14 decembrie 2013

...lama nichelata aluneca prin carne precum dezastrul unui concept gresit...

E fragment dintr-o poezie a  unui poet  maghiar din Romania. Aceasta evidentiere releva  unicitatea constientei si atemporalitatea ei.
Teama de viata si lipsa gradelor de libertate a miscarii proprii ca reflectare, ne tine prinsi in conditionarile timpului, a cunoasterii  descriptive a reactiilor noastre in circumstantele existentiale, denumita psihologie. Reactii la reactii intr-un vartej al nonactiunii in care impresia si senzatia sunt efecte-cauze si cauze-efecte ale "subiectivitatii noastre"  fara subiect, asemenea ideii si experientei sale, "obiectivitate" fara obiect.Acest tip sau patern existential nu reprezinta si este doar o "umbra" sau ecou deformat, adevarul curgerii energiei si informatiilor  care formeaza fiziologia corpului uman. Identificarea existentei cu acest patern este una negativa, involutiva, un esec , fiinta sub presiunea lui se degradeza; fiziologia corporala este perturbata si astfel ajungem sa consideram boala ca normalitate si medicamentul drept conditie a existentei. Este "dezastrul conceptului gresit" relevat in poezia respectiva. Veti gandi ca sunt pesimist sau morbid pentru ca relev morbiditatea, asa a fost 'judecat' si poetul respectiv; dar daca imi relev gropa psihologica in care sunt captivul morbiditatii voi actiona instinctiv spre a o parasi, nu am nevoie de idei si doctrine ca sa ma convinga, nici de cai sau "cum-urile" temporale apartinand domeniului psihiologic pe care tocmai l-am parasit instinctiv. Tot ce mai ramane de facut este vigilenta de a nu ma intoarce sau de a evita formele diferite,.subtile si ispititoare, ale aceleasi capcane temporale sau rutine. Noi avem obisnuinta de trata instinctul si vigilenta ca pe ceva inferior, specific animalelor, premeditate inferioare noua; dar va intreb daca actiunea instinctului este premeditata? daca instinctul are nevoie de timp ca sa se declanseze? Atentia (vigilenta)  animalelor este inferioara celei cetatenesti? Dar calitatile lor senzoriale? Instinctul si atentia lor functioneaza in domeniul virtual, sau al concretului? Pana la urma daca dam spoiala de civilitate si justificarile ipocriziei ei la o parte, vedem ca instinctul sexal si al mancarii specific animalelor este si sursa intregii "activitati civilizate" . Frustarile sexuale mustesc mereu in spatele justificarilor "culturale" sau conditionarilor sexualitatii. Cea mai mare afacere se realizeaza prin exploatarea acestor frustari masculine si insuficiente feminine demascate de violenta manifestarilor sexuale sau a comentariilor pe tema respectiva. Misoginismul si feminismul sunt curenti ai acestor insatisfactii si a razboiului lor declansat de "conceptualizarea sexualitatii" . In mod natural dragostea revolva problema; dar structura conceptuala de cum trebuie sa fii in dragoste demoleaza . "In dragoste gandirea face natura de ras" este firesc exprimat din moment ce structura se manifesta prin "gandurile individuale" care nu au nimic individual in ele. In dragoste gandirea este pacificata, linistita, nici un gand-idee nu se agita sa domine, sa conduca dragostea. Din nefericire premeditarea (modelele) dragostei ca exprimare a intimitatii si comuniunii acapareaza emotional individul inaitea oricarei experiente directe. Tot felul de ganduri si imaginile dorintelor-vise   ii conditioneaza  subconstientul inainte de a se afla in fata actului respectiv si teama de a nu onora exigentele induse si virtuale ale modelelor imagistice, pune capac oricarei naturi a manifestarii dragostei. Unii incearca si cred ca prin violenta si forta onoreaza exigentele naturii si sexul violent si violenta sexuala domina comportamentul social deja. Nu putem ascunde mizeria sub presul ipociziilor culturale sau modelelor civilizate ale stilistilor putrezi in interiorul lor; cu cat mai "fitzoasa" este o masca cu atat mai multa putreziciune ascunde. Aceasta experinta emotionala am trait-o cu totii, ori inhibati, ori ascunzand inhibitia prin violenta sau "fitoseniile neintelesilor"; recunosterea e demnitate si instinctul ne elibereaza de mascarada falsei trairi a unui "sublim" inhipuit.  Atentia si instinctul sunt profund inradacinate in structura fiintei noastre (reflectate in creierul mic) si daca le eliberam de inhibitia "inferiorului" ca judecata si verdict, vom realiza ca nu au nimic inferior in ele si ne vor conduce fara gres in existenta, nu spre animalitate ci spre iesirea din animalitatea "respinsa deci acceptata" care a ajuns comportament social. Instinctul umanului nu este "animal" inconstient (cum este considerat fara cunoastere directa) , performantele si calitatile sale depasesc intreaga cunoastre comparativa, descriptiva din "tribuna irationalului judecator ". Manifestarile modelelor judecatorilor fara autojudecata exprimate social sufoca "telejurnalele de la ora cinci" cu care a fost inlocuit 'ceaiul de la ora cinci" , prilej de meditatie si reflectie sociala. "Conceptul gresit" nu poate avea decat manifestari gresite. In societate sunt necesare valorile si regulile comune care stabilizeaza  comunitatea respectiva si libertatea insemna respectul lor din constienta functiunii lor in stabilizare si pacificare sociala. Ele nu sunt limitative ci expresia bunului simt si bunei masuri , decentei, ale unui "impreuna" calitativ si creativ in libertate. Bunul plac si arbitrarul doctrinar , libertinajul totalitar nu sunt expresii ale libertatii. "Rebelul libertin" este doar masca lipsei oricarei libertati. Structura gresita a unui concept gresit prin reflectarea sa sociala ne induce continuu revolta, reactia violenta impotriva, si acesta "smecherie" este mijlocul supravietuirii lui. Priviti cu cata nonsalanta politicienii fac tot posibilul sa va enerveze, jigneasca inteligenta, minta in fata, jubileaza cand v-au pacalit, se justifica cu si exploateaza naivitatea sau prostia alegatorilor, gestioneaza dezastruos resursele comunitatii privatizand profiturile si nationalizand datoriile, exploateaza lipsa de atentie si increderea acordata dupa care se justifica cu "pai daca ati fost prosti si v-am pacalit voi sunteti vinovati", cum pun in scena piesa 'paine si circ", 'dezbina ca sa stapanesti", etc. In spatele spectacolului de un grotesc si o vulgaritate dezgustatoare, se ascund complexele de superioritate si inferioritate (ascunse prin linguseala natiunii sau aroganta si suficienta), codoslacul sexual si cardasia mediocritatii meschine. Cum ar putea ca toate astea sa nu va provoace scarba, revolta, dezavuare? Si totusi, desi revolta este enorma prin multiplicarea ei planetara, "teroristii sistemului" nu au nici cel mai mic succes, energia lor este canalizata spre intarirea si consolidarea sistemului dezavuat. Terorismul contestatar sau faptic in sistem, este mijlocul mentinerii lui. Abandonul aservirii sistemului dezgustului senzorial este simplu ca si in cazul mancarii; nu mai maninci ce te dezgusta, nu ii mai acorzi atentie. "Lipsa de votanti accentuata" este chiar manifestarea acestui abandon dar este folosita ca justificare pentru a te constrange sa suporti socialmente consecintele lui desi nu te reprezinta si nu ai reprezentanti in sistem. Asta este posibil pana ce nr. celor care dezavueaza mecanismele sistemului atinge si depaseste pragul dincolo de care perceptia clara arata cine sunt oameni si cine nu, cine sunt purtatorii constiintei comunitatii (Cristului uman)  si cine nu. Vom alege responsabil pe cei care au responsabilitate , harul care te face sa ai un cuvant de spus in lumea aceasta chiar daca nu ne maguleste sau incanta cuvantul lor. Vom vedea ca demoniii demonizeaza, ca cei responsabili dau constienta a ceea ce este, releva adevarul a ceea ce este fals si a ceea ce este comun, nu fac promisiuni iresponsabile ci punctuale, releva viziunea care ne angajeaza fara argumente, fara justificari si scuze, viziunea spirituala in care suntem instinctiv in raport cu cea in care nu suntem si trebuie sa fim motivati sau santajati sa o sustinem. Intregul spectrului constientei si societatii este continut fara conflict in paradigma 'ai ce iubesti" si "existi pentru ca iubesti existenta". Nu teama de moarte va conditioneaza ci atasamentul de existenta, iar atasamentul nu este iubire, dar iubindu-l ii dati existenta voastra, izolandu-va in existenta, va simtiti singuri si fara rost, neputinciosi in ea. A fi impreuna nu se poate daca mai intai nu esti singur, numai cel singur valorizeaza impreunele, dar nu dati singuratatea pe impreuna ca le pierdeti pe amnadoua, ele sunt simultane si atemporale, reflectandu-se reciproc ca ceea ce sunt' . In acesta constienta care ne responsabilizeaza manifestarea, meditatia este sursa deciziilor noastre. Mintea unica este in meditatie, universul este in meditatie, meditatia lui "ce ar fi daca nu sunt". Fara iubire, nimic este"; doar efemeride in efemeride ,fluiditate fara stabilitate, apa fara pamant, pamant fara apa, teama, gravitatie , condensare, rigidizare, nemiscarea lui la fel fara asemnare, confuzia totala a ceea ce este asemanator cu ceea ce este diferit si a ceea ce este diferit cu ceea ce este asemnator. "Dumnezeu a creat universul ca toate cele ce sunt ca sa se vada asa cum sunt" (mama) si sa iesim din aceasta confuzie si ceata hipnotica, gaz halucinogen al conceptualului gresit. Adevarul a ceea ce omul este este in spiritul unic "Dumnezeu" si nu poate fi pervertit de ecourile deformate ale interpretarilor , (jocul teatrului de control), credintelor-superstitii, judecatilor calomniatoare si condamnatoare la moarte si fatalitatea ei. Oare aspiratia universala spre nemurire  a instinctului uman , este dorinta sau revelatia in oglinda faptul? Oare nu tocmai acesta aspiratie ne face sa exspiram si este respiratia constiintei noastre? Aspiram viata si expiram viata cu mai multa putere, imbogatita de fiecare? Suntem amplificatoare ale dinamicii vietii in univers? Putem fi doar consumatorii energiei vii? Fara conceptualizarea experientelor din perceptia exterioara care sunt jumatati ale experientei ( nu percepem mare parte a desfasurarii ei) am mai folosi mijlocul mortii (ca santaj) in atingerea telurilor noastre existentiale? (sa nu mor de foame, sa nu mor economic, politic, social, moral, reational sau ca fiinta, sa nu fiu izolat de ceilalti sau marginalizat, sa nu fiu desprins de corp si sa-l las sa moara, etc) Evident ca tot ce nu vrem se inatmpla la un moment dat si spunem ca singuri venim in existenta si singuri plecam. Putem renunta la singuratate fara sa o pierdem, pierzandu-ne? Evident ca nu este necesar sa pierdem daca nu furam. Dam cezarului ce este al lui , lui Dumenezeu ce este al lui si ramanem cu ce este al nostru, cu inocenta tineretii si libertatea ei nemodelata
De multe ori afirmam ca este mai usor sa intineresti decat sa nu imbatranesti, ca este mai usor sa nu te ingradesti decat sa te eliberezi din ingradiri, ca este mai usor sa nu urmezi ceea ce ti se ofera ca drum decat sa iesi de pe drumul batatorit ajuns canal adanc al violentei revendicative. Dar atentia sau vigilenta adormita ne scoate din starea de veghe sau domn  al propriei existente, din starea de "sfantul Petru' care sta la poarta raiului si care fara sa-si faca datoria adormit a lasat sa intre toti banditii (zelosii), si sa confuzioneze raiul care a ajuns un amalgam de nedescris in care este dificil sa mai distingi adevarul de minciuna. Daca nu mintim, la orice intrebare raspundem 'nu stiu', pot doar sa descriu relativ si incomplet ce este in percetia subiectiva. Cineva ma intrebat ce parere am despre el si cand i-am raspuns ca nici una s-a aratat foarte mirat si jignit. Foarte greu mi-a fost sa ma explic si sa-l imbunez prin evidenta faptului ca tot ce pot spune este ce imi arata el si ca atare nu este o parere despre el ci despre ce recunoastere vrea el de la mine si ce-mi ascunde. Mi-a cerut sa-i spun ce-mi ascunde si nu a fost deloc incantat sa recunoasca adevarul a ceea ce imi ascundea. Adevarul a ceea ce este ne scoate din confuzie si teama. Nu este un 'adevar absolut" sub conceptualizarea caruia sa se justifice prin imposibilitatea sa conceputa, si sa ascunda toate minciunile utile intereselor si victimile colaterale pagubite. De fapt termenul de absolut insemna tradus " fara nici o legatura" sau complet "liber, cu toate gradele de libertate ale miscarii sale". Acest concept scoate in afara existentei adevarul precum pe Dumnezeu din existenta prin crucificare. Adevarul a ceea ce este este, este mereu PREZENT, in existenta, dinamica existentei, viu, cel viu si liber  ("absolut" este atributul unic al sau, insasi ratiunea existentei sale de neconstestat, nici in cer nici pe pamant, uneste cerurile cu pamantul, mintea cu corpul, este chiar "uniunea cerurilor cu pamantul" si   disparitia umbrelor la propriu).  Moartea (separarea cerurilor de pamnturi) nu conduce acolo unde sunt "unit si fara umbra la propriu" ci amplifica separarea. Viata unifica, moartea imparte, ( apropo, cat mai suportati imparteala politicienilor a bugetului comunitatii 90%pentru ei si 10% pentru  voi ca sa aveti ce da lui Dumnezeu , adica tot  lor?): )  Moartea este si ea in prezenta ca ceea ce este, dezagregarea deseurilor si greselilor dar din pacate ajutorul mortii il refuzam pentru ca ne sperie,  dar vazuta ca ceea ce este nu ne mai sperie si-i dam de lucru in domeniul sau; sa ne dematerilizeze rautatile, bolile, violentele, confuziile, deseurile psihologice si materiale, armele, bombele sexuale sau atomice, monstri imaginari sau ai cinematografiei hollyudiene, etc. Moartea este foarte utila cand este folosita in acord cu ratiunea sa in existenta; fara ea nu ar exista vindecare, eliberare de poverile trecutului (pamantul din carca unui sisif reintrupat de toti salvatorii impovarati de propriile griji sublime). Un medic care si-a onorat statutul si onorariul social spune ca orice boala este o idee gresita, 'agatata de creier", sau considerata eu in memoria emotionala (o sperietura)  si ca oamenii optimisti se vindeca foarte repede. Ce insemna asta daca nu faptul ca optimismul este generat de constienta sensului activitatii mortii care lucreaza la dizolvarea ideii gresite din corp sau a emotiei negative eliberate de atasarea eu-lui. Cine este prieten cu moartea este optimist si lasa moartea sa lucreze in domeniul ei de epurator ,(curatitor al prostiei emotionale ca sperieturi si intelectuale ca furt de idei gresite despre sine), iese din bigotismul in care este vazuta ca opusa si conflict cu viata si astfel nu se mai vede ca subiect al activitatii mortii  si sa lupte tocmai impotriva vindecarii sale agatandu-se irational de promisiunile unei stiinte medicale comerciale Medicul e moartea bolii nu cocolosirea ei, Cristos nu vedea nici o boala in corpul omului pentru ca bolile fugeau ca dracul de tamaie din corpul celui privit de el. Daca mai si il atingea cu mana era minune mare si cel atins nu mai vedea vreo boala undeva si era moartea bolilor in actiune dinamica si subconstienta in totalitatea energetica a fiintelor cu care intra in contact. Nu trebuie explicat cuiva ca-l vindeci cu ochii iubirii sau cu mana sufletului curat, ca nu poate intelege si crede ca-i ceri bani sau recunostinta, este suficient s-o faci fara sa astepti vreo rasplata pentru ca nu exista una mai mare decat a faptului ca poti face tocmai ce ai facut . Se apropie Craciunul, ritualurile sacrifiilor porcului sunt in efervescenta lor exaltata, dar cred ca mai folositor ar fi sa sacrificam "porcul launtric" decat bietul patruped. Cine crede ca omoara ca sa traiasca? Nu, doar placerea . Putem celebra viata prin sacrificare si ignat? Totusi unii ar spune ca este o evolutie de la sacrificiile umane si canibalism la subiectul porc, dar fapta e aceeasi indiferent de justificare si pretext traditional. As spune ca sacrificiul uman si canibalismul a fost rafinat, ascuns in dimensiunile invizibile, numerice ale virtualului financiar si economic, politic si strategic in care  toti se manaca intre ei. Macar ignatul personal e din cand in cand , celalt e de fiecare zi. Echinoctiul si solstitiul au fost repere ale ciclurilor planetare si li s-au dat semnificatii psihologice ale unui ciclu launtric si unui bioritm in acord cu ciclurile exterioare. Desigur ca este in relatie acestea, dar relatia a fost pervertita de orientarea exclusiva de la exterior spre interior (inspiratie fara expiratie). Sensul expiratiei magnetice a fost uitat sau respins si astfel aspiratiile sufletului au fost refuzate in expresie planetara si sociala prin conceptualizarea sacrificiului. Populatiile sanatoase folosec momentul comun al celor doua evenimente-repere ale procesului curgator al energiei de crestere-descrestere, inspiratie- expiratie, ca momente de transformare (apocalipse), acel moment in care nici nu inspiri nici nu expiri, nici nu accepti, nici nu reprimi, momente in care poti transforma sau da un curs nou evenimentelor urmatoare, in rapot cu sensul lor anterior si fix. Momente propice unor 'deplasari pe verticala sau axa prezentului" in profunzimea perceptiei lasand magnetismul centrului fiintei tale sa te atraga la el intr-o masura mai mare sau mai mica si astfel noul sa apara ca regenerare sau inceput nou al propriei fiinte (unde  "nou" are semnificatia de tinerete sau energie proaspata inspirata) astfel sa o exprime  in perioada urmatoare a ciclului planetar. (Se stie ca pamantul iarna acumuleaza energie din cosmos pe care primavara o expira ca regenerare vegetala , astenia indragostirilor, etc.). Sigur ca aceasta cunoastre a momentului proprice inoirilor a fost exploatat de smecheri  ca sa induca inoirea propriilor interese sau profituri si au inventat ritualuri ale lor pe care le-au impus multimilor de copii naivi. Astfel  vechii vraci ai comunitatilor care lucrau in dimensiunile subtile ale comunitatii pentru regenerarea fiintelor si vindecare, prosperitatea si inaltarea lor in constiinta de sine a parintelui-sursa Dumnezeu, (indiferent cum era denumit), au fost inlaturati si calomniati ca irationali sau nebuni superstitiosi, etc. Locul lor unic in comunitati a fost luat de un triumvirat, popa-medicul- profesorul iar distributia muncii si a profitului a fost reflecata de spirit in diversificare dogmelor, bolilor, ignorantei ca forme de manifestare sociala. Chiar nu vedem ca nr. acestor racheti sociali a crescut si ne amagim cu cuceririle stiintei? Care stiinta? Da, stiinta bolilor, a manipularilor, a controlului si programarii indivizilor prin asa zisa formare profesionala, etc.( si evident a crescut inventarul instrumentelor de torrtura medicala, militara, profesionala). Este solstitul de iarna in curand pe traiectorie, este un moment de apocalipsa personala, de transformare sau reformare structurala si comportamentala in sensul intineririi sau regenerarii individuale, vindecarii si nu-l mai ratati facand ceea ce fac ceilalti: se imbuiba si imbata, se excita psihic sau fizic. Momentul este nici-nici, un moment de stand by, si-l accesati fiind la fel cu el. Meditatia este propice pentru pregatirea lui, tarirea simultana in linistea sa mentala de unde aspiratia propriei divinitati sa putem inspira magnetic si sa expiram in faptele noastre care sunt cu noi si pentru noi. Nu pot spune si nici nu stiu ce si cum fiecare sa faca dar sunt ferm pe pozitia mea ca fiecare stie pentru sine si nu are alta nevoie decat constienta momentului si a semnificatiei sale profunde din care se nasc regenerarile utile sau inutile functie de calitatea sau increderea in sine a fiecaruia. Credinta nu ajuta cu nimic pentru ca este exterioara si dupa, este colacul de salvare al celor din urma care cred ca sunt inaitea celorlati prin aroganta si fermitatea rigiditatii lor si mai nou prin incremenirea in "nimic nu exista totul este iluzie" contestand violent orice evidenta a adevarului a ceea ce este. Curaj! si... faceti fericite sarbatorile ce se apropie,  si nu le ve-ti astepta apoi, pentru ca raman alaturi voua, alaturandu-va fericirea daruita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu