Totul este scris, dar cine a inventat scrisul a vrut mai mult sa ascunda decat sa arate. Simbolul este magia scribului.
Arta caligrafiei este cea mai inalta arta martiala, arta inimii golite de ura si teama. Ea ascunde intelesuri si trairi de o complexitate inimaginabila continute in miscarea sa. Simbolul este "statuia" scribului si reprezinta inspiratia , trairea si forma sa intr-o triunitate indescriptibila a omogenitatii si sincronicitatii lor."Simbolul" in sine este un proces curgator pe "orizontala" si stabil pe "verticala". Stabilitatea lui verticala il transforma ca prezenta insezizabila si activa, este inceputul si sfarsitul in acelasi timp in curgere de o dinamica imperceptibila privitorului dar traita de scrib. Un cuvant este proces de procese, o infasurare de procese iar fraza devine 'un cablu optic" prin care circula o imensitate de informatii a caror dinamica este la fel de insezizabila precum procesele din calculator a caror finalitate se constituie in aparitia pe ecran a scrisului sau imaginilor, doar ca viteza este infinit mai mare. Simbolul in curgerea lui fomala prin transformarea sa in forme functionale diferite este gandul in exprimare simbolica a dinamicii sale . "Formele gand" sunt hainele gandului unic si ele sunt goale de continut formad un invelis sau cocon in jurul emitentului sau; iar acesta se reflecta in ele prin selectie, (exclusivism) acceptare-respingere. Astfel in interiorul coconului se formeaza un centru acumulativ sau istoric care l-a randul sau emite ceea ce a acumulat drept continut selectat incepand evident mereu de la sine si procesul se repeta. Astfel coconul emanatiilor isi formeaza un centru fix din propria substanta difrentiata de sursa prima a emanatiilor sau radiatiilor foma gand. Radiatiile forma gand au aceeasi natura cu sursa lor prima si putem percepe ca ele nu se "pierd" sau nu dispar , nu traiesc in timp prin stabilitatea lor verticala , formeaza memoria sau centrul in care sunt condensate, infasurate punctual. Nimic nu se pierde totul se transforma este exprimarea acestei constiente. Avem o sursa initiala ,o samanta a emanatiilor care de aceeasi natura cu ele este o emanatie prima a ceva complet diferit prin transformare deci asemanator substantial. Emanatiile isi cauta sursa asemanator modului in care eu-l se cauta pe sine. Atata timp cat se cauta sunt goale de continut, exteriorizeaza sursa. Goale de continut isi creeaza o sursa falsa prin acumulare selectiva si interpretativa referitoare la sursa, sau prin identificare selectiva. Astfel avem o "sursa exteriorizata" a emanatiilor, inchipuit, dorit, crezut interioara sau eu care devine centru de comanda al tuturor activitatilor gandului; un tiran care detroneaza adevarata sursa de la conducere. Un dumnezeu exterior la care ne inchinam si la ale carui statui aducem ofrande, sacrificii, etc. , si de la care asteptam salvarea sau mantuirea de durere, de suferinta. Cand Fu (Tze) cu multe mii de ani in urma a incercat sa explice cauza lucrurilor prin binecunoscuta yantra Yin-Yang nu era constient (sau da?) ca prin insasi simbolistica respectiva genereaza un centru exterior sau exteriorizeaza sura. Si astazi creierele se sufoca descifrand simbolul resopectiv, cauta in simboluri exterioare si nu unde se gaseste, reflectat in atitudinea " poporului care asteapta de la reprezentanti solutionarea problemelor proprii care nu sunt si ale lor". Daca au obosit cu stradania renunta, acceptand simbolul ca atare fara sa -l mai intereseze semnficatia lui ascunsa pe care sa o puna in practica propriei existente, ramane gol si fara sursa proprie iar ceea ce este fara sursa proprie se consuma ca energia unei baterii.(dupa ce simbolul este o fecala a creierului la randul lui produce alte fecale complicand la max situatia) Toti cei ce se roaga, asteapta sau spera in mantuirea de la cineva sunt in acest curent de risipire fara realimentare. "Suntem crestini" este o identificare , dar oare chiar suntem din moment ce Cristos este in alta parte si il asteptam sa ne salveze fara sa tinem cont de invataturile sau relevarile constiintei prin care, (citez un fragment) , "daca va rugati, va condamnati' ?!! Sau, "lasati literele moarte ale cartilor si priviti-l pe cel viu", cu alte cuvinte lasati simbolurile lipsite de continut si priviti "simbolul" viu care sunteti. Tot universul este o scriere cu simboluri vii (nefacute de maini omenesti).
