04 decembrie 2013

continuitate este invierea trecutului

Noi inviem mereu trecutul; traim in si din amintiri si traind aceste informatii istorice le inviem.
Ne purtam trecutul ca pe un sac plin cu greutatile greselilor inaintasilor nostri; luam cate o amintire din acest sac si incercam sa o retraim ca pe un model , ne hranim cu ea identificandu-ne  si straduindu-ne sa obiectivam in gandire si comportament informatia respectiva. o amintire se reverbereaza imediat ce atentie ii acordam ca senzatie in corp si spunem "sunt aceea sau acela", " ma doare aceea sau acela". Ne identificam atributiv prin sunt sau am fost, bolnav sau sanatos, proprietar sau falit, intreprinzator sau dependent, etc, etc. Orice idee despre noi insine istorica este si este simultana cu senzatia corporala sau psihica care se reverbereaza in conportament si ne conditioneaza actiunile . Cata placere face unui fost presedinte de ceva sa i se spuna in continuare "domnul presedinte" (ministru, doctor, sef, etc)  si cat de ascunsa este starea prezenta a celui in cauza (bolnav, stupid, nemultumit, etc; ) Intre atributele zornaitoare ale privilegiilor sau dezavantajelor sociale date de pozitie si starea corporala sau senzoriala simultana cu atribuirile respective pare sa nu fie nici o relatie, dar comportamentul sau este generat de starea senzoriala nu de amintirea atributelor prezente sau trecute. Avem astfel falsa impresie ca mintea e sanatoasa si gandim rational si inteligent in timp ce corpul este degradat si suferind. Nimic mai fals decat aceasta impresie. Socrate  si-a semnat actul de incendiere a scolii sale cand a relevat aceasta legatura si a indemnat cetatenii sa nu voteze reprezentanti care au burta mai mare decat capul. Obezitatea e boala mintii, a gandiri in nici un caz  a corpului care o reflecta  transparent societatii sau perceptiei generalizate. Senzatia de greutate corporala nu este resimtita de obez decat cand este prea tarziu prin consecintele medicale. Cum poate o minte grea sau ingreunata de poverile propriilor ambitii si nesabuinte sau fie sprintena si eficace in rezolvarea vreunei probleme? La fel ca la o alergare obezii ajung ultimii, sunt mereu in urma celorlalti si din urma nu pot stabili solutii sua decide. Intotdeauna "cei dinainte" decid si obezilor nu le ramane decat sa constate. Obezii reprezentati social de "afaceristii americani umflati si cu trabucul in gura" din memoria capitalismului efervescent doar "aduna" ca si sobolanii resturile creatiilor celor dinainte si fac din asta "un merit deosebit" demn de urmat de toti ceilalti. Este o expresie ce spune ca " vor iesi mortii din morminte" si se prezinta ca o relevare a faptului ca inviem trecutul scotandu-l din morminte. Dar este o tema de meditatie si expresia " pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti" . Nu cred ca se refera la "cel viu" care nu are nevoie de serviciul respectiv; nu are legatura cu exteriorul social. Credeti ca nu este posibil sa inviem? Constiinta spune ca 'tot ce atingi invii'. Aceasta reelevare a ceea ce omul este cred ca se refera la toate nivelurile existentiale asa cum noi le-am impartit din incapacitatea perceptiei simultane datorata obiceiului de a concentra atentia pe forme sau interese , atitudine care ingusteza perceptia. Vedem pe bucati si consideram bucatile separate; dar daca le vedem cel putin intelectual ca functiuni distincte ale unui proces intreg, complet si in continua evolutie in expresia sa curgatoare inoitoare, atunci incepem sa percepem cu ochii mintii  coeziunea, omogenitatea  si sincronicitatea "bucatilor". Ca urmare in toate "dimensiunile existentiale" care in fapt sunt una ' cea vie', fenomenul "atingerii si invieriii drept consecinta" se manifesta. "Atingem" cu atentia, cu intentia si dorinta noastra; cu energia si corpul, cu inteligenta si corpul ei.( am folosit mai multe denumiri sinonime ca forme ale aceluiasi act-atingerea). Am vazut oameni constienti de aceasta consecinta "a atingerii" vazute doar corporal care se ferea ca de dracu de contact corporal cu alti tovarasi. Consider ca atingerea corporala intre indivizi este un afront , o grosolanie crasa, daca ea nu este in reciprocitate dorita si cand este asa daca nu "numai' intre indragostiti si ei nu abuzeaza de dorinta. Obiceiultile scandaloase ale etalarii publice a afectelor (bolile dependentelor psihologice) prin pupaturi si imbratisari teatrale fara continut  genereaza un fel de amestec vascos in care la un moment dat nu mai reusesti sa-ti identifici propriile aspiratii. Contactul corporal este un act de sacralitate lipsit de orice vulgara impuritate a baloseniei sexuale ca expresie a frustarilor neimplinirilor ca individ si si suflet. Cautarea placerii este expresia frustarii insificientei personale, incompletitudini propriei constiinte care se defuleaza sau razbuna.
Rog cititorii acestei postari sa ma ierte de deviatiile frecvente de la tema angajata; ma surprinde si pe mine cum desi doresc sa exprim rational procesele din energia planetara fara sa implic persoana, ajung la paranteze care au legatura doar cu persoana si frustarile sexuale. E adevarat ca intregul comportament social este unul sexual, dar mai degraba as spune ca este unul al neimplinirilor sexuale, al frustrarilor si defularilor, bolilor trecutului inviate in acest domeniu. Ma simt furat de relevarea lor fara sa vreau sa le inviu. Probabil interesul si intentia implinirii persoanelor in domeniul sexualitatii este ca un vid care ma fura, un intuneric greu de luminat fara sa scoata la iveala monstruozitatile interpretarilor si catalogarilor unui proces sublim in originalul sau nepervertit de gelozia neputintei. Atat de tare sunt atras in acest intuneric incat nu mai stiu altceva si sunt confuzat complet in raport cu prorpia intentie. NU am intentia de a sapa acolo, fiecare poate vedea ce este acolo daca "vede" dincolo de aparente in filmele de groaza si la politicienii care isi iau energia de la tinerele avansate si daca percep cum se reflecta corporal privelistea respectiva. .Pretextele sau politica trecutului nu mai poate ascunde fapta prezenta, monstruozitatile conducatoare. Ma opresc aici si ma reintorc la 'lumina calda", a pacii si prieteniei cu ceea ce este viu si nu are nevoie de inviere, nici de continuitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu