eu sunt ceea ce tu esti

Nu ne responsabilizeaza constienta gandirii? Mai departe, urmarind acest fir al evidentei, eu sunt ceea ce voi sunteti, eu exist pentru ca tu existi .
Noi existam in relatie. Aceasta relatie a individului,  manifesta la nivelul unei intregimi, cu  intregimea (care nu este suma de elemente) nu este  viziune proiectata asupra intregimii? Poate o singura idee sau gand, sau atribut , sau imagine-viziune fixa sa descrie comnplet o intregime fie ea individualizata ca persoana sau colectivitate ? Ideea despre nu poate contine intregimile, unicitatile, nici sa le decrie exhaustiv, orice descriere nu este faptul, nu este intregimea descrisa, fie individ, fie colectivitate, generalizarea este irationala, relatia este universala. Importanta persoanelor este evidenta dar ea este si functionala cand stabilesc libere relatiile si actiunile lor. In lipsa acestui atribut ele accepta relatiile rutinei traditionale si in aceasta situatie este firesc sa se simta conditionate existential. Relatia are drept polarizare cele doua forme expresive si lucrative,ca modele comportamentale folosirea si dragostea. Relatia nepolarizata este iubire. Constiinta istorica a binelui si raului a speciei inceteaza cand realizam ca noi polarizam aceste forme de expresie si  suportam consecintele intr-o succesiune de neevitat in ratiunea existentei intregimilor. Polarizarea relatiei ca folosire sau dragoste are drept consecinta reflectarea in natura a celor doua aspecte ale manifestarii , lucul si fiinta. Polaritatea "folosire" a relatiei cand este generalizata sau unica forma a actiunilor noastre (atentia concentrata numai pe acest aspect al relatiei) genereaza lucruri, instrumente, si se autogenereaza prin firescul ei in raportul dintre fiinta si lucru si anume firescul "controlului" lucrului de catre fiinta fara de care apar accidentele.Jucariile (lucruri) cu care daruim copiii au acesta menire de a invata copilul cum sa foloseasca, sa controleze lucrul sau cum sa-l distruga ceea ce i face mai mare placere, strica jucariile. Jucariile se strica fie intentionat fie se uzeaza in urma abandonului lor generat de plictiseala copilului, fireasca in situatia lipsei de raspuns sa reactie a lucrului. Jucariile mecanice sau electronice vor sa rezolve problema raspunsului prin reactiile resorturilor mecanice sau rutinelor digitale insa au aceeasi soarta in final nereusind sa satisfaca nevoia de interactiune sau relationare dinamica a copilului. Chiar jocurile pe calculator, fara internet care stabileste relatii intre fiinte in contextul jocului respectiv, ar fi sortite abandonului prin plictiseala. iata de ce sepromoveaza si exploateaza acesta necesitate a fiintelor de interactiune intre ele prin atribuirea lucrurilor si jocurilor a calitatii "interactiv" care le face atractive si aduc prosperitate producatorilor in competitiea acapararii atentiei si interesului (energiei si actiunii) copiilor mai mici sau mai mari; (altfel spus misionarism si inrolare). Aceste evidente comportamentale releva foarte clar adevarata necesitate a fiintei in toate ipostazele ei, interactiunea cu fiinte. Animalele de companie pentru copii le indeplineste intr-o masura necesitatea; Prin disponibilitatea neconditionata in raport cu copilul a animalului de companie (asemanator comportamentului parintilor) acesta accepta relatiile de folosire in raport cu el si prin asta plictisesc si genereaza comportamente totalitare arbitrare ale bunului plac fara sa dea raspunsul responsabilitatii, dar pot si starni cele mai delicate si gingase expresii emotionale ale copiilor scotand la suprafata constientului existenta lor. Insa atunci cand copilul a ajuns sa interactioneze cu animalul de companie el a fost de mic inconjurat