(interpretare in care dinamica viului nu inceteaza vreodata in mineral, sau alte forme de agregare a substantei si substantialitatii. Daca citesc "litera" carbon vad ca diamant este sfarsitul si inceputul experientei sale planetare. Dinamica omogenitatii si sincronicitatii sale este atat de inalta ca milioane de cicluri terestre se desfasoara si prin asta ne reflecta stabilitatea, atemporalitatea existentiala, suport al vietii in dinamica expresiva crescuta de la cateva milisec ale unei particule pana la ziua unui flutere si secolele unei structuri sociale.)
Pamantul este de sine statator si viata nu se risipeste in neantul ignorantei se desfasoara vertical si orizontal si este sursa si creatie simultana. Este evident ca Umanul este expresia armonica cea mai inalta si completa a viului , sursa si miscare simultana. Calitatea umanului este ca nu poate fi simbolizat prin litere moarte si doar prin cele vii active si regeneratoare ale simtamintelor si aspiratiilor sublime prin creatia lor. Putem vorbi sau scrie despre uman orice oda sau calomnie dar sunt inutile si goale scrierile noastre fara traire, iar cand traim nu mai scriem, suntem scrierea vie. Cand ajungem in puctul in care suntem scrierea vie "cuvintele noastre sunt spirit si viata" calitatea lor este aceeasi cu a sursei. Este o expresie ce indica "puterea" cuvantului care este confundata cu puterea "vorbelor". Distinctia intre cuvat si vorba este ignorata dar din moment ce exista ca forma si alcatuire de simboluri, procese infasurate unul in altul, sunt functiuni si efecte diferite. Siceritatea umple cuvintele si nu sunt vorbe goale. Cuvintele incalzesc, vorbele racesc! Sunteti cumva raciti? Teama si vinovatia sunt idolii vremurilor in care viermele ura (omul in constienta viermelui) credea ca poate roade inimile . A murit de inanitie rozand "inimi de carton" sau simbolurile inimii..
Politica este expresia confuziei cuvantului cu vorba goala.
