cum sunt eu

Cunoasterea este relativa, efemera,
"Cum sunt eu|" este de fapt "ce fac eu" , este cunoastere; noi facem ce stim! Cum sunt eu este cunoasterea dupa care ne facem, un model si reactia la model. Cel care face contine modelul dupa care face' dar nu este modelul; dupa cum nici proiectantul, nici constructorul nu se identifica cu proiectul sau realizarea respectiva. Se poate lauda cu proiectul si lucrarea dar nu se identifica , doar ii reprezinta ca potofoliu abilitatile. "Cum " (sau eu) prin urmare este relativ si efemer punctual in raport cu necunoscutul  "sunt". Identificarea cu relativul efemer "cum" a eu-lui il face relativ si efemer, instabil si habauc. Dincolo de 'cum' vazut ca totalitatea a ceea ce este denumit (cunoscut..... sau nu!),  putem percepe si existenta a tot ceea ce nu este denumit. Refuzam prezenta sa prin teama din simplul motiv ca nu stim sa ne miscam constient si liber in el ; si asta ne face haotici si habauci in comportament si gandire. Reclamele reflecta cum poate fi exploatat acest haos irational; se promoveaza identificarea cu afacerea, cu produsul, cu firma, cu fericirea, frumusetea sau bunastarea adusa de un produs sau altul, etc. si astfel suntem salvati , avem o identitate la moda, am scapat de "nimic"  :)
Este cineva constient ca acest efort al identificarii si reprezentarii cu efemeritatile ii risipeste energia si corporal degradarea este consecinta? Teama de "nimic" este drumul catre el. Cine iese in evidenta isi justifica inexistenta. Cuvantul "nimic' ne sperie dar in perceptie nu este real ci doar denumirea a "ceva" nedenumit, necunoscut. Daca nu am fugi de El am putea constientiza ca este si scoate din noi tot ce este mai bun si frumos. Exprimarea fiintei este recunoastere, fara recunoastere este evidentierea ignorantei. Adevarul elibereaza si pacifica privit de la sfarsit , dar putem privi de la inceput si spune ca radiatia Lui, adevarului viu, este libertate, pace si iubire. "Nu stiu' , dar spiritul, unicul stie,  este adevar. Ce 'stie " spiritul, daruieste dar nu poti primi daca vrei sa ei sau sa furi caci nu vezi darul si daca nu-l vezi cum poti sa-l ei? Ca sa primesti darul spiritului trebuie sa fii in vibratia darului sau si cum poti rezona cu darul daca tu insuti nu daruiesti material macar. Oamenii se bucura cand pot darui (a darui exclude interesul, spaga, sau indulgentele) si motiv nu ar avea in lumea meschinariei dependente; totusi se bucura! Motivul trebuie sa aiba o cauza profunda si invizibila, nedenumita;  fara denumire totusi, are "o referinta". Nedenumitul nu este nici relativ nici efemer.