de jucarii-lucruri si si-a educat abilitatea controlului pe care o extinde in relatiile cu fiinta animala si parintii si astfel avem copii care chinuie animalele sau parintii , sau  se ataseaza excesiv de ei conditionandu-se emotional de prezenta lor in lipsa careia se simt nesiguri. Mai tarziu copii cand intra in raport deschis cu semenii lor nu stiu sa interactioneze si se simt speriati sau aplica comortamentul deja invatat al folosirii si intra in conflict cu ceilalti care folosec acelasi tip relational. Copilul se simte speriat in fata opozitiei cu care nu a fost in contact pana atunci si reactioneaza prin inhibare sau violenta. Se spune ca "un copil nu este copil' evidentiind ca fratii sunt necesari in educatia copilului prin interactiunea deschisa cu ei in etapele temporale initiale ale expertientelor lor si care ii face mai stabili emotionali in relatiile viitoare. Dar oare care ar fi cursul  experientelor emotionale ale copilului daca de la inceputul lor ar fi inconjurati doar de fiinte inteligente in dragostea lor, inteligenta care evidentiaza cu delicate  in relatii responsabilitatea individulala a comportamentului si a rflexiei lui din mediu? Nu stiu ca nu am vazut inca! Atitudinea parintilor de asi elibera atentia pentru a se ocupa de grijile zilnice de a realiza asta ingropand colilul in jucarii si pasandu-l unul altuia ii ingusteaza orizontul la "lucruri" ca apoi ei insisi sa fie tratati ca atare. Incercarile lor ulterioare de a corecta se dovedesc inutile din moment ce obisnuinta a fost deja condensata ca ritual al controlului invatat si al dominatiei obisnuite inradacinate de mici. Teatru de control (lacrimi, tipete, suferinte, isterii, nemultumire, etc) deja a fost invatat si apoi este considerat "firea copilului" si acceptat ca atare.Consider experienta complet supraevaluata din moment ce este inutila prin rutina ei: invatam sa dam cu capul ca dupa aceea prin suferinta-durere-consecinta, sa ne inteleptim. Este posibil asta ?  Foarte greu ca prin mijloace inadecvate sa ajungem la intelepciunea interactionarii cu fiintele, la dragoste. Cand te doare nu poti iubi, durerea se manifesta nu dragostea. Manifestarea durerii este violenta, chiar daca recunoasterea este dificila. durerea este generata de contact subtil si material cu un mediu inadecvat fiintarii sau existentei. Ne aflam in timpul si loculul nepotrivit si nu la noi acasa. Acasa ca simtamant este la un moment dat insuficient reflectat de casa parinteasca si copii pleaca in lume sa-si gaseasca "locul". De ce se intampla asta? Existenta ne arata ca este generata miscarea de simtamantul copiilor care sunt gezamagiti in credinta lor fata de parinti;  sunt vazuti altfel ca pana atunci prin constientizare comparativa si economica in existenta, isi pierd statutul de model existential. Insa 'locul" potrivit nu este in lume ci in constiinta ta si cand il gasesti se manifesta si ca un "loc" in lume.Campul confruntarilor este propria constiinta. Odata pacificata prin claritatea interioara, lumea in intrgeimea sa este "Locul" potrivit in care functia sau ratiunea ta existentiala este portivita. Stabilim relatia potrivita cu fiintele ei "dragostea' si cu lucrarile ei "folosirea". Ne vom confrunta cu imposibilitatea folosirii lucrarilor ei in dragoste si cu imposibilitatea dragostei in raport cu lucrarile. Capatam discernamant si fluiditate , consecventa cu evidentele functionale. Vom sti cand sa fim disponibili folosirii si cand dragostei, nu le vom mai incurca intrebandu-ne de ce nu functioneaza. Atentia (vigilenta, starea de veghe) este factorul hotarator si constienta actiunea. Daca semenul tau tipa la tine , intreaba-l cu compasiune ce il doare si daca te face pe tine responsabil pentru durerea lui sau incapacitatea ta de al vindeca, sau daca cumva vrea sa te sperie pentru a-l asculta si sustine in telul sau caz in care ar fi mai util sa-ti impartaseasca scopul pentru al sprijinii de buna voie. Evitati raspunsul repetat cand constatati ca nu sunteti auzit, puteti amplifica furia si refuzul, cautati alte mijloace in comunicare, de ex aprobarea, dati-i dreptate ca nu are. Nu ne-am inteles propria stare de frustare si furie? Daca noi ne permitem de ce sa nu le permitem si celorlalti? Furia personala este efectul imposibilitatii de a controla in dragoste si de a iubi in folosire. Aparent iubim lucrurile pentru ca ne permit, nu au reactie vizibila. Ne atasam de ele cu atat mai tare cu cat ne simtim mai respinsi de persoane. iubim banii pentru ca ne permit sa supravietuim si fara dragostea persoanelor si sa le folosim, face ceea ce stim mai bine si ne simtim in siguranta, dar o siguranta superficiala, aparenta, pentru ca toti vaneaza bani in acelasi scop si vom deveni targhetul intereselor lor. Cand ramanem "fara bani" ne simtim izolati de lume si nu ne putem misca in ea dupa dorinte. Asta ne sperie cel mai tare cand am uitat ca dragostea este relatia pe care noi o stabilim si refuzam potentialul de miscare in lume a acestei relatii. Dragostea este atentie si constienta , delicatete si compasiune, intelegere si realizare, bineinteles ca este mult mai mult din moment ce atributele descriptive subiective nu o pot contine ca intregime si realitate vie in dinamica sa ca traire umana. Realizam ca dragostea cu dea sila.este viol si cand nu insistam, ni se va cere sa o facem, cand iubim dam energie si asta place mai mult ca banii; si cand suntem respinsi ni se ia energie si de aia suntem respinsi. cu alte cuvinte cine ne respinge cand suntem in dragoste nu vede ca ii daruim energie si se straduie sa ne ia respingandu-ne. Darul nostru de energie prin dragoste si compasiune nu poate fi primit de cei care in rutina folosirii cred ca trebuie sa ia respingandu-ne prezenta. Inteleptii spun ca ajutorul nesabuit nu este util in relatie, ca prima data daruiesti, a doua oara il inveti sa daruiasca, a treia oara la solicitare ii dai un sut in fund ca sa nu -l faci dependent de tine si darul tau, cunoscuta fabula cu invatul sa pescuiasca a celui care cere peste, daca vrea sa invete ca este mai greu decat sa primeasca. Nu dezamagiti si nu disperati daca nu reusiti, culegeti in continuare ,culesul se plateste nu cantitatea culeasa, sau pescuitul se plateste nu cantitatea pestelui pescuit, daruitul se plateste nu darul, etc. si plata tot un ban, "O" valoare, este. Valoarea nu este cantitate ci calitate. Daca ati auzit nu doar ati citit orice stres inceteaza. "O" este sferosfera valorii umane, sau "inelul puterii", "cercul puterii - ratiune - asentiment" Sunt doua cercuri ale valorii, doua inele ale puterii, femeia si barbatul uman si iubirea este relatia lor care nu deformeaza inelele. Folosirea reciproca conduce la atasament si dependeta iar sfericitatea inelelor (libertatea in manifestare) se pierde prin ciocniri se stirbesc si prin frecus se deformeaza desi lustruirea ar fi sensul frecusurilor. Frecusul revendicativ deformeaza dar cel autocorector lustruieste. Autocorectia nu se poate exprima fara responsabilitatea gandirii proprii si constienta ei "eu sunt ceea ce tu esti" valabila in reciprocitate. Aceasta constienta a gandirii aduce lumina si in lumina relatia si actiunile sunt clare si responsabile, autocorectia activa. Cum mai putem minti cand noi suntem mintitul si minciuna? Cum mai putem fi suparati de deprecierile cuiva cand stim ca propriile deprecieri le atrage? Cum mai putem acuza sau justifica stiind ca suntem acuzatia si ipocrizia justificarii ei? Alegerea inteleptilor de a nu raspunde sau a nu vorbi si a se retrage din vartejul sau vortexul inconstientei, sau din lumea lui, este aparenta , s-au retras de fapt din a onora mediocritatea prin mediocritate, minciuna prin minciuna, ei raspund si comunica in responsabilitate atunci cand sunt auziti si intelesi. Tacerea lor de multe ori jigneste solicitantul, dar daca ar raspunde nu ar fi jignit? Prefera sa nu onoreze jignirea fiintelor umane, sa nu participe la ea. Orice dezamagire si disperare este inutila si pentru mine este confirmata constienta asta de prietenele cu nume derivat din numele Maria, in circumstante cu adevarat mizerabile psihologic vorbind, care ar putea justifica disperarea , au ramas ferme in spirit si fapte onorand viata si dragostea in comportamentul delicat, afabil si  pragmatic in relatii.Inelul feminitatii, sferosfera ratiunii lor, puritatea receptivitatii , daruirii, neconditionarii sprijinului, este denumit de unii "al doilea" dar fara el nu era "primul', al barbatului, asa ca orice ierhizare numerologica cantitativa si tehnologica este comica in sferosfera umannului, a vietii . In numerologia viului matematica cantitativa este debusolata pentru ca 1 plus 1 fac trei si acesta in matematica trei nu implica disparitia lui 1 asa cum 2 o face; 2 este cantitativ ,trei calitativ, calitatea se pastreaza fara amalgamarea ei ca doi. Tridimensionalitatea perceputa a spatiului nu este intamnplatoare si cei care cauta dimensiuni multiple pierd calitatea dimensiunii., intregimea ei in perceputie, concretetea ei, si ajung la "rataciri in iluziile reflectarii proprii', relevata de "camera oglinzilor in filmele initiatice". Spargerea oglinzilor se refera la incetarea ratacirii si redescoprirea calitatii relatiei eu-tu.Cand se afla in camera oglinzilor inteleptul stie unde este si actioneaza ca atare ,dar daca profanul se afla acolo este considerat "nebun" si ajunge la psihiatrie. Nu exista nebuni si normali decat prin comparatie cu norme prestabilite, fara ele si presiunea lor, oamenii sunt spirituali, spiritul in manifestare jucandu-se in lutul gandirii. Fortele planetare ale gandirii sunt in armonie si sustin creatia in dinamica ei inoitoare, regenrativa cunioscuta sub denumirea de ecologia planetei ca manifestare concreta.. Actiunile noastre in dezacord cu ele produc propria durere care desconspira relatia nepotrivita in raport cu ele in care ne-am situat in raport cu noi insine datorita confuziei generate de asemnarea diferitului sau lipsa distinctiei clare in perceptii si a discernamantului in actiuni. A inalta in spirit femeia si barbatul uman este recunoastrea incomensurabilei valori a existentei  si  creatiei lor. Inteleptul recunoaste si nu se sfieste sa exprime in cuvinte ca recunostinta, ;sunt fericit  ca existati si prin existenta voastra exist si eu si viata de sine statatoare a planetei, creatia voastra a carei contemplatie ma face fericit. in eternitatea imensitatii spiritului vostru sunteti binecuvantati si nemiscati de calomniile  ignorantei efemere ce trece prin minte precum norii pe cer a caror umbra nu va poate misca. Nu va puteti 'lega ' de umbra norilor si nici de umbra- calomnie a ignorantei, sursa a trecatoarelor dureri si senzatii neplacute. Sunteti minunati binecuvantand fara sfiala si lumina binecuvantarilor voastre sterge orice umbra. Zambiti in fata umbrelor si zambetul vostru aduce lumina pe chipul celor umbriti. Atingeti cu delicatete creatia si ea invie la atingerea voastra. Ce greu trebuie sa fie sa  nu cazi in prapastia invidiei in fata unor astfel de fiinte minunate si sa le calomniezi ca sa-ti protejezi orgoliul, ce jignitoare trebuie sa fie pentru neumani existenta voastra, ii inteleg si le amintesc ca este doar pozitia si relatia aleasa de ei insisi pe care o pot transforma oricand, apocalipsa este pentru ei, umanii nu pot fi ceea ce sunt deja  Femeia si barbatul uman sunt incununarea creatiei universale a universalului unic,  dinamica si puterea sa, dragostea. Toate cuvintele poetilor, toate poemele si odele lor inchinate iubirii si dragostei sunt inchinate femeii si barbatului uman si nu au reusit vreodata sa cuprinda sau descrie minunatia si perfectiunea existentei lor si a dinamicii iubirii. Asa ca propriul poem oricat de sarac si stangaci ar fi,  nu este nici inutil nici ultimul care se poate scrie. Indrazneala este exprimarea propriului poem smerit de dragoste inchinat femeii si barbatului uman care inalta omenirea in ansamblul armoniei sale. Ne rusinam si suntem stangaci in exprimarile iubirii in dragoste sau relatie si este firesc cand de mici am invatat doar sa folosim si exploatam resursele proprii si ale celorlalti si suntem mandrii de performantele in domeniu cu care ne laudam. Este timpul sa invatam si "cealalta jumatate" si la fel cum am invatat-o pe prima, facand si zicand tot asa putem si pe a doua facand si zicand. Desigur ca in plenitudinea si frumusetea indescriptibila a planetei de care sunt indragostit, cele doua invatari sau lectii sunt simultane dar se manifesta teritorial sau temporal esalonat, invatarea iubirii exprimand-o  este ca un nexus ce baleiaza zilnic planeta si-n campul caruia ne vindecam. Tot ce este ne sustine chiar daca nu vrem sa ne sustinem singuri si lasam pilotul automat sa ne conduca barca; dar acest pilot automat este programat sa ne izbeasca de stanci ca sa ne trezeasca si determine sa ne angajam individual in existenta proprie, sa o corectam si regeneram. Sunt fiinte planetare nepublice care nu se abat in exprimarea lor adesea nonverbala a inoirii si regenerarii sau vindecarii oricarui individ sau fiinta planetara umana, animala, vegetala alt fel si a planetei in intregul ei inclusiv a resurselor 'materiale sau substantiale" ale planetei care sa nu dezechilibreze prin exploatarea lor irationala armonia intregimii. Putem spune ca sunt atat de atenti sau receptivi ca percep si tipetele speriate ale unei mamei-pasari la vederea sarpelui si-i dau din invizibil energia si taria respingerii lui, sarpele are domeniul sau al vietuitoarelor solidului si nu al fiintelor aerului; se restabileste armonia. Nu mai vorbesc de strigatele de ajutor sau sprijin al oamenilor adresate in neant (spre Dumnezeu) si am sa va povestesc propria poveste si a prietenului in circumstantele respective. Ca sa resimti sprijinul fara smerenie si sensibilitate nu poti. Prietenul meu era in miez de noapte fara bani in ploaie departe de locuinta sa. Gandirea ii releva comparativ cu norma situatia mizerabila in care se afla constrans sa parcurga kilometri in noapte obosit fiind si fara chef si colac peste pupaza a inceput si sa ploua ca sa fie tacamul complet.In acel moment a izbucnit prin ceva de genul;" dar ce crime am facut, ce greseli sau rautati am comis altora dar ce.....sa merit o astfel de situatie si constrangere, ce Dumnezeu mai e si ala si ce grija de copilul lui are in atotputernicia lui" In acel moment langa el sa oprit un taxi cu o doamna inauntru care i-a deschis usa si l-a poftit inauntru. El s-a simtit dator sa spuna ca nu are bani dar femeia i-a spus ca nu are importanta si era constienta de asta si sa-i spuna doar unde merege. La auzul destinatiei lui a spus ca  si ea merge in aceeasi directie. Prietenul meu uimit de nemaipomenita intamplare si raspuns la solicitarea lui surda dar constient ca era raspuns nu mai prididea sa ma convinga ca asa a fost desi nici lui nu-i venea sa creada. Niciodata nu apelase la ajutorul nevazut si nestiut in situatii dramatice si nu mai cunoscuse miracolul raspunsului.Desigur ca femeia respectiva arata la fel ca orice femeie dar calitatea ei umana s-a dovedit in receptivitatea atentiei sale subtile si curajul de a da curs impulsului  launtric punandu-se la dispozitia unui necunoscut ( flamand, periculos, violent si alte premeditari racheti ale gandirii reflexive fara constienta sau lumina adica intunecate). Acei minunati de care povesteam anterior sunt printre noi si putem fi noi insine daca suntem receptivi si curajosi in a urma impulsul launtric divin, iar domeniul fiecaruia este determinat de posibilitatile fiecaruia, dar neierarhizat cantitativ ca importanta sau calitate. Povestea mea este ca atunci cand nu mai aveam o perspectiva si claritate de actiune intr-o circumstanta urgenta, am simtit brusc langa mine caldura, o liniste si calmitate fara seaman cu care am intrat in rezonanta si gandirea mea a incetat sa mai zbiere si planga, sa ma sperie cu perspectivele dezastrelor, etc, am incetat sa mai simt obosela din corp si durerile picioarelor, etc, iar in acea stare complet necunoscuta pana atunci (contact cu necunoscutul) am inteles ca nu trebuie sa fac decat ce pot sa fac acum in curgerea acestei posibilitati. Ca urmare in curgerea evenimentelor in perceptie punctuala la momentul necesar in rutina situatiei au aparut, nu stiu cum si de unde un cuplu, un barbat si o femeie care au cumparat intreaga colectie de carti promovate asigurand astfel resursele continuarii actiunii de promovare a autoeducatiei si autovidecarii , disciplinei si autoorganizarii temporale, etc, grija care ma tulburase asa de tare  la perspectiva imposibilitatii si esecului ca aveam tendita abandonarii voluntariatului respectiv. Ceea ce este la fel de neinteles pentru mine este faptul ca gestul lor  m-a determinat sa le acord atentie sporita si privilegiile unei gazduiri aparte la eveniment dar au disparut pur si simplu impofida efortului meu de ai capta cu atentia. "Disparitia lor", ca altfel nu stiu cum sa relev sentimentul respectiv de uimire in fata faptului, era atat de surinzatoare cu cat in campul meu vizual era si usa si orice alta varianta. Am raspuns pritenei mele la intrebarea unde sunt copii aia cu... s-au evaporat. Cu mult timp apoi resimtind de mai multe ori ajutorul nevazut si a modului in care eu insumi lasandu-ma purtat de curenti nevazuti deveneam actor al unor evenimente similare fie fizic, fie doar in minte, am aflat de existenta fratiei albe cum a fost denumita de beneficiari. Aflam dupa dar cunoastem prin traire. Nu va grabiti sa dati verdicte a ceea ce traiti ca intotdeauna veti afla dupa, fie pozitiv cand nu judecati si dati verdicte ,  fie negativ pentru voi ca si consecinte ale propriilor judecati. Traiti o senzatie? nu va grabiti sa o judecati ca placuta sau neplacuta, este o senzatie si nimic mai mult, veti cunoaste de apoi ratiunea existentei sale. de regula senzatiile corporale le consideram "probleme de sanatate " dar sanatatea nu are probleme si nici senzatii :) sanatosi nu simtim ceva in corp , actionam fara grija corpului. Cand apare o senzatie de ce avem grija lui? grija nu are legatura cu corpul ci cu altceva, corpul ne informeaza ca sa actionam eficient in relatii si contacte, in gandire. sa descoperim 'reactia optima" pacificatoare sau "efectul zero" senzatii corporale si psihologice identic armonie corporala si pace mentala. Nu suntem conditionati pentru aceasta actiune desi pare dependenta de circumstante sau parteneri si ne impinge sa-i parasim. Nu uitati ca parerea nu este adevarul ci o abordare pe bajbaite a sa. Bajbaim pana nimerim. Stabilind relatia si actiunea creem propriile circumstante daca ne urmam pe noi insine in ce am stabilit cu consecventa si hotarare.