Autoinselarea prin care consideram la nivel de credinta si fapte ca, a dori sau inchipui-imagina este modalitatea creatiei, ca a visa cu ochii deschisi proiectand situatii proprii opuse celor dureroase si circumstantelor insuficientei in care ne descoperim la un moment dat poate inlocui creatia este doar procesul risipirii si devenirii de nimic. A crea este domeniul lui Dumnezeu si nu-i putem lua locul prin tertipurile santajului emotional sau promisiunilor desarte si fara suport prezent.Acest tertip prin care vrem sa luam locul cuiva insemna evident ca nu este locul nostru si acesta evidenta este samnta actiunilor care va genera un 'arbore care nu-si are radacina in Dumnezeu ci doar in inchipuire, o "neghina" care odata crescuta poate fi smulsa din radacini distingandu-se clar de creatie. Gandirea "obsedata de creatie" formeaza structuri ale condidtionarii psihologice si materiale, carje care conditioneaza existenta sa.A cunoaste istoria este necesar in "a vedea" ca sursa "ierarhiei si ortaodoxiei" este falsul si abuzul, inselatoria sau violenta acumularii denumita talharie. Este o "umbra a trecutului" care ne leaga ca o piatra de moara legata de maini si de picioare prin dependenta psihologica si conditionarea necesitatii. A te lupta cu umbra este comic si inadecvat ratiunii nemecanice, a privi inainte nu inseamana a privi in viitor ci in fata ta cu intreaga atentie neselectiva in care profunzimea perceptiei releva clar circumstantele si actiunile optime punctuale sau indicatia viului divinitatii tale. Fara "cum" si "de ce" exista "pur si simplu"; posibilitatile " lui " nu pot fi descrise ,sunt miraculoase. Raspunsul nostru in circumstante sunt alegeri care le transforma si dupa cum recunoastem nu prea stim sa alegem. Aceata ignoranta a alegerii bune sau corecte este determinata de credinta falsa a eternului ca "odata pentru totdeauna" sau prin semnificatia sa eronata aceea de 'definitiv". Totul este o dinamica a transformarilor si alegerea e punctulalain circumstanta clipei nu definitiva. De fapt nu exista "o alegere definitiva si batuta in cuie odata pentru totdeauna", dar acesta credinta si cautare a definitivului imuabil ne conduce in prapastia neputintei si abandonului de sine.
Totul este scris si Cristos a afirmat (conform martorilor vremii?!) ca a venit sa implineasca tot ce este scris si a si implinit(sau va indoiti de asta?). Ca urmare "nu mai este nimic de implinit din ceea ce este scris" si viitorul este liber de scrierile trecutului. Acest "trecut" se refera si 'planurile de afaceri si planurile militare de ocupatie si exploatare de resurse), asa ca este prezenta voastra libera de "datoriile pacatelor parintesti sau bancare" ale trecutului; ce faceti cu ea nu lasati pe cineva sa va spuna. O actiune este o dorinta urmata de o fapta dar fara fapte dorintele sunt goale de continut. Datoria dorintei este unica datorie , cea fata de spiritul divinitatii voastre. Daca va simtiti "blocati", dorinta are o directie si faptele voastre (nu ale celorlalti) sunt in directie opusa. Evidenta in atare circumstanta ne spune sa abandonam ori dorinta, ori faptele, ca sa ne regrupam resursele imrastiate precum un general trupele dupa pierderea unei batalii in vederea castigarii razboiului. Faptele transced totul si astfel sunt farul propriei directii in viata. . Orice 'apa' curge din izvor in oceanul planetar si nu se poate opune curgerii si drumul este scris de traiectoriile existente ale paraielor, raurilor, fluviilor; nu pot curge separat de fluviul in care ma aflu si chiar fluviul este garantul ajungerii in ocean si forta comunitatii in curgerea pe traiectorie, altfel apa se pierde pe drum, se evapora, este absorbita de vegetatie,etc, si o ia de la inceput din picatura si izvor spre ocean. Apa si creatia ei planetara este fascinanta si reflecta simetric si omogen creatia simtamintelor curate, emotiilor curate in corp. Dar tot apa poate sa distruga asa cum furia si violenta emotionala, sau manipularea si exploatarea emotionala, distruge cladirile finetei si frumusetii tineretii. "Furtuna" este 'dorinta' si "distrugerea" fapta ei dar si aici vedem ca doar impreuna doua elemente pot face "ceva serios". Colaborare si cocoborare fara dragoste nu este, ori