Este bine cunoscut acest cuvant caruia i se atribuie un continut emotional negativ; am putea spune ca este haina in care este imbracata toata frustarea neputintei indicidului de a-si onora propria liberetate.
Superstitia si pomana fatalitatii, asteptarea norocului si a ginionului, ambele independente de faptele noastre strucutreaza atitudinea acceptarii a ceea ce denumjim soarta in care ne complacem. Este un alt termen pentru predestinare sau dedicare inconstienta acceptata hipnotic.este evident ca daca ne dedicam eforturile unui tel bun, traim "o soarta buna" si viceversa. Dar cine ne dedica daca nu faptele noastre? Fapta este ceva ce depinde doar de noi deci si soarta depinde de noi insine. Nimeni nu ne poate obliga sa facem ceva, fapta este expresia propriei libertati si transcede totul.Dar daca individul accepta sa "urmeze" pe altul sau sa copieze metodele altuia in existenta atunci evident 'soarta sa" nu mai depinde de el ci de altul. Asta este bine constientizata in popor prin asocierea soartei femeii cu barbatul cu care se marita." Cum i-o fi soarta maica" are subintelesul neexprimat : "depinde de cum este barbatul cu care se marita" . Si este firesc sa fie asa din moment ce structura casatoriei implica dependenta si supunerea femeii barbatului sau. parintii doreau sa le faca soarta buna fetelor lor si le obligau sa se marite cu barbatii cu care considerau ei ca va avea o soarta buna, privind acest "buna" strict prin asigurarea nevoilor materiale sau de pozitie sociala. In acesta "vedere" nu era loc pentru dragoste sau sufletul femeii respective si sorta indestulatoare era mai rea decat soarta saraciei, platind cu sufletul indestularea, iar casatoriile erau strict formale si deveneau oprelisti in calea evolutiei sufletesti a femeilor. Se uscau in deziluzii si asteptari neonorate, se inraiau prin autoreprimarea propiilor sentimente sau deveneau dominatoare prin inselaciunea sotului, tradatoare sau curve in ochii ipocriti ai lumii.la un moment dar 'triunghiul conjugal" era acceptat ca firesc in situatia data de ambele parti si era de fapt un sextil conjugal acceptat in reciprocitate, situatie care pacifica oarecum relatia conjugala si generea o fatada sociala. Variatiunile pe acesta tema erau multiple si toate genereau in final o "soarta " cu finalitate rea. Cand gandirea irationala, ipocrita si mescina, mediocra intr-un singur cuvant conduce, sufletul sau complexul simtamintelor se degradeaza. Acest tip de structuri gandite menite sa reglementeze comportamentul social uman functioneaza ca o inchisoare conceptuala in care fiecare individ se simte mort sufleteste, sclav intelectual. Orice ingradire este un pas inapoi, de unde si mersul ca racul de la binele tineretii spontane si entuziaste la rigiditatea batraneasca a celui ce experienta ingradirilor ii confirma nepitinta libertatii pe care din rautatea cunoasterii o impune celorlalti ca "intelepciune" Experienta confirma ideea si daca experienta este negativa ideea este gresita. Dar acesta recunoastere conduce la intelegerea faptului ca 'am trait de geaba" iar prgoliul refuza acesta recunoastere. Dar putem spune ca "nu am trait inca" in urma experientei si aceasta atitudine ne da elan in a incepe sa traim cu adevarat. Ehei, dar asta este foarte greu, presupune atentie si intentia intentiei. Implica tot ce nu cunoastem, blandete, respect, aprecierea , binecuvantarea, inspiratie si reciprocitate armonica, inventivitate, a-ti creea singur propria soarta prin ati onora cuvantul ca pe tine insuti, ati creea circumstantel propriei existente si a nu onora cu atentia ta circumstantele straine de natura umana, (televizate), intr-un cuvant delicatetea iubirii in actiunile tale zilnice, evitarea reactiilor conflictuale, responsabilitate si intelepciune. Este cunoscut si putem exprima ca atunci cand percepi ceea ce este mincinos ca minciuna si ceeea ce este adevarat ca adevar te afli la "inceputul intelepciunii", faptele tale incep din intelepciune. Adevarul minciunii este ca este minciuna si daca este minciuna chiar justificata stiintific , religios , istoric, formeaza o strucutra labirintica emotionala din care constiinta se zbate sa iasa, o stare hipnotica a mintii generata de ideea de identitate ca reflectare a acestui labirint. Nici consecintele evident dezastruoase ale acestei zbateri si risipiri prin zbatere a energie vitale nu determina o schimbare de attitudine si actiune din moment ce vrem sa miscam ceva incercand sa apunca faptul de umbra sa fara a izbuti vreodata. Aceasta tesatura de minciuni hipnotice vechii greci au incercat sa o constientizeze ca actiune a "ursitoarelor", "femei oarbe" care teseau gestinele oamenilor si a omenirii sub forma unei plase de profetii (povesti) a caror finalitate era "victoria raului" sau moartea, distrugerea creatiei umane. Oamenii credeau in fatalitatea acestor profetiri si jucau rolul atribuit in povestile orbilor, acceptand neputinta lor de a schimba directia propriilor existente. Acum sa intelegem ca fiecare povestire are un caracter "ocult" si ca nu o putem accepta sau respinge, ci ca este imperios necesar si urgent sa-i patrudem simbolistica. In primul rand "femininul" este ca idee reprezentarea sublimei receptivitati; 'oarba" ar fi reprezentarea lipsa constientei a ceea ce primesti, receptezi, sau acceptare fara discernamant. "Ursitoarea oarba", reprezinta deci acceptarile si respingerile noastre , identificarile noastre, asocierile noastre, credintele noastre, etc, lipsite de discernamsant, de constienta a ceea ce "mancam" sau cu ceea ce "ne hranim, alimentam, mental ca intelect, emotional ca psihic, si senzorial ca materie sau fapte, sau cu ceea ce ne "imbracam intelectual, psihic si fizic" (inconjuram) si care formeaza "persona", coaja personala, 'un cocon de idei, reactii emotionale si senzoriale careuia ii spunem credinta, , opinia sau istoria personala "a mea" cu care ne identificam individualizam sau separam de ceilalti. Adevarta individualitate a fost inlocuita cu o individualitate hipnotica formata din idei si credinte despre noi sau descriptive. Faptul evident ca descrierea a ceva nu este lucrul, fiinta, sau procesul descris, este ignorat cu desavarsire si cand cineva ne descrie reactionam ca si cand ar fi vorba despre noi insine. Aceste acceptari- respingeri in raport cu descrierile istorice ideatice sau psihologice, se constituie intr-o modalitate comportamentala personala pe care daca o studiem in profunzime descoperim cu uimire ca este mereu aceeasi chiar daca formale sunt diferite, o structura aparare a falsului descriptiv, a "personei' sau coconului- inchisoare a mintii, starea hipnotica a identificarii false, a unui 'eu fals" care functioneaza ca un "parazit". Ideile despre noi insine ajung sa decida in locul nostru propriile fapte, actiuni mentale si psihologice, sau comportamentul.Astfel comportamentul este complet previzibil si rutinier de ce aparam cu atata cerbicie acest 'eu fals" descriptiv prin comportamentul egoismului exclusivist de crasa indiferenta in fata propriei fiinte sacrificata (simbolistica crucificarii) pe altarul lui?. De ce este asa de reverberata povestea "nobilului sacrificiu" care in esenta este un ritual barbar? Ce vrea sa obtina parazitul prin acest ritual? nemurirea, viata! aceatsa constiinta este relevarea faptului ca este mort sau lucru si orb, orbul care conduce orbii. Mijlocul este scopul pentru ca este fapt sau actiune, proces mereu prezent, perceptie la care reactionam prin acceptare si respingere si astfel se constituie in "cauza", falsa origine, sursa din moment ce "sunt dinainte de a fi"-ul istoric, descriptiv, etc. Sa revenim la 'soarta', desconspirand semnificatiile cuvintelor di povestea despre noi insine putem realiza rational ca se refera 'urzitoarele oarbe" la acceptarile -respingerile noastre , comportamentul nostru lipsit de constienta si discernamant care "urzeste soarta sau intamplarile, succesiunea perceptiilor noastre obiective, causele false sau secunde, credintele sau mai corect necredintele noastre, neincrederea si nerespectul propriei fiinte, iar in "lipsa" ne agatam de vinovatie si teama ca "sursa" a propriilor fapte.. Cunoasterea descriptiva modeleaza perceptia si confirma ideea despre formand un cer vicios din care nu putem iesi decat abandonandu-l fara rectii sau condamnari, este o modalitate falsa si falsul (minciuna) degradeaza fiinta. " Nu mintiti, nu faceti ce vii sila" este indicatia corecta pe soseaua existentei."Nu stiu",( expresie de care toti profesorii se tem a recunoaste in fata elevilor), este relativizarea cunoasterii si constienta superficialitatii si efemeritatii ei temporale. Asta este constienta a ceea ce este fara a ignora ceva. Nu ignoram cunoastrerea ci exprimam relativitatea ei. relativitatea cunoasterii este confirmata si in stiinta si in psihologie, ambele istorice si acumulative. Astfel memoria creste in importanta in fata perceptiei clare, a atentiei si constientei relatiilor noastre cu cunoasterea si necunoscutul. Intreaga cunoastere este in continutul memoriei si mintea este de la inceput atotcunoscatoare, ea nu poate cunoste mai mult fiind cunoasterea insasi, caz in care "mai multul cunoasterii este fals, informatii false" Stiinta care implica in mod fundamental ratiunea si concretetea ne spune ca falsul informational doar starneste informatiile functionale la vigilenta si actiune regeneratoare, psihologic se afirma ca singura motivatie a faptului ca te afli intr-un loc este sa vindeci locul, sa-l cureti de fals. Care este locul in care ne aflam permanent daca nu propria gandire si constiinta? Cand ne afundam in gandire, perceptia se ingusteaza, constienta se naclaieste, atentia se diminueaza si raspunsurile noastre sunt neputincioase ca actiuni efective au energie scazuta. Cand nu ne lasam atrasi de magnetismul sau gravitatea materiei ( gandirea este un proces material sau in materie), contienta noastra se ascute, perceptia se limpezeste, raspunsul este punctual si eficient, intentia modeleaza perceptia edificand circumstantele propriei existente pentru existenta nu impotriva ei.Aceatsa stare a constiintei este denumita elevata sau treza si este ascunsa oamenilor de bagajul covarsitor de informatii inutile stiintifice si psihologice care incetineste procesul gandirii si ne pozitioneaza mereu in urma evenimentelor privandu-ne de capacitatea anticipatiei esentiala in existenta pentru a fi dinamici si creativi "acum". Vreau sa spun ca vom mai face greseli dar ele sunt corectate "acum", ca ele sa nu se reverbereze istoric ca "fara solutii" sau fatalitate. Celor care cred in soarta le dau o veste proasta! Paienjenisul sortii oarbe a fost rupt si nimic nu mai sta deasupra lor. Celor ce se cred cauza a tot ce este, le dau tot o veste proasta; necunoscutul exista ca sa nu ne blocam in premeditari, miraculul lui a fi nu are inceput.Perceptia imensitatii si eternului valorizeaza orice existenta fara exclusivism si smerenia se reinstaleaza in gandire, compasiunea in inima si spiritul profunzimilor, " cel prea inalt" se exprima prin cea mai inalta intelepciune in fiecare fiu sau om, intrupand adevarata fratietate planetara sau comuniune in spirit si fapta prin iubire sau fericire creativa. Exploatarea resurselor si consumul in ultima si prima instanta se refera la om. Soarta buna sau rea si-o face fiecare. Ce atitudine si comportament ne face soarta rea sau buna? Este greu sa"nu judeci" dar usor sa rationezi, sa meditezi si actionezi in urma meditatiei.Asta insemna anticipatie, sa fii inaitea evenimentelor si nu victima lor.Chiar daca gresesti, greseala o corectezi inainte de a o exprima ca circumstanta pesonala ca apoi sa lupti inutil cu ea.Fiecare stie care este raspunsul corect si totusi nu-l si-l da, nu il urmeaza.De ce? Este greu, este foarte greu, este "al dracului greul" Sa renunti la constiinta binelui si raului a neamului? Cu ce mai ramanem? Probabil cu libertatea neingradita in fata ei, spiritul tineretii neconditionate. Tineri reactionam corect, dar odata incartiruiti in armatele ideologice sau a nevoilor ne-am pirdut libertatea de decizie si raspuns, raspundem stereotip dupa cum "bate moda zilei " de a injura, comunistii securistii, capitalistii, gangsterii sau preotii, ateii, sa laudam ce nu cunoastem, sa ne hranim cu zburatoare care nu se manaca. Aceatsa rutina s-a sfarsit, si-a trait traiul si-a mancat malaiul vostru. A percepe asta este usor.Este confirmata situatia din incapacitatea sistemului de a se regenra, de a iesi din criza. Dar fiti vigilenti ca in atare situatie rutina iesirii era razboiul; razboiul cu partenerul sau social. propunerea "locului de retragere" este aceea de a creea prin libera decizie "module" de pace interelationala intre indivizii umani, si acesta pace poarta denumire si de fratietate umana. Fratietatea biologica se bazeaza pe asteptari si revendicari premeditate pornite din obligatiile indivizilor, implica si drepturi asupra celrlalti; fratietatea umana implica doar respect si apreciere, delicatete si intelegerea celuilalt asa cum te intelegi pe tine atunci cand gresesti fara sa te justifici. Necesita forta, o forta mai mare decat a fiecaruia in parte, forta comuniunii in spirit (viziunii, in Dumenezeu, curateniei si neinduplecarii in intentie, dorinta ).
Superstitia si pomana fatalitatii, asteptarea norocului si a ginionului, ambele independente de faptele noastre strucutreaza atitudinea acceptarii a ceea ce denumjim soarta in care ne complacem. Este un alt termen pentru predestinare sau dedicare inconstienta acceptata hipnotic.este evident ca daca ne dedicam eforturile unui tel bun, traim "o soarta buna" si viceversa. Dar cine ne dedica daca nu faptele noastre? Fapta este ceva ce depinde doar de noi deci si soarta depinde de noi insine. Nimeni nu ne poate obliga sa facem ceva, fapta este expresia propriei libertati si transcede totul.Dar daca individul accepta sa "urmeze" pe altul sau sa copieze metodele altuia in existenta atunci evident 'soarta sa" nu mai depinde de el ci de altul. Asta este bine constientizata in popor prin asocierea soartei femeii cu barbatul cu care se marita." Cum i-o fi soarta maica" are subintelesul neexprimat : "depinde de cum este barbatul cu care se marita" . Si este firesc sa fie asa din moment ce structura casatoriei implica dependenta si supunerea femeii barbatului sau. parintii doreau sa le faca soarta buna fetelor lor si le obligau sa se marite cu barbatii cu care considerau ei ca va avea o soarta buna, privind acest "buna" strict prin asigurarea nevoilor materiale sau de pozitie sociala. In acesta "vedere" nu era loc pentru dragoste sau sufletul femeii respective si sorta indestulatoare era mai rea decat soarta saraciei, platind cu sufletul indestularea, iar casatoriile erau strict formale si deveneau oprelisti in calea evolutiei sufletesti a femeilor. Se uscau in deziluzii si asteptari neonorate, se inraiau prin autoreprimarea propiilor sentimente sau deveneau dominatoare prin inselaciunea sotului, tradatoare sau curve in ochii ipocriti ai lumii.la un moment dar 'triunghiul conjugal" era acceptat ca firesc in situatia data de ambele parti si era de fapt un sextil conjugal acceptat in reciprocitate, situatie care pacifica oarecum relatia conjugala si generea o fatada sociala. Variatiunile pe acesta tema erau multiple si toate genereau in final o "soarta " cu finalitate rea. Cand gandirea irationala, ipocrita si mescina, mediocra intr-un singur cuvant conduce, sufletul sau complexul simtamintelor se degradeaza. Acest tip de structuri gandite menite sa reglementeze comportamentul social uman functioneaza ca o inchisoare conceptuala in care fiecare individ se simte mort sufleteste, sclav intelectual. Orice ingradire este un pas inapoi, de unde si mersul ca racul de la binele tineretii spontane si entuziaste la rigiditatea batraneasca a celui ce experienta ingradirilor ii confirma nepitinta libertatii pe care din rautatea cunoasterii o impune celorlalti ca "intelepciune" Experienta confirma ideea si daca experienta este negativa ideea este gresita. Dar acesta recunoastere conduce la intelegerea faptului ca 'am trait de geaba" iar prgoliul refuza acesta recunoastere. Dar putem spune ca "nu am trait inca" in urma experientei si aceasta atitudine ne da elan in a incepe sa traim cu adevarat. Ehei, dar asta este foarte greu, presupune atentie si intentia intentiei. Implica tot ce nu cunoastem, blandete, respect, aprecierea , binecuvantarea, inspiratie si reciprocitate armonica, inventivitate, a-ti creea singur propria soarta prin ati onora cuvantul ca pe tine insuti, ati creea circumstantel propriei existente si a nu onora cu atentia ta circumstantele straine de natura umana, (televizate), intr-un cuvant delicatetea iubirii in actiunile tale zilnice, evitarea reactiilor conflictuale, responsabilitate si intelepciune. Este cunoscut si putem exprima ca atunci cand percepi ceea ce este mincinos ca minciuna si ceeea ce este adevarat ca adevar te afli la "inceputul intelepciunii", faptele tale incep din intelepciune. Adevarul minciunii este ca este minciuna si daca este minciuna chiar justificata stiintific , religios , istoric, formeaza o strucutra labirintica emotionala din care constiinta se zbate sa iasa, o stare hipnotica a mintii generata de ideea de identitate ca reflectare a acestui labirint. Nici consecintele evident dezastruoase ale acestei zbateri si risipiri prin zbatere a energie vitale nu determina o schimbare de attitudine si actiune din moment ce vrem sa miscam ceva incercand sa apunca faptul de umbra sa fara a izbuti vreodata. Aceasta tesatura de minciuni hipnotice vechii greci au incercat sa o constientizeze ca actiune a "ursitoarelor", "femei oarbe" care teseau gestinele oamenilor si a omenirii sub forma unei plase de profetii (povesti) a caror finalitate era "victoria raului" sau moartea, distrugerea creatiei umane. Oamenii credeau in fatalitatea acestor profetiri si jucau rolul atribuit in povestile orbilor, acceptand neputinta lor de a schimba directia propriilor existente. Acum sa intelegem ca fiecare povestire are un caracter "ocult" si ca nu o putem accepta sau respinge, ci ca este imperios necesar si urgent sa-i patrudem simbolistica. In primul rand "femininul" este ca idee reprezentarea sublimei receptivitati; 'oarba" ar fi reprezentarea lipsa constientei a ceea ce primesti, receptezi, sau acceptare fara discernamant. "Ursitoarea oarba", reprezinta deci acceptarile si respingerile noastre , identificarile noastre, asocierile noastre, credintele noastre, etc, lipsite de discernamsant, de constienta a ceea ce "mancam" sau cu ceea ce "ne hranim, alimentam, mental ca intelect, emotional ca psihic, si senzorial ca materie sau fapte, sau cu ceea ce ne "imbracam intelectual, psihic si fizic" (inconjuram) si care formeaza "persona", coaja personala, 'un cocon de idei, reactii emotionale si senzoriale careuia ii spunem credinta, , opinia sau istoria personala "a mea" cu care ne identificam individualizam sau separam de ceilalti. Adevarta individualitate a fost inlocuita cu o individualitate hipnotica formata din idei si credinte despre noi sau descriptive. Faptul evident ca descrierea a ceva nu este lucrul, fiinta, sau procesul descris, este ignorat cu desavarsire si cand cineva ne descrie reactionam ca si cand ar fi vorba despre noi insine. Aceste acceptari- respingeri in raport cu descrierile istorice ideatice sau psihologice, se constituie intr-o modalitate comportamentala personala pe care daca o studiem in profunzime descoperim cu uimire ca este mereu aceeasi chiar daca formale sunt diferite, o structura aparare a falsului descriptiv, a "personei' sau coconului- inchisoare a mintii, starea hipnotica a identificarii false, a unui 'eu fals" care functioneaza ca un "parazit". Ideile despre noi insine ajung sa decida in locul nostru propriile fapte, actiuni mentale si psihologice, sau comportamentul.Astfel comportamentul este complet previzibil si rutinier de ce aparam cu atata cerbicie acest 'eu fals" descriptiv prin comportamentul egoismului exclusivist de crasa indiferenta in fata propriei fiinte sacrificata (simbolistica crucificarii) pe altarul lui?. De ce este asa de reverberata povestea "nobilului sacrificiu" care in esenta este un ritual barbar? Ce vrea sa obtina parazitul prin acest ritual? nemurirea, viata! aceatsa constiinta este relevarea faptului ca este mort sau lucru si orb, orbul care conduce orbii. Mijlocul este scopul pentru ca este fapt sau actiune, proces mereu prezent, perceptie la care reactionam prin acceptare si respingere si astfel se constituie in "cauza", falsa origine, sursa din moment ce "sunt dinainte de a fi"-ul istoric, descriptiv, etc. Sa revenim la 'soarta', desconspirand semnificatiile cuvintelor di povestea despre noi insine putem realiza rational ca se refera 'urzitoarele oarbe" la acceptarile -respingerile noastre , comportamentul nostru lipsit de constienta si discernamant care "urzeste soarta sau intamplarile, succesiunea perceptiilor noastre obiective, causele false sau secunde, credintele sau mai corect necredintele noastre, neincrederea si nerespectul propriei fiinte, iar in "lipsa" ne agatam de vinovatie si teama ca "sursa" a propriilor fapte.. Cunoasterea descriptiva modeleaza perceptia si confirma ideea despre formand un cer vicios din care nu putem iesi decat abandonandu-l fara rectii sau condamnari, este o modalitate falsa si falsul (minciuna) degradeaza fiinta. " Nu mintiti, nu faceti ce vii sila" este indicatia corecta pe soseaua existentei."Nu stiu",( expresie de care toti profesorii se tem a recunoaste in fata elevilor), este relativizarea cunoasterii si constienta superficialitatii si efemeritatii ei temporale. Asta este constienta a ceea ce este fara a ignora ceva. Nu ignoram cunoastrerea ci exprimam relativitatea ei. relativitatea cunoasterii este confirmata si in stiinta si in psihologie, ambele istorice si acumulative. Astfel memoria creste in importanta in fata perceptiei clare, a atentiei si constientei relatiilor noastre cu cunoasterea si necunoscutul. Intreaga cunoastere este in continutul memoriei si mintea este de la inceput atotcunoscatoare, ea nu poate cunoste mai mult fiind cunoasterea insasi, caz in care "mai multul cunoasterii este fals, informatii false" Stiinta care implica in mod fundamental ratiunea si concretetea ne spune ca falsul informational doar starneste informatiile functionale la vigilenta si actiune regeneratoare, psihologic se afirma ca singura motivatie a faptului ca te afli intr-un loc este sa vindeci locul, sa-l cureti de fals. Care este locul in care ne aflam permanent daca nu propria gandire si constiinta? Cand ne afundam in gandire, perceptia se ingusteaza, constienta se naclaieste, atentia se diminueaza si raspunsurile noastre sunt neputincioase ca actiuni efective au energie scazuta. Cand nu ne lasam atrasi de magnetismul sau gravitatea materiei ( gandirea este un proces material sau in materie), contienta noastra se ascute, perceptia se limpezeste, raspunsul este punctual si eficient, intentia modeleaza perceptia edificand circumstantele propriei existente pentru existenta nu impotriva ei.Aceatsa stare a constiintei este denumita elevata sau treza si este ascunsa oamenilor de bagajul covarsitor de informatii inutile stiintifice si psihologice care incetineste procesul gandirii si ne pozitioneaza mereu in urma evenimentelor privandu-ne de capacitatea anticipatiei esentiala in existenta pentru a fi dinamici si creativi "acum". Vreau sa spun ca vom mai face greseli dar ele sunt corectate "acum", ca ele sa nu se reverbereze istoric ca "fara solutii" sau fatalitate. Celor care cred in soarta le dau o veste proasta! Paienjenisul sortii oarbe a fost rupt si nimic nu mai sta deasupra lor. Celor ce se cred cauza a tot ce este, le dau tot o veste proasta; necunoscutul exista ca sa nu ne blocam in premeditari, miraculul lui a fi nu are inceput.Perceptia imensitatii si eternului valorizeaza orice existenta fara exclusivism si smerenia se reinstaleaza in gandire, compasiunea in inima si spiritul profunzimilor, " cel prea inalt" se exprima prin cea mai inalta intelepciune in fiecare fiu sau om, intrupand adevarata fratietate planetara sau comuniune in spirit si fapta prin iubire sau fericire creativa. Exploatarea resurselor si consumul in ultima si prima instanta se refera la om. Soarta buna sau rea si-o face fiecare. Ce atitudine si comportament ne face soarta rea sau buna? Este greu sa"nu judeci" dar usor sa rationezi, sa meditezi si actionezi in urma meditatiei.Asta insemna anticipatie, sa fii inaitea evenimentelor si nu victima lor.Chiar daca gresesti, greseala o corectezi inainte de a o exprima ca circumstanta pesonala ca apoi sa lupti inutil cu ea.Fiecare stie care este raspunsul corect si totusi nu-l si-l da, nu il urmeaza.De ce? Este greu, este foarte greu, este "al dracului greul" Sa renunti la constiinta binelui si raului a neamului? Cu ce mai ramanem? Probabil cu libertatea neingradita in fata ei, spiritul tineretii neconditionate. Tineri reactionam corect, dar odata incartiruiti in armatele ideologice sau a nevoilor ne-am pirdut libertatea de decizie si raspuns, raspundem stereotip dupa cum "bate moda zilei " de a injura, comunistii securistii, capitalistii, gangsterii sau preotii, ateii, sa laudam ce nu cunoastem, sa ne hranim cu zburatoare care nu se manaca. Aceatsa rutina s-a sfarsit, si-a trait traiul si-a mancat malaiul vostru. A percepe asta este usor.Este confirmata situatia din incapacitatea sistemului de a se regenra, de a iesi din criza. Dar fiti vigilenti ca in atare situatie rutina iesirii era razboiul; razboiul cu partenerul sau social. propunerea "locului de retragere" este aceea de a creea prin libera decizie "module" de pace interelationala intre indivizii umani, si acesta pace poarta denumire si de fratietate umana. Fratietatea biologica se bazeaza pe asteptari si revendicari premeditate pornite din obligatiile indivizilor, implica si drepturi asupra celrlalti; fratietatea umana implica doar respect si apreciere, delicatete si intelegerea celuilalt asa cum te intelegi pe tine atunci cand gresesti fara sa te justifici. Necesita forta, o forta mai mare decat a fiecaruia in parte, forta comuniunii in spirit (viziunii, in Dumenezeu, curateniei si neinduplecarii in intentie, dorinta ).
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu