birocratia este mormantul democratiei

Acest cuvant "democratia" atat de invocat si in numele caruia ne reprimam individualitatea, sinceritatea, promovand o imagine de sine care sa obtina acceptarea si sustinerea maselor, multimilor de nefericiti si stupizi care asteapta rezolvarea propriilor probleme de la reprezentantii alesi, este o iluzie, "vox populi, vax deii".
Aceatsa posibilitate organizatorica a societatii a fost ingropata de mult in Grecia antica unde nu era reprezentativa ci directa. Ea oferea fiecarui cetatean care putea purta o arma in caz de nevoie sa se exprime direct in Agora pe problemele punctuale ale comunitatii respective. Aceasta posbilitate a fost ingropata sub noianul de reguli birocratice ingraditoare  exprimarii cetateanului, care nu mai poate participa la decizii decat in cadrul normelor borocratice ale rutinelor  pe care reprezentantii lor le stabilesc ca legi pe care toti ceilalti trebuie sa le respecte mai putin ei insisi (ei se voateaza pe ei). Astfel reprezentantii sunt in afara democratiei valabile doar pentru multimi si a aparut privilegiul si "cetateanul neordinar" care-si stabileste singur privilegii in comunitate, autointitulat "demnitar". Dar ce ne facem cand  "demnitatea" nu se gaseste in gandirea si comportamentul demnitarului prins cu "cioara vopsita"? Nu putem face ceva pentru ca statutul sau interzice "ordinarului cetatean" dreptul la decizie.Este nevoie sa aduci dovezi pentru ceea ce este evident pentru toata lumea intr-un sistem tot de ei reglementat numit justitie. Ani de zile sunt necesari ca "demnitarul" sa fie dovedit ca ceea ce este si sistemul de ei creat, daca,  ia in serios  'fatada lui de justitie" este pus imediat cu botul pe labe prin atac la persoanele care activeaza in el , schimbari ale nebunilor care-si iau munca in serios, din functii si sistem. Sistemul trebuie luat in serios pentru gainari si ordinari nu pentru demnitari. Daca cumva vreun "demnitar" pica victima sistemului, acesta trebuie "reformat", nu este bun , nu functioneaza cum trebuie. Daca privim atent, sistemul numit "democratie reprezentativa" nu face decat sa puna individul sub dominatia multimii teoretice de votanti;  in fata celor multi orice individ este din start nesemnificativ. Spuneam ca acesta 'multime' este teoretica, procentuala, din cantitati necunoscute sau neverificabile . Cantitatea din care se calculeaza procentul reprezentarii este din ce in ce mai mica si procentul evident din ce in ce mai mare. Procentele se dau la suta dar niciodata suta sau intregimea populatiei nu este prezenta in calcule, x la suta din alta 'la suta". Din totalul unei populatii cu stupoare constatam ca procentul este nesemnificativ ca reprezentare a populatiei, deci ilegitim. Intre doua alegeri de reprezentanti , reprezentantii isi fac de cap; nu este vreo problema pentru ca se rotesc intre ei, oricum faci, aceeasi reprezentanti ai acelorasi ordinari ajung sa te reprezinte, schimband cardasiile, navetism parlamentar, transhumanta oilor la cald .  Si astfel reprezentantii dau legi cu care niciunul dintre cetateni nu sunt de acord, (nici chiar ei insisi ca simpli cetateni)  si striga ca au dreptul si reprezinta "vointa poporului" De exemplu nici un cetatean nu este de acord cu taxele si impozitele impuse , irationale, ale caror efecte nu se reflecta pozitiv in viata lor. Dar demnitarii au nevoie de bani pentru demnitatile lor si trebuie sa jecmaneasca multimea ca sa le ramana si lor mai mult dupa ce scot ochii multimimii cu daniile lor care nu sustin niciodata functiunile statale respective. Astfel nici un sistem social, cultura, educatie, sanatate, aparare, justitie, etc nu functioneaza  si mereu se invoca "reformarea" lor costisitoare. Este perfecta aceasta smecherie, nu rezolvi niciodata nimic ca sa fie mereu nevoie de tine , 'reprezentantul demnitar", cel care este ales ca sa rezolve . Daca ai rezolva , ce nevoie ar mai fi de tine? Ai fi un simplu functionar care supravegheaza functionarea sistemelor si intervine doar pentru corectie si nu reformarea sistemelor care-s rutine, evident platforme pentru exprimarea cetateanului si conditionari ale exprimarii sale.Veti spune ca si democratia este o rutina dar este rutina care viruseaza societatea si libertatea umana prin tirania ipocriziei sale extrem de galagioase. Desigur ca o comunitate ca sa functioneze armonic are necesitatea unor valori care o individualizeaza ca societate, valori conturate ca repere de comportament si atitudine, regulile civilitatii. Cand nu respecti regulile este firesc ca nu apartii acelei societati si ca urmare trebuie sa o parasesti ca sa nu functionezi tu insuti ca virus in sistemul ei de valori. Dar ce ne facem cand toti cetatenii  sistemului asa zis democratic functioneaza ca virusi in sistem? (incalca toate normele si reglementarile sistemului in masura in care o pot face, evaziunea , coruptie, organizare de tip mafiot sau crima organizata cu propria ei lege omerta- doamne fereste sa spui ceva ca esti exterminat moral, politic, economic, demonizat si crucificat ) Evident, toti sunt in afara valorilor si normelor reglementarilor  societatii respective. Atunci despre ce democratie vorbim, unde este ea? O teorie sub masca careia se ascunde prin conspiratia tacerii o altfel de structura ?. Mass media este cumparata, face jocul tacerii prin galagia puterii, lucratorii in justitie sunt atacati si amenintati sa faca acelasi joc si atunci sunt baieti de treaba si merituosi, valori ,culmi ale justitiei promovati in functii cu pensii mari. Naivii care au crezut in teoria asta sunt repede dezamagiti dar dau bine pe ecran prin forta naivitatii lor cu care sustin teoria; cand isi dau seama de substrat deja au mancat din otrava 'demnitatii' si aplauzelor, nu mai dau inapoi. " Cei putini sunt visul celor multi si cei multi carnea de tun si marfa de manevra a celor putini". Ca atare visul celor multi este cosmarul lor, cosmarul propriei neputinte si insuficiente acceptate ca eu personal. "democratia" ca sistem al respectului fata de fiecare membru al unei comunitati nu poate fi decat directa si este posibila doar in comunitati mici ca nr dar mari ca spirit, comunitati in care fiecare membru participa la decizie , la scenarizarea, regizarea, interpretarea  si corectia sau euritmia comunitatii. Valorile care individualizeaza si traiesc in comunitate  sunt liber consimtite sau angajate personal, responsabilitate personala nedelegabila; astfel sunt neconditionate in comunitatea respectiva si ca atare nepedepsita incalcarea lor, constienti ca acel care o incalca nu se doreste acolo si inevitabil se indeparteaza si paraseste comunitatea fara a fi nevoie de eliminarea lui brutala sau excludere, izolare, pedeapsa. Pentru orice individ care incalca valorile si normele de atitudine si comportament intr-o comunitate exista un minim ajutor din partea comunitatii, sa fie facut constient ca dorinta lui este sa paraseasca comunitatea si ca atare trebuie sa o urmeze urmandu-se pe sine. Moartea asa cum o percepem mereu viitoare si niciodata personala este o parasire generata de dorinta , parasirea valorilor si normelor de convietuire intr-un sistem rapace si violator al aspiratiilor de crestre, dezvoltare si evolutie a constiintei de sine. Sistemul social al 'democratiei reprezentative" alieneaza si imbolnaveste individul aservit mental ( faptele pe post de consecinte asupra individului ale acestui sistem sunt evidente, toate v.i.p.-urile lui sfarsesc dramatic). Dar noi nu trebuie sa parasim sinele degradat , imbolnavit, ci doar sa ne creem comunitati ale caror valori active sau vii in comunitate sa fie in asentimentul nostru. Sa parasim stare hipnotica  indusa de  sistem, nu propria fiinta biologica care poate fi vindecata de orice degradare sau disfunctie. Nu exista boli terminale ci doar nestiinta cauzei lor. Cauza intotdeauna esti tu pentru tine, eu pentru mine, si nu exista boala deasupra ta sau a mea; disfunctiile sunt "sub domnia " noastra, si niciodata viceversa. Din interior spre exterior este sensul autovindecarii, eliberarii constiintei de iluzia dependentelor. Punctul de vedere sau perceptie, sunteti chiar voi insiva, miscarea spre interior (profunzime in perceptie, cu sensul ca nu este undeva acolo sau aici) a punctului releva relatiile lui cu perceptia si libertatea sa de miscare . Orice miscare a sa schimba percetia si o intregeste, intareste libertatea de miscare a punctului si gandirea este directa si rationala, neaservita reprezentarilor sau simbolurilor lingvistice.Cu cat cunosti mai multe limbi si culturi cu atat mai clara iti este propria limba si cultura, adica a mijloacelor ca simboluri reprezentative a propriei activitati sa a ceea ce cultivi in exsitenta ta. Democratia reprezentativa in care reprezentantii isi bat joc de inteligenta celor reprezentati ca sa-i scoata din sarite si sa le capteze energia atentiei lor cu care se hranesc, la fel reprezentantii simboluri lingvistice ,litere si numere, corespondente sunetelor si imaginilor, isi bat joc de constiinta pe care o reprezinta sau de inteligenta spiritului uman pe care incearca fara sa reusesca sa o ingradeasca in inchisoarea emanatiilor lor descriptive care nu pot fi niciodata o oglindire simetrica cu faptele spiritului uman, nu le pot ingradi sau controla si atunci  dau vina pe inteligenta pentru incapacitatea sau capacitatea lor limitativa, asemenea parlamentarilor care dau vina pe poporul alegatorilor contestatari care sunt stupizi in alegerile lor altele decat cele dorite de ei. Inchisoarea spiritului uman in vraja numerologica si galagia descriptiva a sinelui(psihologia),  este reflectata social prin inchisoarea financiara si politica controlului si manipularii prin vorbele lipsite de continut ale promisiuniklor premeditat neonorate. Cceea ce este sus este ca si ceea ce este jos" sau " ceea ce este interior este ca si ceea ce este exterior" diferentele fiind doar formale. "Ceea ce este de un fel pana la un punct este de alt fel de la acel punct in colo", este decriptarea terminologica a centrului fluid al transformarilor a carui expresie faptica vie sunt indivizii umani. Orice transformare reala incepe in propria constiinta, campul tuturor confruntarilor, sau, functie de alegerile fiecaruia, campul  claritatii interioare, constiinta elevata a propriei libertati. Posibilitatile constiintei elevate in originea sa (nevrajite , nepervertite de gandirea irationala, natura constiintei ) sunt asa de mari si miraculoase incat vrajitorii (stamosii nostri obsedati de putere) s-au straduit din rasputeri sa o ascunda incarcand gandirea sau memoria cu tot felul de informatii descriptive a sinelui uman si nevoilor lui, care sa o ingreuneze, bulverseze si incetineasca de unde si expresia "de incet la minte" . Bomboana de pe coliva procesata de ei informational este prezentarea "IUBIRII" ca nevoie, unica si singura. Aceasta bomboana de pe coliva fiecaruia pe care ne-o mancam singuri fara sa ne dam seama  este lovitura de maestru prin care suntem ascunsi noua de noi insine, adica ne straduim din rasputeri sa ne ascundem, sa nu ne aratam lumii de poveste asa cum suntem, reflecsia perfectiunii creatiei in integritatea sa si relatia de comuniune sau iubirea din creatie, adica fapta si relatia faptei cu creatia sa. Daca am face asta, o alta poveste ar fi lumea, probabil povestea originala, ale carei origini nu ar fi pervertite de premeditari si interpretari rautatilor gratuite, inutile ale unei importante inchipuite si marunte, mediocre si meschine. Se spune ca " a doua venire a lui Cristos" ( in cultura teoretic nationala) este inevitabila, dar imi amintesc ca parca am citit undeva  ca prima data ne-a aratat doar un obraz, orice faceam acelasi obraz ne arata, dar ca a doua oara s-ar putea sa ne arate obrazul nostru si nu o sa ne convina deloc. Prima data a desconspirat "eu sunt-ul ca lumina, viata, adevar" adevarul obrazului sau, si daca ni-l desconspira pe al nostru, ce vom vedea? Consider ca a doua venire se refera la descoperirea cristului launtric in inima fiecaruia localizat; Oare cum ne vom comporta in noua identitate sau cea originala din spirit?. "Maestrii vietii' afirma ca noi am fost si suntem intotdeauna ceea ce suntem in spiritul unic Dumnezeu, nu in descrierile istorice( calomnioase prin excelenta), oare cat ne mai ascundem in hainele rapanoase ale meschinariei si fricii de crucificare? O "democratie" reala in comunitati de cristi este posibila si manifesta ca fratietate neconditionata genetic sau conceptual. Putem renunta la maruntul si meschinul nostru eu de imprumut, la aceasta haina grosa pentru iarna  si intunericul din constiinta? Singurele care pot 'profeti" viitorul sunt doar faptele fiecaruia nu a multimilor. Multimile ca si concept  nu pot decat sa urmeze pe cei ce se urmeaza pe sine, sau pe cei ce sunt asemenea lor orbi in inima lor, de unde si zicala cu orbii condusi de orbi alesi sau demnitari intre orbi pentru care cei care urmeaza propriul sine al adevarului sunt invizibili in mod natural ca sa poata sa-i urmeze. Orbii mai intai sa faca ochi din doi ochi si vor deslusi fara putinta de indoiala "bunul pastor", vor sti sa aleaga fiind alesi. Se spune  ":multi chemati putini alesi" si este relevanta exprimarea daca nu se desconspira faptul ca alesi sunt cei ce s-au ales pe ei insisi in locul obsesiilor de putere adica coruptia puteriisi si privilegiile ei care corup. Sa vezi cat de mult te-a corupt obsesia controlului si stapanirii vietii, existentei, coruptia din maduva oaselor cum se spune, propria coruptie profunda si ascunsa in profunzimea ta,  nu este usor, nici la indemana oricui, nici la libera dorinta sau vointa captiva, este necesara o vointa curata, o dorinta curata a curateniei dorinta cristului launtric care nu se manifesta cu de-a sila nu violeza cu puritatea sa pe nimeni. Va informez prieteni  ca acea vointa ne sperie cel mai tare  prin impersonalitatea sau libertatea sa, si va mai informez ca nu exista ascunzatoare mai buna de cat frica de care fuge toata lumea. Vrajitorii cand gaseau o comoara care putea fi descoperita de toti ceilalti si care i-ar fi eliberat de dependentele materiale si mentale, emotionale, formau o poveste de groza in care imbracau comoara ca toti eventualii gasitori sa fuga. Se spune ca veti cunoaste pe Dumnezeu fie la paroxismul fricii, groazei pe care nu o mai puteti sustine si o abandonati (de nevoie), fie de buna voie in iubirea exprimata liber sau fara motive sau premeditarea unui castig. Este evident ca traim in capcana fricilor de zi cu zi (motorul reactiilor noastre), pentru ca in libertate am generat frica ca sa ascundem murdaria propriilor intentii ale importantei de sine inchipuite comparativ prin bagarea celorlalti in rahatul ei.  Egoismul ca doctrina si credinta inconstienta este o piatra, o stanca dura, si procesul regenerarii stancilor sau regnului mineral si acest fapt este relevat de desertizarea planetelor de actiunea sa in care tine captiva inteligenta vie.Pamantul este neintrecut in frumusetea si armonia regnurilor sale dar egoismul vrea doar el sa fie desertul mineralitatii sale doar; este exclusivist in numele libertatii de opinie a desertaciunilor sale. E bine si diversitatea in desertaciuni a desertului. Un proverb arab spune ca Dumnezeu (Al'laah) a creat desertul ca sa puna in evidenta frumusetea unui copac care in limba araba este denumit 'cel liber-azad" (sau chiparos mai cunoscut) si care strajuieste oazele salvatoare ale ratacitilor in desert. Pamantul este oaza salvatoare a universalitatii vietii si inteligentei ei creatoare, intelepciunea cea mai inalta sau profunda , "lumina lumii"., lumina universului. Suntem nu trebuie sa devenim sau facem om; dar ne exprimam ca ceea ce suntem? raspunsul nu poate fi dat decat de fiecare, este raspunsul faptei care transcede intunericul campurilor magnetoelectrice in care pari a nu fi si te straduiesti sa fii, care transforma si lumineaza , traieste in acord, in asentiment, cu tot ce este si ce nu este. Acordul si asentimentul nu este acceptare si respingere ci o alta stare existentiala pe care inteleptii au denumit-o compasiunea vie care lumineaza gandirea si elibereaza spiritul. Posibilitatile fiecaruia si perceptia sa este determinata de pozitia punctului din care percepi, locului in propria constiinta, asemenea faptului in care locul Pamantului in sistemul solar si galaxie, etc, face posibila posibilitatea in integralitatea sa , perceptia acestei integralitati creative si constiinta esentei sale. Din universal in individual si inapoi este drumul. Inapoiati ca sa nu va incarcati inutil.