unul e smecher si celalalt instrumentul lui 'orb", ori, schimba rolurile intre ei folosindu-se reciproc si in razboi de folosire. In lumea asta a irarhiei inventate fara suport in realitatea fiintei umane, nu judecati dupa criteriile lumii ci dupa ale spiritului iubirii in manifestare, el nu scrie existenta ci traieste. Fiecare are propria golgota pe care o urca sau nu, este golgota refuzurilor darurilor vietii curate si existentei in noblete interioara (nu falsa, a actelor si istoriei). Sa nu "urci golgota proprie" nu exista rau mai mare pe care ti-l poti produce, vei plange fara sa intelegi de ce; nu o poate nimeni urca fara puterea iubirii, legea iubirii. Ce iubesti, exista; nu are importanta ca este devenirea de nimic in cautarea eternului inchipuit sau sinele adevarului tau curat in curatenia oricaror expresii ale sale si la orice nivel. Fiinta umana traieste in toate dimensiunile simultan sau poate alege una pentru explorarea posibilului imposibil. Dar odata "constiinta Fiu" trezita raman doar efemere posibilitati ale intregimii sale, adaptari formale sau fructe diferite din acelasi copac al vietii si semintei Dumnezeu. Lasa sa "moara' ceea ce e muritor sau trecator, sa curga, si ramaneti izvorul care priveste oceanul. Daca faceti baraje pe drumul raurilor emotiilor interpretate ca negative de ierarhia ignorantei, intrebati-va ce vreti sa demolati apoi prin ruperea barajelor sau ce produceti acum din tensiunea launtrica? Totul este scris de univers cu litere vii si este faptuit si de cetateanul universului cu literele moarte si goale de continut ale simbolurilor care va fura sa aiba continut si sunt faptuite. Putem lua o pauza de la facut sa meditam putin la ceea ce este fals in tot ce este scris? Ce este scris plus, ce si-a scris fiecare pentru sinele propriu? este deja indeplinit sau nu? "Carta vietii" si "cartea neamului" este sub ochii vostri, priviti zilnic la ce este scris si se rescrie acolo si veti constata ca stiti si finalul ; tot timpul este o zi: adormitul si trezitul, povestea reincarnarii fara sfarsit, rugaciunea de seara darul noptii ca vis, si suferinta de ziua pretul cersatoriilor noastre.etc.;ce este ascuns??? totul este scris si la vedere, dar... se termina povestea despre si incepe creatia care creeaza sau cocreatia ' fiului unit" cu "tatal "sau.
Arta caligrafiei este cea mai inalta arta martiala, arta inimii golite de ura si teama. Ea ascunde intelesuri si trairi de o complexitate inimaginabila continute in miscarea sa. Simbolul este "statuia" scribului si reprezinta inspiratia , trairea si forma sa intr-o triunitate indescriptibila a omogenitatii si sincronicitatii lor."Simbolul" in sine este un proces curgator pe "orizontala" si stabil pe "verticala". Stabilitatea lui verticala il transforma ca prezenta insezizabila si activa, este inceputul si sfarsitul in acelasi timp in curgere de o dinamica imperceptibila privitorului dar traita de scrib. Un cuvant este proces de procese, o infasurare de procese iar fraza devine 'un cablu optic" prin care circula o imensitate de informatii a caror dinamica este la fel de insezizabila precum procesele din calculator a caror finalitate se constituie in aparitia pe ecran a scrisului sau imaginilor, doar ca viteza este infinit mai mare. Simbolul in curgerea lui fomala prin transformarea sa in forme functionale diferite este gandul in exprimare simbolica a dinamicii sale . "Formele gand" sunt hainele gandului unic si ele sunt goale de continut formad un invelis sau cocon in jurul emitentului sau; iar acesta se reflecta in ele prin selectie, (exclusivism) acceptare-respingere. Astfel in interiorul coconului se formeaza un centru acumulativ sau istoric care l-a randul sau emite ceea ce a acumulat drept continut selectat incepand evident mereu de la sine si procesul se repeta. Astfel coconul emanatiilor isi formeaza un centru fix din propria substanta difrentiata de sursa prima a emanatiilor sau radiatiilor foma gand. Radiatiile forma gand au aceeasi natura cu sursa lor prima si putem percepe ca ele nu se "pierd" sau nu dispar , nu traiesc in timp prin stabilitatea lor verticala , formeaza memoria sau centrul in care sunt condensate, infasurate punctual. Nimic nu se pierde totul se transforma este exprimarea acestei constiente. Avem o sursa initiala ,o samanta a emanatiilor care de aceeasi natura cu ele este o emanatie prima a ceva complet diferit prin transformare deci asemanator substantial. Emanatiile isi cauta sursa asemanator modului in care eu-l se cauta pe sine. Atata timp cat se cauta sunt goale de continut, exteriorizeaza sursa. Goale de continut isi creeaza o sursa falsa prin acumulare selectiva si interpretativa referitoare la sursa, sau prin identificare selectiva. Astfel avem o "sursa exteriorizata" a emanatiilor, inchipuit, dorit, crezut interioara sau eu care devine centru de comanda al tuturor activitatilor gandului; un tiran care detroneaza adevarata sursa de la conducere. Un dumnezeu exterior la care ne inchinam si la ale carui statui aducem ofrande, sacrificii, etc. , si de la care asteptam salvarea sau mantuirea de durere, de suferinta. Cand Fu (Tze) cu multe mii de ani in urma a incercat sa explice cauza lucrurilor prin binecunoscuta yantra Yin-Yang nu era constient (sau da?) ca prin insasi simbolistica respectiva genereaza un centru exterior sau exteriorizeaza sura. Si astazi creierele se sufoca descifrand simbolul resopectiv, cauta in simboluri exterioare si nu unde se gaseste, reflectat in atitudinea " poporului care asteapta de la reprezentanti solutionarea problemelor proprii care nu sunt si ale lor". Daca au obosit cu stradania renunta, acceptand simbolul ca atare fara sa -l mai intereseze semnficatia lui ascunsa pe care sa o puna in practica propriei existente, ramane gol si fara sursa proprie iar ceea ce este fara sursa proprie se consuma ca energia unei baterii.(dupa ce simbolul este o fecala a creierului la randul lui produce alte fecale complicand la max situatia) Toti cei ce se roaga, asteapta sau spera in mantuirea de la cineva sunt in acest curent de risipire fara realimentare. "Suntem crestini" este o identificare , dar oare chiar suntem din moment ce Cristos este in alta parte si il asteptam sa ne salveze fara sa tinem cont de invataturile sau relevarile constiintei prin care, (citez un fragment) , "daca va rugati, va condamnati' ?!! Sau, "lasati literele moarte ale cartilor si priviti-l pe cel viu", cu alte cuvinte lasati simbolurile lipsite de continut si priviti "simbolul" viu care sunteti. Tot universul este o scriere cu simboluri vii (nefacute de maini omenesti).
(interpretare in care dinamica viului nu inceteaza vreodata in mineral, sau alte forme de agregare a substantei si substantialitatii. Daca citesc "litera" carbon vad ca diamant este sfarsitul si inceputul experientei sale planetare. Dinamica omogenitatii si sincronicitatii sale este atat de inalta ca milioane de cicluri terestre se desfasoara si prin asta ne reflecta stabilitatea, atemporalitatea existentiala, suport al vietii in dinamica expresiva crescuta de la cateva milisec ale unei particule pana la ziua unui flutere si secolele unei structuri sociale.)
Pamantul este de sine statator si viata nu se risipeste in neantul ignorantei se desfasoara vertical si orizontal si este sursa si creatie simultana. Este evident ca Umanul este expresia armonica cea mai inalta si completa a viului , sursa si miscare simultana. Calitatea umanului este ca nu poate fi simbolizat prin litere moarte si doar prin cele vii active si regeneratoare ale simtamintelor si aspiratiilor sublime prin creatia lor. Putem vorbi sau scrie despre uman orice oda sau calomnie dar sunt inutile si goale scrierile noastre fara traire, iar cand traim nu mai scriem, suntem scrierea vie. Cand ajungem in puctul in care suntem scrierea vie "cuvintele noastre sunt spirit si viata" calitatea lor este aceeasi cu a sursei. Este o expresie ce indica "puterea" cuvantului care este confundata cu puterea "vorbelor". Distinctia intre cuvat si vorba este ignorata dar din moment ce exista ca forma si alcatuire de simboluri, procese infasurate unul in altul, sunt functiuni si efecte diferite. Siceritatea umple cuvintele si nu sunt vorbe goale. Cuvintele incalzesc, vorbele racesc! Sunteti cumva raciti? Teama si vinovatia sunt idolii vremurilor in care viermele ura (omul in constienta viermelui) credea ca poate roade inimile . A murit de inanitie rozand "inimi de carton" sau simbolurile inimii..
Politica este expresia confuziei cuvantului cu vorba goala.
Autoinselarea prin care consideram la nivel de credinta si fapte ca, a dori sau inchipui-imagina este modalitatea creatiei, ca a visa cu ochii deschisi proiectand situatii proprii opuse celor dureroase si circumstantelor insuficientei in care ne descoperim la un moment dat poate inlocui creatia este doar procesul risipirii si devenirii de nimic. A crea este domeniul lui Dumnezeu si nu-i putem lua locul prin tertipurile santajului emotional sau promisiunilor desarte si fara suport prezent.Acest tertip prin care vrem sa luam locul cuiva insemna evident ca nu este locul nostru si acesta evidenta este samnta actiunilor care va genera un 'arbore care nu-si are radacina in Dumnezeu ci doar in inchipuire, o "neghina" care odata crescuta poate fi smulsa din radacini distingandu-se clar de creatie. Gandirea "obsedata de creatie" formeaza structuri ale condidtionarii psihologice si materiale, carje care conditioneaza existenta sa.A cunoaste istoria este necesar in "a vedea" ca sursa "ierarhiei si ortaodoxiei" este falsul si abuzul, inselatoria sau violenta acumularii denumita talharie. Este o "umbra a trecutului" care ne leaga ca o piatra de moara legata de maini si de picioare prin dependenta psihologica si conditionarea necesitatii. A te lupta cu umbra este comic si inadecvat ratiunii nemecanice, a privi inainte nu inseamana a privi in viitor ci in fata ta cu intreaga atentie neselectiva in care profunzimea perceptiei releva clar circumstantele si actiunile optime punctuale sau indicatia viului divinitatii tale. Fara "cum" si "de ce" exista "pur si simplu"; posibilitatile " lui " nu pot fi descrise ,sunt miraculoase. Raspunsul nostru in circumstante sunt alegeri care le transforma si dupa cum recunoastem nu prea stim sa alegem. Aceata ignoranta a alegerii bune sau corecte este determinata de credinta falsa a eternului ca "odata pentru totdeauna" sau prin semnificatia sa eronata aceea de 'definitiv". Totul este o dinamica a transformarilor si alegerea e punctulalain circumstanta clipei nu definitiva. De fapt nu exista "o alegere definitiva si batuta in cuie odata pentru totdeauna", dar acesta credinta si cautare a definitivului imuabil ne conduce in prapastia neputintei si abandonului de sine.
Totul este scris si Cristos a afirmat (conform martorilor vremii?!) ca a venit sa implineasca tot ce este scris si a si implinit(sau va indoiti de asta?). Ca urmare "nu mai este nimic de implinit din ceea ce este scris" si viitorul este liber de scrierile trecutului. Acest "trecut" se refera si 'planurile de afaceri si planurile militare de ocupatie si exploatare de resurse), asa ca este prezenta voastra libera de "datoriile pacatelor parintesti sau bancare" ale trecutului; ce faceti cu ea nu lasati pe cineva sa va spuna. O actiune este o dorinta urmata de o fapta dar fara fapte dorintele sunt goale de continut. Datoria dorintei este unica datorie , cea fata de spiritul divinitatii voastre. Daca va simtiti "blocati", dorinta are o directie si faptele voastre (nu ale celorlalti) sunt in directie opusa. Evidenta in atare circumstanta ne spune sa abandonam ori dorinta, ori faptele, ca sa ne regrupam resursele imrastiate precum un general trupele dupa pierderea unei batalii in vederea castigarii razboiului. Faptele transced totul si astfel sunt farul propriei directii in viata. . Orice 'apa' curge din izvor in oceanul planetar si nu se poate opune curgerii si drumul este scris de traiectoriile existente ale paraielor, raurilor, fluviilor; nu pot curge separat de fluviul in care ma aflu si chiar fluviul este garantul ajungerii in ocean si forta comunitatii in curgerea pe traiectorie, altfel apa se pierde pe drum, se evapora, este absorbita de vegetatie,etc, si o ia de la inceput din picatura si izvor spre ocean. Apa si creatia ei planetara este fascinanta si reflecta simetric si omogen creatia simtamintelor curate, emotiilor curate in corp. Dar tot apa poate sa distruga asa cum furia si violenta emotionala, sau manipularea si exploatarea emotionala, distruge cladirile finetei si frumusetii tineretii. "Furtuna" este 'dorinta' si "distrugerea" fapta ei dar si aici vedem ca doar impreuna doua elemente pot face "ceva serios". Colaborare si cocoborare fara dragoste nu este, ori unul e smecher si celalalt instrumentul lui 'orb", ori, schimba rolurile intre ei folosindu-se reciproc si in razboi de folosire. In lumea asta a irarhiei inventate fara suport in realitatea fiintei umane, nu judecati dupa criteriile lumii ci dupa ale spiritului iubirii in manifestare, el nu scrie existenta ci traieste. Fiecare are propria golgota pe care o urca sau nu, este golgota refuzurilor darurilor vietii curate si existentei in noblete interioara (nu falsa, a actelor si istoriei). Sa nu "urci golgota proprie" nu exista rau mai mare pe care ti-l poti produce, vei plange fara sa intelegi de ce; nu o poate nimeni urca fara puterea iubirii, legea iubirii. Ce iubesti, exista; nu are importanta ca este devenirea de nimic in cautarea eternului inchipuit sau sinele adevarului tau curat in curatenia oricaror expresii ale sale si la orice nivel. Fiinta umana traieste in toate dimensiunile simultan sau poate alege una pentru explorarea posibilului imposibil. Dar odata "constiinta Fiu" trezita raman doar efemere posibilitati ale intregimii sale, adaptari formale sau fructe diferite din acelasi copac al vietii si semintei Dumnezeu. Lasa sa "moara' ceea ce e muritor sau trecator, sa curga, si ramaneti izvorul care priveste oceanul. Daca faceti baraje pe drumul raurilor emotiilor interpretate ca negative de ierarhia ignorantei, intrebati-va ce vreti sa demolati apoi prin ruperea barajelor sau ce produceti acum din tensiunea launtrica? Totul este scris de univers cu litere vii si este faptuit si de cetateanul universului cu literele moarte si goale de continut ale simbolurilor care va fura sa aiba continut si sunt faptuite. Putem lua o pauza de la facut sa meditam putin la ceea ce este fals in tot ce este scris? Ce este scris plus, ce si-a scris fiecare pentru sinele propriu? este deja indeplinit sau nu? "Carta vietii" si "cartea neamului" este sub ochii vostri, priviti zilnic la ce este scris si se rescrie acolo si veti constata ca stiti si finalul ; tot timpul este o zi: adormitul si trezitul, povestea reincarnarii fara sfarsit, rugaciunea de seara darul noptii ca vis, si suferinta de ziua pretul cersatoriilor noastre.etc.;ce este ascuns??? totul este scris si la vedere, dar... se termina povestea despre si incepe creatia care creeaza sau cocreatia ' fiului unit" cu "tatal "sau.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu