11 decembrie 2013

reelevare

Am relevat neexhaustiv in articolul anterior , sau cel putin m-am straduit, un curent emotional (energie in miscare sau miscare in energia proprie) care prin consecintele sale asupra fiintelor purtate de acesta prin experimentarea lui pe post de miscare existentiala proprie, putem afirma ca este degradator sau involutiv.

Este o micare "laterala" in care dinamica este formala dar circumstantele ei psihologice sunt mereu aceleasi . Mai constatam  explorandu-i manifestarile ca este o miscare circulara de tip vartej in propria energie in care  se afla individul asupra caruia se exercita presiunea  nevoii,  fiind un curent de natura psihologica. Daca individul se identifica pe sine cu elementele imagistice sau conceptuale ale notiunilor despre sine el continute de aceasta miscare, este prins in vartej si nu mai percepe miscarea sa rotindu-se simultan cu el si avand reperele elementelor sale imagistice si conceptuale pe post de viziune indivuduala despre viata si sine. Dar vartejul tinde prin presiunea exercitata asupra lui sa-l duca in varful sau, sau in ochiul vartejului unde daca individul se lasa purtat isi pierde orice identificare  percepand identitatile trecute ca "exterioare" lui, elemente ale vartejului. Cand abordam explorarea psihologica percepem elementele interioare sau in "cadere" iar reflectarea lor exteriora este inversa asemenea vartejului tornadelor care  ridica. Subiectiv percepem ca implozie sau explozie, cadere sau inaltare individuala, sensurile in care aceste vartejuri psihologice ne poarta. Mai putem percepe si releva constiintei prin denumiri care au  sensuri relevante ei,( adica sa infasuram intelesuri sau claritati,  in cuvinte, reprezentari simbolistice), aceste vartejuri cand ne-au impins in "ochiul lor" drept "portaluri" sau "gauri de vierme", 'vortexuri", "porti", 'chacre", etc. Cand constiinta este prinsa in rotatia vartejului are senzatia stabilitatii si dinamicii in stabilitatea elementelor din perceptia sa. cand este impinsa in centru 'totul se invarte in jurul sau" intr-o dinamica ametitoare in care nu mai percepe sau distinge elementele vartejului, percepe 'un vortex energetic" fara continut formal explicit . Ameteala caderii de dinaintea trezirii de dimineata sau dinaintea adormirii  pe care copiii inca o mai percep este reflectarea  acestor miscari constiintei. Evident ca ameteala produsa de ceva care se invarte cu mare viteza in jurul nostru, sau de invartirea noastra  in jurul unui repr fix, nu ne place si cautam ceva fix de care sa ne atasam . Psihologc "fix" este amintirea si trecutul nostru, adica cunosterea descriptiva a sinelui cu reactiile emotionale psihologice la aceasta cunoastre.(ex. daca sunt descris ca imbecil ma revolt si voi demonstra ca sunt smecher inbecililor care ma descriu asa) . Aceasta cunostere se manifesta in "tabieturi" zilnice care ne dau impresia ca suntem in siguranta fara a fi. Suntem "in controlul" tabieturilor si asta credem ca insemna siguranta psihologica, siguranta  cunosterii descriptive datorata fixitatii si rigiditatii ei. In fapy ne invartim in vortex odata cu elementele sale formale in rotatie si le percepe ca fixe. Insa viata ne conduce permanent prin presiunea perceptiei la pierderea controlului si mijlocul vertejului in ficare seara si dimineata intre starea de somn sau de veghe, iesim din vartej si intram in altul cu elemente si dinamica diferita dar reprezentate la fel simbolistic. Iesirea dintr-un vartej ne ameteste si ne agatam de altul si perceptia se stabilizeaza in timpul somnului ca vis si in starea de veghe ca destin. Dar dupa cum este relevata constiintei toate aceste stabilizari sunt efemeride, relative si superficiale.Tot acest joc al efemeridelor este conditionat de un element care este sursa sau stabilitatea dinamicii sale-teama. Ca nu ne place ameteala este firesc , dar, de ce ne speriem de ea in loc sa o exploram asteptand calmi sa vedem unde ne duce? O sa intrebati cum sa stai "calm" cand totul se invarte in jurul tau si nu mai ai repere? Dar" nu trebuie sa tai calm" in acea situatie pentru ca "esti in calm" in ochiul vortexului, tornadei, etc. Ce se intampla cand ramanem in calm? (fara sa ne agatam cu disperare de un colac al cunosterii, de o amintire a ce si cum suntem) Evident am ramane constienti si am explora inteligent resursele situatiei.Am percepe radiatia "calmului" respectiv si am descoperi intamplator si sursa sa. Am percepe reflectarea calmului in starea corpul constiintei si reflectarea sa in corpul biologic sau exterior. Radiatia "calmului" ar razbate si reverbera din spatiu in spatiu si s-ar exterioriza ca radiatia proprie in mediul social si natural , in perceptia ta si inconjuratorului tau, ai aduce "cerurile pe pamant" si nu ai mai 'cara ca Sisif' pamantul in ceruri". Imi amintesc expresia "precum in cer asa si pe pamant. " si nu-mi amintesc ca reciproca e valabila. Era expresia verbala a sensului creativ in existenta, din interior spre exterior. Miscarea in vortex este 'din exterior in interior si inapoi in exterior fecalele digestiei interioare" Imi amintesc umorul unui vizionar (Steiner) care spunea ca cerebelul este "materie fecala" fara sensul peiorativ superficial. Alt vizionar ( vederea inteligentei) spunea ca cercetatorii creierului pot cauta misterele viului studiind creierul fara sa poata percepe ceva pentru ca-l privesc ca pe un obiect de studiu fara sa perceapa procesele propriului creier sau vietii creierului. Un altul spunea mai simplu ca misterele nu stau in creier si procesele sale si controlul creierului nu conduce spre tinta controlorilor. In experientele stergerii prin ardere a celulelor de memorie a creierului a unor subiecti folositi pe post de cobai pentru a nu-si aminti experienta s-a dovedit inutilitatea procedurii pentru ca toti subiectii in final dupa mai multa sau mai putina vreme si-au amintit, celulele s-au refacut si memoria le-a revenit.informatia nu se poate sterge, buna sau rea, falsa sau adevarata ea este functia care creeaza organul in cele din urma, parcurgand etapele initiale ale generarii celulare sau corporale.Moartea celulelor anunta refacerea, regenerarea lor din inceput , sau din substanta unica atotcunoscatoare, spiritul subconstient in slujba fiului sau constientei unicitatii sale corporale si a propriei libertati existentiale. Tot ce descriu nu reprezinta dorinta mea pentru ca nu am avut vreodata astfel de doriunte ci este ceea ce percep ca procese in fiecare fiinta umana si nu sunt trebuinte ale cuiva ci daruri si haruri de care beneficiem impreuna si individual. Invaluite in constiinta sunt subconstiente dar prezente si active in existenta si sustin existenta individulala  impofida ignorariii lor. Celulele corpului se regenereaza ca un curent , ca o curgere,  sunt mereu noi si parcurg mereu drumul degradarii ca sa o ia de la capat si din acest flux noi nu percepem decat degradarea lor si ne identificam cu ea cu superficialitatea si partialitatea perceptiei concentrate pe degradarea asa zis obiectiva sau deasupra constientului , fatalitate. Am vazut ca deasupra constientului se vrea si pozitioneaza inconstientul unei importante si obsesii a puterii gresit inteleasa ca puterea confirmata sau demonstrata prin capacitatea de a omora sau lua viata, energia, de aici si 'vampirismul ' ca denumire a acestor incercari lovite de nulitate si inutilitate.Comprtamentul de acest tip fiind inutil de ce ne mai intrebam care este sursa sentimentului inutilitatii si neputintei personale in propriul sistem onorat prin atentie si actiune? Nu este reflectarea spiritului propriu catre propria constienta a propriilor fapte pentru a renunta la ele?  Curgerea generarii corporale atemporale si a parcursului temporal de degradare este un flux mereu inaitor, si aceste fluxuri in fluxuri, vartejuri in vartejuri si spirale in spiralata miscare este corpul nostru energetic si biologic imbracat, din care perceptia prin excludere si reflectare genereaza forma umana si incredibila reflectare a ei prin corespondente in frumusetea si plenitudinea planetei si universului perceput. Acesta nu este motiv de infatuare sau narcisim, importanta personala , ci responsabilizarea atitudinii in existenta, eliberati de teama imposibilitatii de a nu fi.Nu poti sa nu fii. Intr-o forma sau alta tu alegi forma. Devenirea este conceptul prin care refuzi forma, refuzi calmul si posibilitatile sale intimp ce simultan te agati de forma. Acesta simultaneitate aparenta, iluzorie, ne releva ca cele doua curente , unul degradator si celalat regenerator ar fi simultane, dar evidenta clarperceptiei ne 'arata" ca ' nu poti face doua lucruri simultan" fara sa le strici pe amandoua. "Nu poti sluji doi stapani....,etc". "Exista da si exista nu , cei mai mult decat atat de la cel rau vine". "Daca spiritul (asentimentul tau) spune da,  fereste'te sa te opui prin nu' Nu exista doua forte egale care se confrunta chiar daca polarizarea fortei creeaza aparenta dualitatii; doua forte egale se anihileaza reciproc ca materi si antimateria, sunt efemeridele expresiei unicei forte care sustine particula unica, viata si celulele ei inglobate corporal. Exista containerul in care spiritul inteligentei a pus cele mai inalte si creative capacitati constientizate prin exprimarea lor , corpul uman, templul nefacut, cuvantul intrupat. Moise releva acesta percetie reelevata lui prin "... si Dumnezeu era cuvant su cuvantul era cu Dumnezeu... " prima expresie a inteligentei este in gand si a omului in rostirea lui. Cand simtamantul viului, gandul , cuvantul, fapta una(ul) sunt, iata unitatea omului in expresie de sine. Cine nu-si respecta cuvantul nu si respecta propia existenta, o degradeaza si suporta consecintele corporal. Dupa cum vedem nimeni nu poate sa nu-si respecte cuvantul, cuvantul minciunilor se vede pe chipul sau, chipul sau le-a onorat. Corpul sau subconstientul nu poate sa nu onoreze cuvantul tau, ideile mincinoase proferate sau acceptate pentru ca le emiti in propria energie inainte de a fi proiectate asupra celorlati semeni sunt sursa a ceea ce denumim 'boala" si germenii tuturor razboaielor si cataclismelor. Prima lege a "Kibalionului" (Ki-energie,Ba-polarizarea ei, Lion- ideea eu) spune ca 'totul este spirit , totul este minte". Polarizarea vietii ca existenta in traire (adevarul, transparenta, etc) si raire(contestarea, reactia, umbra, minciuna),  releva unicitatea ei sau universalul in care profunximea eternului este imensitatea spatiului. Timpul si forma-spatiu sunt "ingustari" ale exprimarii eternului-imensitate care sunt valorizate sau nu prin traire sau raire. Imaginati-va ca va aflati in imensitate, una cu ea, cat de valoroasa este planeta pamant a carei existenta o descoperiti brusc, insula pamantului pentru voi? "vedeti cu mintea" cat o devalorizati lipsiti de simtamantul imensitatii incojuratoare si etenul in care traim si pe care-l modelam irsponsabili si irationali? Va reamintesc povestea lui Gautama care intalnind un talhar, acesta enervat de atitudinea sa optimista si fara de frica in prezenta lui, ii spuse ca il va omora si sa se pregateasca pentru asta. Obiceiul sau cutuma care sa imbrace frumos crima cerea dreptul condamnatului la o ultima dorinta. Gautama il intreba daca poate dintr-o lovitura sa reteze o crenguta iar orgoliosul se executa demonstrandu-si puterea si maiestria, apoi il ruga ca ultima dorinta sa puna crenguta la loc. Talharul nu era prost asa cum toti ticalosii sunt inteligenti si mirat de incapacitatea sa ceru explicatii. Gautama ii spuse ca puterea lui era iluzorie din moment ce o ii lipsea o posibilitate, ca adevarata putere este de a da viata, nu de a lua. Talharul urma pe Gautama pentru a descoperi puterea pentru ca nu se multumea cu jumatati de masura, era corect cu el insusi, si ajunse unul dintre ucenicii sai cei mai curati. Invatatura il face pe om talhar sau cersator, tiran sau victima, invatatura este gresita nu omul. Invatatura sau educatia noastra psihologica este praf in ochii unui copil. Cunoasterea e aceeasi din totdeauna, mintea universala nu evolueaza in cunoastere ci prin creatie; si iata de ce patrimoniul cunoasterii nu este personal, nici constienta ei, fiecare relevam sau ni se reeleveaza  aspecte ale sale pe masura claritatii si elucidarii launtrice. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu