Fiecare om se lasa condus in existenta dupa anumite indicatii. Sunt doua tipuri de indicatii care prin acceptare devin comenzi si omul soldat.
Se spune (si fum fara foc nu este) ca atunci cand creierul ia conducerea se va alege praful de cel condus. Este o metafora referitoare la conducerea propriei fiinte 'dupa cunoastere'; adica idei, idealuri, structuri ideatice sau idiotii, etc. Creierul e considerat sursa a deciziilor si a cunoasterii sau intelectul si aceasta consideratie ii stabileste propria functionare ca program iar individul daca nu are in creier o idee nu stie ca sa faca; de unde si expresia "asta stie ,asta face". Este evident ca o astfel de conducere e o manipulare la nesfarsit a unei rutine a trecutului, indiferenta fata de propria fiinta si idolatria cunoasterii care sa-ti dea un ascendent de putere si importanta in fata celorlalti semeni. De ce afirm ca 'se alege praful" sub conducerea "creierului" sau cunoasterii istorice? Din evidenta faptului ca n-am vazut nici unul care sub aceasta conducere sa nu sfarseasca dezgustator ca fiinta umana. Al doilea de fapt primul reper in conducere existentiala sunt simtamintele pe care metaforic o denumim ca si "conducerea inimii". Se afirma ca daca te lasi condus de inima vei cunoaste minunatia a ceea ce esti. (Cand ma refer la simtaminte fac distinctia lor de senzatii care-s in domeniul creierului) . In mod evident ca nu exista un individ uman care sa se lase condus doar de creier sau de inima (metaforic vorbind ). Necunoscut este procentul in care dealungul existentei acordam conducerea unuia sau altuia. (Mai sunt si alti "centrii de conducere", mai multe creiere si inimi ca sa zic asa, dar asta este aceeasi poveste in adaptare formala si functionala diferita si ne vom opri la cei constientizati de majoritatea bolsevica) . La o minima explorare a propriei memorii descoperim ca inima conducea in copilarie si ca de la pubertate procentul in care conducerea creierului crestea, ca dupa 30 de ani sa ia cu desavarsire si autoritar stapanirea. Cartea vietii este in fata ochilor si din completitudinea consecintelor corporale obiective numite concretete, putem vedea ca sub conducerea inimii corpul crestea se implinea iar dupa ce creierul a devenit stapan situatia corporala a luat un alt curs. Este relativa acesta etapizare caci vad astazi "copii" fara inocenta si acesta perceptie imi starneste cel mai profund dezgust si cea mai perfida teama. Dar vad si "batrani" inocenti perceptie ce-mi echilibreaza starea emotionala. "Nu poti sluji doi stapani ... " si se evidentiaza constienta aceasta in faptul ca inima sau intelepciunea si creierul sau gandirea au functiuni la fel de necesare si armonice sub aspect monadic si transformator. Daca 'constatam" ca de miliarde de ani si mai de mult aceleasi simtaminte sunt si cunoastrea acumulata este din ce in ce mai voluminoasa cu toate ca mare parte din ea este deja depasita si inutila producand mari perturbari sau boli corporale si sociale (cunoasterea bolii face' boala" nu sanatate, iar "sanatatea" nu este in domeniul cunoasterii ci simtamintelor) , vom intelege ca functionaliatea cunostintelor este relativa, superficiala si efemera, are domenii inguste, partiale si ca acumularea lor fara curatenia depozitelor de cunostintedin memorie ingreuneaza mintea si viteza sa de actiune, si aceasta "ingreunare si incetineala a creierului" face ca deciziile sale sa fie mereu in urma evenimentelor punctuale si irelevanta intotdeauna sutiatiei prezente. Exemplu simplu este situatia atat de repetitiva cand mai intai se produce o crima ca apoi sa se faca curatenie in organizarea care a facut posibila aparitia crimei; sau mai intai demnitarii fara demnitate trebuiesc prinsi cu" mata in sac" ca apoi sa fie eliminati din demnitatile nemeritate in care se instalase prin cumpararea lor. Dar daca dam lui Dumnezeu cei al lui Dumnezeu , simtamintele noastre ne spun punctual daca le onoram ca acea situatie este germinanta de crima sau ca acel pretendent la demnitati sau "catindat la primarie" nu are nici o demnitate si ca eu nu pot sa-i dau daca nu are, alegandu-l. Simplu este sa percepem ca demonii demonizeaza, securistii securesc, Dumenezeu dumnezeieste, inteleptul intelepteste si demnitarul demnuieste. Dar pana sa percepem asta toti hotii se bucura de "prezumtia de nevinovatie"; cand percepem, nici un hot nu va ajunge sa fure demnitati sau bani publici; nu ganditi ca toti sunt la fel, sunt oameni demni si cu bun simt si lipsa noastra de perceptie ne face sa nu-i vedem. Lipsa pereceptiei profunde ne face sa alegem impotriva sau deloc, indulgenti cu hotia; PENTRU ce si cine merita nu putem vota din moment ce nu vedem ceva si pe cineva sa merite. Acest fapt evident genereaza o alta dandana, teoria meritocratiei in care trebuie sa aduci probe, dovezi ca la tribunal. Profunzimea simtamintelor aduce in perceptie limpezime si claritate nu numai in domeniile inguste ale unor stiinte separate ci si poate aduce claritatea totala in raport cu totalitatea si relatiile interdisciplinare. In acesta perceptie vedem clar ca "intelepciunea apartine simtamintelor" si nu informatiilor ca reflectare a unor credinte si rutine traditionale stocate in memoria emotionala care-si gasesc reflectare in creier ca idei si intelect. Intelectul este o rutina tehnologica (asta este, asta face) pe cand inteleptul foloseste rutinele ca un copil jucariile. Conducerea "inimii sau creierului" este o falsa fragmentare si separare functionala ca idee. Nu este si in minte si in corp si in Dumnezeu si in creatie decat UN singur factor decizional, sau sfantul duh.( " daca blasfemiezi tatal, ti se iarta, daca blsfemiezi fiul, ti se iarata, dar daca blasfemiezi sfantul duh nu ti se iarat nici in cer, nici pe pamat,"; (ca sa intelegem luam un dictionar etimologic si relevam semnificatiile cuvintelor tat, fiu, blasfemie, duh, etc si corespondenta lor in propria gandire, stare emotionala, comportament si fapte) Va reamintesc laitmotivul blogului si sensul de "provocarea a explorarii si rememorarii " a fiecaruia (care este in rezonanta cu ceea ce scrie) in nici un caz de a urma sau accepta vreo informatie. Daca gasiti in explorarea voastra alt reper "mai" profund, sincer si simultan cu voi insiva decat simtamitul si imi veti comunica si bucuria va fi si de partea mea. Adevarul a ceea ce este suntem si este ireprosabil nascut si relevat prin simtamant.
Se spune (si fum fara foc nu este) ca atunci cand creierul ia conducerea se va alege praful de cel condus. Este o metafora referitoare la conducerea propriei fiinte 'dupa cunoastere'; adica idei, idealuri, structuri ideatice sau idiotii, etc. Creierul e considerat sursa a deciziilor si a cunoasterii sau intelectul si aceasta consideratie ii stabileste propria functionare ca program iar individul daca nu are in creier o idee nu stie ca sa faca; de unde si expresia "asta stie ,asta face". Este evident ca o astfel de conducere e o manipulare la nesfarsit a unei rutine a trecutului, indiferenta fata de propria fiinta si idolatria cunoasterii care sa-ti dea un ascendent de putere si importanta in fata celorlalti semeni. De ce afirm ca 'se alege praful" sub conducerea "creierului" sau cunoasterii istorice? Din evidenta faptului ca n-am vazut nici unul care sub aceasta conducere sa nu sfarseasca dezgustator ca fiinta umana. Al doilea de fapt primul reper in conducere existentiala sunt simtamintele pe care metaforic o denumim ca si "conducerea inimii". Se afirma ca daca te lasi condus de inima vei cunoaste minunatia a ceea ce esti. (Cand ma refer la simtaminte fac distinctia lor de senzatii care-s in domeniul creierului) . In mod evident ca nu exista un individ uman care sa se lase condus doar de creier sau de inima (metaforic vorbind ). Necunoscut este procentul in care dealungul existentei acordam conducerea unuia sau altuia. (Mai sunt si alti "centrii de conducere", mai multe creiere si inimi ca sa zic asa, dar asta este aceeasi poveste in adaptare formala si functionala diferita si ne vom opri la cei constientizati de majoritatea bolsevica) . La o minima explorare a propriei memorii descoperim ca inima conducea in copilarie si ca de la pubertate procentul in care conducerea creierului crestea, ca dupa 30 de ani sa ia cu desavarsire si autoritar stapanirea. Cartea vietii este in fata ochilor si din completitudinea consecintelor corporale obiective numite concretete, putem vedea ca sub conducerea inimii corpul crestea se implinea iar dupa ce creierul a devenit stapan situatia corporala a luat un alt curs. Este relativa acesta etapizare caci vad astazi "copii" fara inocenta si acesta perceptie imi starneste cel mai profund dezgust si cea mai perfida teama. Dar vad si "batrani" inocenti perceptie ce-mi echilibreaza starea emotionala. "Nu poti sluji doi stapani ... " si se evidentiaza constienta aceasta in faptul ca inima sau intelepciunea si creierul sau gandirea au functiuni la fel de necesare si armonice sub aspect monadic si transformator. Daca 'constatam" ca de miliarde de ani si mai de mult aceleasi simtaminte sunt si cunoastrea acumulata este din ce in ce mai voluminoasa cu toate ca mare parte din ea este deja depasita si inutila producand mari perturbari sau boli corporale si sociale (cunoasterea bolii face' boala" nu sanatate, iar "sanatatea" nu este in domeniul cunoasterii ci simtamintelor) , vom intelege ca functionaliatea cunostintelor este relativa, superficiala si efemera, are domenii inguste, partiale si ca acumularea lor fara curatenia depozitelor de cunostintedin memorie ingreuneaza mintea si viteza sa de actiune, si aceasta "ingreunare si incetineala a creierului" face ca deciziile sale sa fie mereu in urma evenimentelor punctuale si irelevanta intotdeauna sutiatiei prezente. Exemplu simplu este situatia atat de repetitiva cand mai intai se produce o crima ca apoi sa se faca curatenie in organizarea care a facut posibila aparitia crimei; sau mai intai demnitarii fara demnitate trebuiesc prinsi cu" mata in sac" ca apoi sa fie eliminati din demnitatile nemeritate in care se instalase prin cumpararea lor. Dar daca dam lui Dumnezeu cei al lui Dumnezeu , simtamintele noastre ne spun punctual daca le onoram ca acea situatie este germinanta de crima sau ca acel pretendent la demnitati sau "catindat la primarie" nu are nici o demnitate si ca eu nu pot sa-i dau daca nu are, alegandu-l. Simplu este sa percepem ca demonii demonizeaza, securistii securesc, Dumenezeu dumnezeieste, inteleptul intelepteste si demnitarul demnuieste. Dar pana sa percepem asta toti hotii se bucura de "prezumtia de nevinovatie"; cand percepem, nici un hot nu va ajunge sa fure demnitati sau bani publici; nu ganditi ca toti sunt la fel, sunt oameni demni si cu bun simt si lipsa noastra de perceptie ne face sa nu-i vedem. Lipsa pereceptiei profunde ne face sa alegem impotriva sau deloc, indulgenti cu hotia; PENTRU ce si cine merita nu putem vota din moment ce nu vedem ceva si pe cineva sa merite. Acest fapt evident genereaza o alta dandana, teoria meritocratiei in care trebuie sa aduci probe, dovezi ca la tribunal. Profunzimea simtamintelor aduce in perceptie limpezime si claritate nu numai in domeniile inguste ale unor stiinte separate ci si poate aduce claritatea totala in raport cu totalitatea si relatiile interdisciplinare. In acesta perceptie vedem clar ca "intelepciunea apartine simtamintelor" si nu informatiilor ca reflectare a unor credinte si rutine traditionale stocate in memoria emotionala care-si gasesc reflectare in creier ca idei si intelect. Intelectul este o rutina tehnologica (asta este, asta face) pe cand inteleptul foloseste rutinele ca un copil jucariile. Conducerea "inimii sau creierului" este o falsa fragmentare si separare functionala ca idee. Nu este si in minte si in corp si in Dumnezeu si in creatie decat UN singur factor decizional, sau sfantul duh.( " daca blasfemiezi tatal, ti se iarta, daca blsfemiezi fiul, ti se iarata, dar daca blasfemiezi sfantul duh nu ti se iarat nici in cer, nici pe pamat,"; (ca sa intelegem luam un dictionar etimologic si relevam semnificatiile cuvintelor tat, fiu, blasfemie, duh, etc si corespondenta lor in propria gandire, stare emotionala, comportament si fapte) Va reamintesc laitmotivul blogului si sensul de "provocarea a explorarii si rememorarii " a fiecaruia (care este in rezonanta cu ceea ce scrie) in nici un caz de a urma sau accepta vreo informatie. Daca gasiti in explorarea voastra alt reper "mai" profund, sincer si simultan cu voi insiva decat simtamitul si imi veti comunica si bucuria va fi si de partea mea. Adevarul a ceea ce este suntem si este ireprosabil nascut si relevat prin simtamant.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu