Singurul element gresit este timpul!
Exista cicluri galactice, stelare, planetare, climatice, biologice, sociale. Totul se misca si ca atare ciclurile sunt spirale, nu circulare. Niciodata nu suntem in acelasi spatiu al imensitatii inconjuratoare. Niciodata relatiile vectoriale in imensitate ale elementelor continute, radiatii sau corpuri, nu sunt acelasi, toul este nou cu fiecare clipa, totul este nou cu interactiuni necunoscute, consecinte si efecte noi, urmand a fi recunoscute , descoperite, de unde si expresia de "mintea de apoi" . Constiinta faptelor universale este "dupa" manifestarea lor, este cireasa de pe tortul creatiei inconstiente. Nu stim "cum' dar stim la un moment dat "ce" si reflexia acestuia in noi insine, relatia lui cu noi, cu intentia noastra. Din moment ce aceasta "noutate perpetua si naturala" nu poate fi controlata si supusa, dominata si exploatata, ne autodiminuam atentia si energia legandu-le de repere relativ fixe, de axiome si premeditari de consideratiile proprii generate de obsesiile controlului vietii si naturii, de exploatarea resurselor si controlul lor. Din acesta "lupta cu natura" aceasta din urma invinge mereu la toate nivelurile exprimarii sale. Psihologic acest fapt se manifesta ca sentimentul neputintei, insecuritatii, inutilitatii care ne omoara consumandu-ne energia in directii gresite, directia lui "asa nu". Incremenirea in aceasta directie ne consuma prin risipire; inteligenta schimba mijloacele exprimarii in constienta inutilitatii efortului, a lui 'asa nu". In nivelul social sau economic ("sufletului colectiv") victoria naturii se manifesta prin distrugerea oricaror sisteme sociale dizarmonice, conflictuale, prin pierderea resurselor exploatate ale oricarui sistem social iesit din sistemul ecologiei planetare; dupa care natura isi regenereaza resursele epuizate Directia gresita de actiune poate fi constientizata la nivelul simtamintelor, ideilor si consecintelor, niveluri de vibratie pe paleta intervalului "de la subtil sau fin, la vizibil, senzorial sau grosier" . Frecventa si implicit puterea acestor vibratii descreste functie de nivelul vibrational al autocorectiei. La nivele fine (frecvente nemasurabile) actiunea autocorectiei are forta si se manifesta rapid reverberandu-se in toate nivelurile inferioare de vrecventa, reverberandu-se instantaneu aproape (vindecari miraculoase sau spirituale) Autocorectia nu are forta la nvelele inferioare ca frecventa vibrationala, se manifesta superficial, fara sa afecteze totalitatea intevalului de frecvente; astfel, de la nivelurile subtile 'actiunile necorectate inteligent" se reverbereaza si se manifesta ca fatalitate a greselii in fata careia nu avem puterea corectiei lor. Tot ce corectam la nivelurile vibrationale grosiere (senzoriale sau exterioare noua) nu rezista , din nou ne confuntam cu aceleasi greseli ca exprimari individuale si asta induce sentimentul neputintei in fata lor. A ceda in fata asa numitelor obisnuinte identificandu-ne psihologic cu ele ca 'asa sunt eu, sau asa fac eu", in final conduce la abandonul exprimarii si existentei. Cand vorbesc de "exprimare" nu ma refer doar la ascultare si rostire, comunicarea, ci la exprimarea corporala biologica pe care o consideram gresit din greseala ca inferiora si grosolana. Consideram ca dupa moartea sau abandonul "corpului fizic" 'sufletul nemuritor" scapa de problemele nevoilor si limitarilor "fizice". Va dezamagesc cat sunteti in existenta biologica ca sa nu amanam dezamagirea de dupa: nu exista ceva numit corp fizic si suflet nemuritor, exista o intregime, intregimea fiintei. Consideratiile de genul "fizic si suflet" sunt expresia fragmentarii constiintei si gandirea o reflecta in denumirile respective. Omul este din spirit , in spirit si spirit, intr-o intregime creativa numita fericire. Singura condamnare naturala a omului este condamnarea la fericire, legea divina, si nu are legatura cu consideratiile de dupa experienta esecurilor noastre. Care este esecul nostru major sau unic altul decat acela de a face sau a deveni om. Noi suntem om, nu facem om, nici nu devenim!. 'Omul facut", ( "te-am facut om"), este doar efemeritate, iluzie, facatura. Dar sa revenim la "timp". Desconspiram sau reelevam traiectoriile spiralate ale miscarilor in imensitate si constientizate de evolutia corporala a expresiilor sale complete. Armonia indescriptibila a acestor miscari sau evolutii, numita armonia sferelor, este incontestabila. Cand percepem un nor de praf care se roteste turbionar percepem si ce nu se vede , miscarea turbionara in energia planetara. Astfel ceea ce vedem ne arata si ceeea ce nu vedem, energia si miscarea ei locala care se reverberata in totalitatea sa (daca semeni vant vei culege furtuna"). Ceea ce nu de vede denumim subtil sau subspatial (in interiorul spatiului perceput dar care are efecte sau care se reflecta in acesta) Termenele de fizica si metafizica exprima acesta constienta. De la fizica la metafizica este calea inceata "de dupa" a gandirii, cale in care, sau pe care, anticipatia este irelevanta ca existenta; iar de la metafizica la fizica este calea constiientei in care element determinant al miscarii este anticipatia. Anticipatia este 'sine qua non" in existenta si eficienta ei, fie in sanatate, fie in economia sociala. Dar ca sa existe este firesc sa percepi energia si miscarea ei care antreneaza apoi materia relevandu-se constiintei ca perceptie exterioara. Dupa ce "ceva" s-a intamplat, este inutila orice reactie, reparatia este un non sens conflictual. Universul nu repara ci genereaza "din nou' sau substanta neformata, primordiala, unica si atot potenta de a exprima orice forma, sau din "mintea sa, spiritul sau". Universul, eternul, ne spune 'eu sunt lutul, tu esti olarul" ."Olarul inceputului" modeleaza universul, armonia sa, cel de pe urma modeleaza modelarea scrijelind-o sau stricand-o. Ce ne conduce la astfel de exprimari? Timpul ca concept. Constiinta lui "Eu sunt" ne releva ca cel de pe urma este cel dintai, revelatie in care timpul nu incape precum elefantul in gaura soarecelui. Astfel recunoastem si refacem conceptele gresite dupa care ne-am modelat exitenta si fiinta individuala sau unica. Ne trezim in "desert", desertul propriilor consideratii, opinii si credinte, filosofii si dogme. Acum coboram cu piciorele pe pamant smeriti de greselile hranite si vigilenti in exprimarea proprie si mijloacele folosite in existenta. Aici fac o paranteza: " mijloc in exitenta " se refera la scopuri sau teluri si aspiratii. Milocul este scopul; si psihologic si economic; banii sunt mijlocul in economie si scopul ei, cine catuta bani sa nu se insele ca ajunge la fericire; psihologic, conflictul autoevidentierii ca mijloc conduce la conflict nu la pace si libertate neingradita (aviz spiritualistilor ce se evidentieza superiori prin metodele "superioare'); "mai multul" si "mai putinul" este aceeasi miscare dar de sens opus, vindecarea intareste boala mentala, etc ). Nici un razboi nu a adus libertate ci doar "schimbarea stapanilor bucuria prostilor". Spun asta, desi truismele enerveaza, pentru a vedea clar incapacitatea politicii actuale de a rezolva ceva si a nu mai astepta rezolvari de la ea. Revenind la 'timp" asa cum este el abordat putem recunoaste ca in fapt este intermediarul dintre 'cel ce modeleaza lutul' din si in inceput si "cel ce modeleaza dupa", este metoda, "cum"-ul cunoasterii. Sa recunoastem modelarea lumii oficiale dupa comportamentul sau. Care sunt mijloacele in exitenta lumii? Psihologic autoafirmarea (lauda de sine, autopromovarea), dupa norme stabilite ca "drepte" sau indreptatite sa ne ingradeasca. Sa ne localizam temporal ca epoca prin normele epocii; "Ochi pentru ochi" functioneaza? Evident ca nu, la un atac se raspunde cu unul mai mare, mai dur. A rezolvat atacurile aceasta modalitate comportamentala? Evident le-a inmultit." Omoara ca sa nu fii omorat", functioneaza? Evident, este imboldul fiecarui soldat" "Fura frate fara frica, formele fie facute' sau cei 7 F. Functioneaza? Furtul legalizat prin forme juridice (legile care-l justifica si scoate in afara justitiei, de ex birurile, etc) este modaliatea "politicii fara Polis."Fura mult ca sa dai putin pagubitilor si sa imparti ceva fartatilor de hotie"; functioneaza? Ce epoca este aceasta ? Epoca lui Moise? Asa am zice, doar el a fost legiuitorul epocii ale carui legi au generat ilegalitatea comportamentala de mai sus. Dar nu este a lui Moise epoca, din moment ce nici o lege sau porunca a sa nu a fost decat incalcata. Este epoca dinaintea lui Moise, cea care l-a determinat sa dea poruncile respective fara efect concret la nivelul social efectiv al concretetei. Dar ce sa facem ca ne consideram crestini, adeptii sau ucenicii lui Cristos pe care-l urmam in fapte si aspiratii, budisti, musulmani etc.? Are ceva acesta asociere atributiva cu comportamentul individual si social, cu invataturile lui Cristos, Buda sau Al'laah, etc? Timpul este singurul element gresit, este ceea ceea ce este. Unde si cand va aflati localizati temporal? Suntem inainte de a fi, nenascuti inca. Se mai afirma (si fara foc fum nu iese) ca 'daca dragoste nu e, nimic nu e" ar fi reperul mileniului trei, sau exigenta existentei sale, modalitatea sa ca mileniu, forma sa temporala. Numaratoarea anilor, mecanica ca si instrumentele sale, functioneaza, dar timpul mental, emotional si biologic este suprapus ei? Nu cumva am ramas in urma ? Actualizarea prin rememorare ne scoate din capcana gandului ca traind in trecut (in amintiri, in cunoasterea psihologica) putem schimba viitorul. Daca ne consideram ca am trai in viitorul omenirii ( inaintasi, avangardisti) acest viitor este o reflexie a trecutului sub alta forma, tot trecutul sau mortul este germenele unui astfel de viitor fapt relevat de asa numita literatura si filme stiintifico-fantastice in care modalitatile comportamentale (timpul, cunosterea) sunt aceleasi, dar slujite de mijloace tehnologice mai rafinate, la scara mai mare. "Timpul" in aceasta situatie, este mijlocul sau tehnologia, cunoastrea instrumentala, doar tehnologia evolueaza in timp. 'Omul cunoasterii' (sau facut) este mereu acelasi din moment ce cunosterea psihologica este aceeasi indiferent de nivelul tehnologic al instrumentelor sale; fie bata, fie robot, aceleasi sunt scopurile obsesiilor de putere si dominatie a slabilor si sclavilor conceptualizati. Cine si-a imaginat vreodata cat de hotarator este comportamentul sau pentru propria soarta in existenta? Este cineva constient de propriul sau comportament? Rairea este modalitatea temporala de dinainte de a fi! Trairea ca modalitate ne este necunoscuta dar si privilegiul inocentilor copiii din nou nascuti, este intensitate subspatiala sau metafizica a simtamantului uman, al iubirii. Nu se simte dar se face vazuta la fel cum frigul si intunericul de dinaitea rasaritului il anunta . Maret este Soarele si mareata creatia lui planetara, dar va fi smerita dogoarea lui arzatoare si pustiitoare in exaltare de maretia si frumusetea Soarelui launtric. "Soarele negru" isi va releva creatia fascinanta daruind-o omului in totalitatea ei. Dezbracati-va de toate hainele ca sa scapati cu viata si sa puteti primi darul, hainele (modalitatile) nu sunt ale noastre ci ale facatorilor lor. Dam tot ce nu ne apartine apartinatorului si vedem ce ne pastreaza Dumnezeu, focul launtric samanta vietii. Avem energie proprie de sine statatoare si acest privilegiu doar Dumnezeu si Fiul sau are, inceputul unul cu sfarsitul. Omul Dumnezeu este Dumnezeu reintregit in creatia sa, cea mai inalta (sau profunda) intelepciune, inteligenta in manifestare vie. Profunzimea eternului si imensitatea spatiului pur ne dau coordonatele propriei existente. Nu este ceva de facut care nu a mai fost facut, dar de trait este totul. Lacomia de experiente ne fura trairea .
Exista cicluri galactice, stelare, planetare, climatice, biologice, sociale. Totul se misca si ca atare ciclurile sunt spirale, nu circulare. Niciodata nu suntem in acelasi spatiu al imensitatii inconjuratoare. Niciodata relatiile vectoriale in imensitate ale elementelor continute, radiatii sau corpuri, nu sunt acelasi, toul este nou cu fiecare clipa, totul este nou cu interactiuni necunoscute, consecinte si efecte noi, urmand a fi recunoscute , descoperite, de unde si expresia de "mintea de apoi" . Constiinta faptelor universale este "dupa" manifestarea lor, este cireasa de pe tortul creatiei inconstiente. Nu stim "cum' dar stim la un moment dat "ce" si reflexia acestuia in noi insine, relatia lui cu noi, cu intentia noastra. Din moment ce aceasta "noutate perpetua si naturala" nu poate fi controlata si supusa, dominata si exploatata, ne autodiminuam atentia si energia legandu-le de repere relativ fixe, de axiome si premeditari de consideratiile proprii generate de obsesiile controlului vietii si naturii, de exploatarea resurselor si controlul lor. Din acesta "lupta cu natura" aceasta din urma invinge mereu la toate nivelurile exprimarii sale. Psihologic acest fapt se manifesta ca sentimentul neputintei, insecuritatii, inutilitatii care ne omoara consumandu-ne energia in directii gresite, directia lui "asa nu". Incremenirea in aceasta directie ne consuma prin risipire; inteligenta schimba mijloacele exprimarii in constienta inutilitatii efortului, a lui 'asa nu". In nivelul social sau economic ("sufletului colectiv") victoria naturii se manifesta prin distrugerea oricaror sisteme sociale dizarmonice, conflictuale, prin pierderea resurselor exploatate ale oricarui sistem social iesit din sistemul ecologiei planetare; dupa care natura isi regenereaza resursele epuizate Directia gresita de actiune poate fi constientizata la nivelul simtamintelor, ideilor si consecintelor, niveluri de vibratie pe paleta intervalului "de la subtil sau fin, la vizibil, senzorial sau grosier" . Frecventa si implicit puterea acestor vibratii descreste functie de nivelul vibrational al autocorectiei. La nivele fine (frecvente nemasurabile) actiunea autocorectiei are forta si se manifesta rapid reverberandu-se in toate nivelurile inferioare de vrecventa, reverberandu-se instantaneu aproape (vindecari miraculoase sau spirituale) Autocorectia nu are forta la nvelele inferioare ca frecventa vibrationala, se manifesta superficial, fara sa afecteze totalitatea intevalului de frecvente; astfel, de la nivelurile subtile 'actiunile necorectate inteligent" se reverbereaza si se manifesta ca fatalitate a greselii in fata careia nu avem puterea corectiei lor. Tot ce corectam la nivelurile vibrationale grosiere (senzoriale sau exterioare noua) nu rezista , din nou ne confuntam cu aceleasi greseli ca exprimari individuale si asta induce sentimentul neputintei in fata lor. A ceda in fata asa numitelor obisnuinte identificandu-ne psihologic cu ele ca 'asa sunt eu, sau asa fac eu", in final conduce la abandonul exprimarii si existentei. Cand vorbesc de "exprimare" nu ma refer doar la ascultare si rostire, comunicarea, ci la exprimarea corporala biologica pe care o consideram gresit din greseala ca inferiora si grosolana. Consideram ca dupa moartea sau abandonul "corpului fizic" 'sufletul nemuritor" scapa de problemele nevoilor si limitarilor "fizice". Va dezamagesc cat sunteti in existenta biologica ca sa nu amanam dezamagirea de dupa: nu exista ceva numit corp fizic si suflet nemuritor, exista o intregime, intregimea fiintei. Consideratiile de genul "fizic si suflet" sunt expresia fragmentarii constiintei si gandirea o reflecta in denumirile respective. Omul este din spirit , in spirit si spirit, intr-o intregime creativa numita fericire. Singura condamnare naturala a omului este condamnarea la fericire, legea divina, si nu are legatura cu consideratiile de dupa experienta esecurilor noastre. Care este esecul nostru major sau unic altul decat acela de a face sau a deveni om. Noi suntem om, nu facem om, nici nu devenim!. 'Omul facut", ( "te-am facut om"), este doar efemeritate, iluzie, facatura. Dar sa revenim la "timp". Desconspiram sau reelevam traiectoriile spiralate ale miscarilor in imensitate si constientizate de evolutia corporala a expresiilor sale complete. Armonia indescriptibila a acestor miscari sau evolutii, numita armonia sferelor, este incontestabila. Cand percepem un nor de praf care se roteste turbionar percepem si ce nu se vede , miscarea turbionara in energia planetara. Astfel ceea ce vedem ne arata si ceeea ce nu vedem, energia si miscarea ei locala care se reverberata in totalitatea sa (daca semeni vant vei culege furtuna"). Ceea ce nu de vede denumim subtil sau subspatial (in interiorul spatiului perceput dar care are efecte sau care se reflecta in acesta) Termenele de fizica si metafizica exprima acesta constienta. De la fizica la metafizica este calea inceata "de dupa" a gandirii, cale in care, sau pe care, anticipatia este irelevanta ca existenta; iar de la metafizica la fizica este calea constiientei in care element determinant al miscarii este anticipatia. Anticipatia este 'sine qua non" in existenta si eficienta ei, fie in sanatate, fie in economia sociala. Dar ca sa existe este firesc sa percepi energia si miscarea ei care antreneaza apoi materia relevandu-se constiintei ca perceptie exterioara. Dupa ce "ceva" s-a intamplat, este inutila orice reactie, reparatia este un non sens conflictual. Universul nu repara ci genereaza "din nou' sau substanta neformata, primordiala, unica si atot potenta de a exprima orice forma, sau din "mintea sa, spiritul sau". Universul, eternul, ne spune 'eu sunt lutul, tu esti olarul" ."Olarul inceputului" modeleaza universul, armonia sa, cel de pe urma modeleaza modelarea scrijelind-o sau stricand-o. Ce ne conduce la astfel de exprimari? Timpul ca concept. Constiinta lui "Eu sunt" ne releva ca cel de pe urma este cel dintai, revelatie in care timpul nu incape precum elefantul in gaura soarecelui. Astfel recunoastem si refacem conceptele gresite dupa care ne-am modelat exitenta si fiinta individuala sau unica. Ne trezim in "desert", desertul propriilor consideratii, opinii si credinte, filosofii si dogme. Acum coboram cu piciorele pe pamant smeriti de greselile hranite si vigilenti in exprimarea proprie si mijloacele folosite in existenta. Aici fac o paranteza: " mijloc in exitenta " se refera la scopuri sau teluri si aspiratii. Milocul este scopul; si psihologic si economic; banii sunt mijlocul in economie si scopul ei, cine catuta bani sa nu se insele ca ajunge la fericire; psihologic, conflictul autoevidentierii ca mijloc conduce la conflict nu la pace si libertate neingradita (aviz spiritualistilor ce se evidentieza superiori prin metodele "superioare'); "mai multul" si "mai putinul" este aceeasi miscare dar de sens opus, vindecarea intareste boala mentala, etc ). Nici un razboi nu a adus libertate ci doar "schimbarea stapanilor bucuria prostilor". Spun asta, desi truismele enerveaza, pentru a vedea clar incapacitatea politicii actuale de a rezolva ceva si a nu mai astepta rezolvari de la ea. Revenind la 'timp" asa cum este el abordat putem recunoaste ca in fapt este intermediarul dintre 'cel ce modeleaza lutul' din si in inceput si "cel ce modeleaza dupa", este metoda, "cum"-ul cunoasterii. Sa recunoastem modelarea lumii oficiale dupa comportamentul sau. Care sunt mijloacele in exitenta lumii? Psihologic autoafirmarea (lauda de sine, autopromovarea), dupa norme stabilite ca "drepte" sau indreptatite sa ne ingradeasca. Sa ne localizam temporal ca epoca prin normele epocii; "Ochi pentru ochi" functioneaza? Evident ca nu, la un atac se raspunde cu unul mai mare, mai dur. A rezolvat atacurile aceasta modalitate comportamentala? Evident le-a inmultit." Omoara ca sa nu fii omorat", functioneaza? Evident, este imboldul fiecarui soldat" "Fura frate fara frica, formele fie facute' sau cei 7 F. Functioneaza? Furtul legalizat prin forme juridice (legile care-l justifica si scoate in afara justitiei, de ex birurile, etc) este modaliatea "politicii fara Polis."Fura mult ca sa dai putin pagubitilor si sa imparti ceva fartatilor de hotie"; functioneaza? Ce epoca este aceasta ? Epoca lui Moise? Asa am zice, doar el a fost legiuitorul epocii ale carui legi au generat ilegalitatea comportamentala de mai sus. Dar nu este a lui Moise epoca, din moment ce nici o lege sau porunca a sa nu a fost decat incalcata. Este epoca dinaintea lui Moise, cea care l-a determinat sa dea poruncile respective fara efect concret la nivelul social efectiv al concretetei. Dar ce sa facem ca ne consideram crestini, adeptii sau ucenicii lui Cristos pe care-l urmam in fapte si aspiratii, budisti, musulmani etc.? Are ceva acesta asociere atributiva cu comportamentul individual si social, cu invataturile lui Cristos, Buda sau Al'laah, etc? Timpul este singurul element gresit, este ceea ceea ce este. Unde si cand va aflati localizati temporal? Suntem inainte de a fi, nenascuti inca. Se mai afirma (si fara foc fum nu iese) ca 'daca dragoste nu e, nimic nu e" ar fi reperul mileniului trei, sau exigenta existentei sale, modalitatea sa ca mileniu, forma sa temporala. Numaratoarea anilor, mecanica ca si instrumentele sale, functioneaza, dar timpul mental, emotional si biologic este suprapus ei? Nu cumva am ramas in urma ? Actualizarea prin rememorare ne scoate din capcana gandului ca traind in trecut (in amintiri, in cunoasterea psihologica) putem schimba viitorul. Daca ne consideram ca am trai in viitorul omenirii ( inaintasi, avangardisti) acest viitor este o reflexie a trecutului sub alta forma, tot trecutul sau mortul este germenele unui astfel de viitor fapt relevat de asa numita literatura si filme stiintifico-fantastice in care modalitatile comportamentale (timpul, cunosterea) sunt aceleasi, dar slujite de mijloace tehnologice mai rafinate, la scara mai mare. "Timpul" in aceasta situatie, este mijlocul sau tehnologia, cunoastrea instrumentala, doar tehnologia evolueaza in timp. 'Omul cunoasterii' (sau facut) este mereu acelasi din moment ce cunosterea psihologica este aceeasi indiferent de nivelul tehnologic al instrumentelor sale; fie bata, fie robot, aceleasi sunt scopurile obsesiilor de putere si dominatie a slabilor si sclavilor conceptualizati. Cine si-a imaginat vreodata cat de hotarator este comportamentul sau pentru propria soarta in existenta? Este cineva constient de propriul sau comportament? Rairea este modalitatea temporala de dinainte de a fi! Trairea ca modalitate ne este necunoscuta dar si privilegiul inocentilor copiii din nou nascuti, este intensitate subspatiala sau metafizica a simtamantului uman, al iubirii. Nu se simte dar se face vazuta la fel cum frigul si intunericul de dinaitea rasaritului il anunta . Maret este Soarele si mareata creatia lui planetara, dar va fi smerita dogoarea lui arzatoare si pustiitoare in exaltare de maretia si frumusetea Soarelui launtric. "Soarele negru" isi va releva creatia fascinanta daruind-o omului in totalitatea ei. Dezbracati-va de toate hainele ca sa scapati cu viata si sa puteti primi darul, hainele (modalitatile) nu sunt ale noastre ci ale facatorilor lor. Dam tot ce nu ne apartine apartinatorului si vedem ce ne pastreaza Dumnezeu, focul launtric samanta vietii. Avem energie proprie de sine statatoare si acest privilegiu doar Dumnezeu si Fiul sau are, inceputul unul cu sfarsitul. Omul Dumnezeu este Dumnezeu reintregit in creatia sa, cea mai inalta (sau profunda) intelepciune, inteligenta in manifestare vie. Profunzimea eternului si imensitatea spatiului pur ne dau coordonatele propriei existente. Nu este ceva de facut care nu a mai fost facut, dar de trait este totul. Lacomia de experiente ne fura trairea .
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu