este expresia miracolului dinaintea sa si al carui "fiu" este , unitate in care, in ordinea existentei nu exista comflict.In energia universului viu aflat in meditatie nu exista conflict sau fragmentare intre intentie si edificiul perceptiei relevat de acesta. Intentia este asemanatoare dar complet diferita de dorinta si putem seziza diferenta prin lipsa dualitatii sale in care exceleaza dorinta. Intentia vietii este viata pe cand dorinta vietii este simultana cu teama de moarte, dorinta opusa primei si de aceeasi putere si cand sunt doua puteri egale ele se confrunta pentru suprematie aparand conflictul launtric, dialogul interior, statul de vorba cu viata si cu moartea incercand sa te hotaresti care este realitatea ta, incetinirea pana la oprire a procesului gandirii subconstiente fara hotarare sau deciziea fiului sau, gandului sau la nivel subtil. Gandirea nu poate fi oprita dar sta in stand-bay pentru nehotarat. Starea de functionare naturala a gandirii in totalitatea unicitatii sale dinamice nu este senzorial perceputa ca si sanatatea este spirituala si o recunoastem daca avem contienta ei in tacerea launtrica sau lipsa dialogului interior, care este ceva ce nu poate fi obtinut prin "facerea de tacere" care este franarea lui si implict perturbarea si galagia amplificata din perceptia launtrica care razbate la suprafata constientului in timpul somnului ca vise haotice sau cosmaruri. Claritatea interioara spune ca "mintea facuta tacuta este minte moarta" . Cautati locul unde taote fluxurile gandirii sunt in armonie si veti gasi locul pacii sau Dumnezeul ei, Dumnezeul armoniei naturale nepervertite." Povara mea este usoara"  si eliberatoare, adevarul elibereaza relevat constientului ratacit in inchipuirile sale. "NU te intoarce" in trecutul confuziilor prin dorinta de mai mult, nu exista mai mult decat ai deja. Revelatia claritatii interioare (scoaterea la lumina constientului a ordinii naturale intrinseci propiei fiinte)  ne da reperul de necontestat, in asentiment si acord cu noi insine, al radiatiei naturale a fiintei noastre, a sursei sale, cu care nu este necesar sa ne identificam sau sa devenim. Cautarea inceteaza, devenirea de nimic sau tacere inceteaza, si harul responsabilitatii se intrupeaza doar cand realizam ca toti ceilalti indiferent de hainele cu care au fost imbracati de calomniile invidiei sunt asemenea noua. Altfel vom incerca sa-i manipulam in numele unor idealuri si teluri care nu mai suntem  si care introduc mai multa moarte in viata. Intentia curata edifica perceptia curatenii si puritatii imanente a fiintei umane, samanta de dumnezeu in exprimare sau in experientele trecutului. Nu exista vindecare fara boala si in percetia naturii fiintelor umane nu exista boli si nu ai ce sa vindeci, numai aceasta atitudine "vindeca" prin inatrirea naturii si nu intareste pervertirile ideilor false despre om. Orice boala este o idee fralsa despre tine insuti , o calomnie pe care ai acceptat-o prin dorinta de a demonstra falsitatea ei.EU SUNT nu are nevoie sa demonstreze cuiva far a-si induce indoiala in sine sau fara a se separa de sinele sau. EU SUNT " a murit pentru noi" adica traieste in noi si pentru noi ca sa nu-l mai cautam in afara noastra precum am fost indusi in eroare .Profunzimea eternului nu este o teorie ci faptul viu care regenereaza intreaga omenire prin reberberatia sa simultana cu noi insine pentru a o aduce la starea de gratie, coborarea cerurilor pe pamant sau Dumnezeu intrupat care este viata botului de lut. "Eu sunt si voi sunteti ceea ce eu sunt". Nu exista nici o dihotomie sau bogotism in aceasta constienta a unicitatii in intregimea universala a imensitatii vii, spatiul de libertate si creatie a "jocului vietii'. Minimul ajutor este acela al constientei intentiei ca sursa a edificiului perceptiei, dar fiti vigilenti intentia nu are intentii sau dorinte, este puterea din spatele oricaror actiuni, actiunea este responsabilitatea fiecaruia, nu dati vina pe intentie si perceptia voastra. Ritualurile erau instrumente pentru concentrarea enegiei care sa puna in miscare intentia, dar toate ritualurile sunt morbide conditionand intentia de concentrarea energie care implica constienta risipirii sau imprastierii ei si acesta constienta este adevarul ritualului pe care-l intretine si intentia se lasa asteptata. De ce spun ca ritualkul este morbid? simplu , intr-o situatie punctuala , (si intotdeauna ne aflam in astfel de situatii), care implica actiune imediata prin periculozitatea ei , actionand conditionati de ritual  pana il afecem deja am fost anihilati sau victime ale situatiei. Actiunea in situatie punctuala periculoasa (iti pica suprinzator un bolovan in cap" implica raspuns imediat si daca nu exista intentia lui reactia noastra intarziata prin gandire (ritualul procesarii sau dominatiei constiente a datelor),  este tardiva intotdeauna. Elementul hotarator este atentia si sensibilitatea la miscarea energiilor in circumstanta sau asa numita anticipatie sau vedere simultana cu faptul sau actiunea sa, atentia neselectiva ale carei informari percepem ca  simtir", simtim bolovanul picand spre capul nostru fara sa-l vedem cu ochii fizici"si intentia este deja acolo simultana cu simtul. Decat sa incercam sa intelegem far sa reusim, intentia, mai bine observam cum se manifesta, cum isi face simtita prezenta in existenta noastra cotidiana si cu ce consecinte. Suntem in mare majoritate conducatori auto si va intreb daca nu ati remarcat ca de multe ori puneti frana si abia dupa aceea realizati de ce! Sau ca nu vedeti dupa curba dar nu deasiti si atunci cand depasiti chiar nu era o masina pe sens opus. Dar daca ganditi ca in curba nu se depaseste va veti intalni situatii in care la depasiri veti fi surprinsi de aparitia altui vehicol pe sens opus. Nu mai functionati dupa intentie ci dupa regulile gandite mereu neprezente in circumstante deci irelevante, si acesta functionare este periculoasa. Dar daca raspundeti si aveti incredere in simturile dvs, ele va vor conduce fara gres si se va intari relatia dvs cu ele spre beneficiul dvs. Nu lasati atentia sa se concentreze pe lucruri exclusiv ci pe spatiul dintre ele si astfel veti avea spatiul necesar oricaror manevre sustinute de intentia simultana si edificiul spatiului creat. Intentia intentiei naturale este viata si nu veti cunoaste moartea altfel decat ca implinire a dorintelor si parasirea lor. Dorinta inimiii este vocea intentiei pure, dati-i curs si atentie, nu va mai exista regrete de omorat sau suferit.  Cand ratacirea inceteaza , dorinta inimii voastre este, recunoasteti-o si apreciati-o , nu o mai targuiti . Senzatia contactului cu ea nu poate fi descrisa in cuvinte, toti poetii s-au straduit si inca nu a fost descrisa complet, toti inteleptii au incercat prin aforisme s-o cuprinda si inca este libera. Curaj , "indrazneala poarta in sine geniu, putere si magie"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu