02 iunie 2013

nimic nu este asa cum pare a fi

Fabricile de imagine sunt fabricile de inselare.
Cum se realizeaza fabricarea imaginilor? Prin explicarea si interpretarea perceptiei prin cuvinte.Aceste explicatii si interpretari  sunt sugestii subtile menite sa induca o credinta falsa referitoare la o situatie sau lucru.care este de natura diferita in raport cu interpretarea lui. simplitatea bate intotdeuna complicatul.Situatia sociala este extrem de complicata astazi dar este prezentata ca ceva simplu, statul care rezolva problemele sociale ale cetatenilor.Astfel cetatenii traiesc in acesta simplitate si asteapta conform cu credinta indusa sa li se rezolve problemele. In acelasi timp perceptia nepervertita le releva  asteptarile ca nemotivate. Conflictul dintre simplitatea inductiei si complexitatea perceptiei nepervertite genereaza la nesfarsit revendicari si reprosuri sociale:" trebuia sa..., dar nu ai facut", :ai promis ,dar nu ai realizat",etc. Aceeasi situatie se manifesta in raport cu "reclamele" publicitare: "asteptam sa faca sau sa fie asa cum a fost prezentat dar nu este si nu face asa: " Te astepti ca lucrurile sa fie simple si comode dar cand le folosesti constati ca sunt mult mai complicate iar lucrurile, realizarile nu sunt chiar asa de simple si la indemna. De ce suntem asa de creduli cand este vorba de simplitate? Aceasta credulitate are un resort profund. A fi este o simplitate pentru noi, (pur si simplu suntem), si credem ca si a realiza este la fel de simplu.  Avem obiceiul sa judecam totul si sa vedem totul asa cum suntem noi. Diferitul nu ne place si nici nu acceptam. Sa percepem nu implica nici un efort, de ce sa faci ceva implica efortul, sacrificiul, etc? Gandirea irationala (dupa ) nu implica nici un efort de ce sa gandesti rational (inainte) sa fie  dificil? A gandi insemna a face si a face este intotdeauna dificil.Sa gandesti inaite de a actiona si nu sa descrii (barfesti actiunile) nu este simplu . De ce nu este simplu? Pentru ca noi insine am complicat foarte mult activitatea noastra in sub-exsitenta.Dedesuptul sau in spatele conceptului existenta am ascuns o mare complicatie de structuri emotionale si informatii false, descriptive si interpretative. Se povesteste ca prin interpretarea perceptiei fiecare individ isi creeaza propriile circumstante existentiale, propria lume aparent diferita dar in fapt asemenea fiind o intepretare a lumii percepute.Fiecare credem ca detinem singura varianta de rezolvare a unei situatii dar evidentele ne contesta credinta prin complexitatea elementelor care participa la orice rezolvare dar mai ales prin poztia hotarartoare a elementelor aleatorii, imprevizibile, nepremeditate ca participare efectiva in situatie. Conceptia oricarei solutii la o problema data nu contine toate elementele participante in situatie, insasi conceptia exclude mare parte dintre participanti la concretizarea ei in fapt. Incapacitatea oricarei conceptii ca solutie de a tine cont de toate elementele participante in jocul existentei este garantia neobiectivarii ei in viata ca solutie in circumstanta. Este evident ca orice proiect incepe cu entuziasm dupa care la un moment dat ne intreba, ce se intampla, cum am ajuns in complicatia asta, confuzia se instaleaza si cautam vinovati, pedepsim pe cei implicati si rasplatim pe cei neimplicati care daca tot nu au facut nimic nici nu au gresit cu ceva. este evident ca traim intr-o imagine falsa a ceea ce insemna sa existi si a ceea ce trebuie facut in existenta. Daca nu ar fi asa atunci  am actiona mereu in acord cu existenta si lucrurile ar fi intradevar simple si realizarile posibile fara efort. Efirtul este marturia confuziei in care credem ca stim cum suntem si ce trebuie sa facem. Facatorii de imagini cunosc acesta credulitate si resorturile ei si prezinta sulotii salvatoare pentru orice , bineinteles dupa ce mai intai iti releva un dusman sau o problema. Ei creeaza mai intai propblema pentru tine si apoi iti prezinta solutia salvatoare pe care doar de la ei poti sa o cumperi. Este valabil si in domeniul farmaciei sau chimiei, alchimiei, in care mai intai se genereaza un virus real sau amintirea unuia trecut este activata si apoi iti prezinta marile realizari antivirus ale companiei 'X'. Este valabil si in domeniul politicii cand mai intai se demonizeaza un conducator duopa care se autoprezinta ca salvator unic al sutuatiei dezastruoase. Cercetatorii in domeniul virusologiei ne demonstreaza in schimb ca orice antivirus intareste virusul care sufera mutatii care sa-i permita supravietuirea in contextul dusmanos pentru el al antivirusului creat. Astfel lupta cu virusii este fara de sfarsit implicand eforturi mai mari din partea virusologilor si costuri mai mari din partea consumatorilor spre bucuria acestora motivata de garantia utilitatii lor sociale si a afacerilor. Conceptia "antivirus" este la randul ei un virus. Virusul creeaza virusi precum graul grane si omul oameni. Aceasta complicatie fara sfarsit este subexistenta (subzistenta)care implica existenta. Lupta pentru subzistenta nu este lupta pentru existenta, existenta nu implica lupta. (invoc aici autoritatea crestina:"cine isi apara viata o va pierde").Mai avem o complicatie fara final; conceptul de dusman. Fara acest concept, el insusi nicul dusman, nu am avea nici o justificare pentru razboi, pentru lupta. Acest concept genereaza dusmanul dupa care prezinta solutia strategiei luptei pentryu viata si existenta: : "modelul existential ce trebuie intrupat" Cetatenii credinciosi in existenta dusmanului se straduie cu eforturi mari sa intrupeze modelul fara sa reuseasca vreodata din moment ce acesta nu contine radacinile existentei ci doar cele le confuziei si inductiei dusmanoase. Dusmanul are imagine, imaginea dracului cu coarne (bigotismului) de pe biserici sau imaginea unei persoane demonizate stiintific si profesionist, sau a unui "model existential" la fel de fals precum si cel promovat interesat, bineinteles salvator. Salveza-te de salvatori, este expresia mea favorita la care am ajuns platind din greu tribut lor. Am platit de geaba ca tot la mine am ajuns in cele din urma si de inceput. Nimic nu este precum pare a fi; nici macar eu nu sunt cum par a fi. Declaratia de intentie sincera ma salveaza intotdeauna ca sa-mi inteleg circumstrantele existentiale, intelegere fara de care sunt confuz si inutil in propria existenta. Intelegerea nu este cunoastere ci o lumina care ma calauzeste ca o harta intr-un teritoriu necunoscut. Ea, intelegerea imi arata pasii de facut si corectiile necesare. Vine din claritatea interioara sau locul anihilarii tuturor contrariilor, locul linistii din minte sau libertatii si spatiului de  joaca, de dicolo de acest spatiu care imi creeaza doar posibilitatea de a auzi indicatia informatiei vii. In linistea mintii una cu pacea inimii (nici un gand, nici un dusman cu care sa ma lupt), pot auzi indicatia viului, delicata si functionala, ne coercitiva. In restul situatiilor galagia "dusmanilor" o acopera, este galagia inductiilor de tot felul a facatorilor de imagini false despre cum e bine si ce e rau, despre cum trebuie si cum nu trebuie sa fie.(Marele Invatator: 'gasete un loc de liniste...'; "retrage-te in camaruta ta interioara...") In acel 'loc" este intelegere este lumina. Ce faci " acolo" , galagia care o faci acolo este propria galagie care se reverbereaza in lume asurzitor pentru auditoriu. Autoconceperea pe care o suportam dureros, autoevidentierea care ne diminueaza, lacomia care ne saraceste, etc sunt reflectarile facerilor nostre, galagiei produse. Nu exista 'tacere' in univers din moment ce intregul univers radiaza, exista linistea in care putem auzi si intelege  ceea ce auzim. Fara sa auzim nu intelegm mare lucru din existenta, luam totul de-a gata , ducem totul la gura, suntem penibilii beneficiari ai existentei pe care nu o imbogatim ci doar exploatam. Exploatatorii sunt sclavii. Luam peste din balta fara sa punem pesti in balta si odata si odata balta secatuieste, nu mai avem ce exploata si murim de foamea sufletului de viata si iubire. Asteptam iubirea pana murim de foamea ei. Intre timp ca sa nu ne plictisim facem ce stim mai bine, ne dusmanim si ne punem bete in roate unii altora, ne folosim fara reciprocitate si ne plangem ca suntem folositi si exploatati. Nimic nu este asa cum pare pentru ca parerea este inductia facatorilor de imagini false, sa ai o parere cat mai buna despre un lucru cat mai rau este apogeul realizarilor in domeniu; Se realizeaza asta prin a forma imagini cat mai rele despre lucruri cat mai bune astfel incat fiecare credul sa realizeze prin efort propriu apogeul reusitei lor ferm convins ca parerea lui opusa lucrului rau prezentat ca atare este chiar a lui. va reamintesc laitmotivul blogului care este doar declaratia mea de intentie transparenta; asta ca sa nu avem discutii pe care faptul ca atunci cand exprimi ceva faci acel lucru iar descrierile mele sunt doar pretext de explorare individuala a situatiilor particulare  fiecaruia. Provocarea mea este la autoreflectare si rememorare a istoriilor personale care prin legarea evenimentelor percepute ca separate sa conduca la o intregire si intelegere a factorului decizional care este fiecare in existenta sa. Nu mai avem justificari, s-au consumat. ce suntem noi fara justificari? Putem exploata incontinuare justificarile dar nu ne vor tine de foame, si-au pierdut energia vitala. Multi suparati sunt ca au fost scosi dintr-o dulce visare si le amintesc ca fara rezonanta lor cu trezirea nu era posibil sa se intalnesca cu aceste consideratii penibile despre " minunatia" fiintei umane. Mancator de litere si facator de greseli gramaticale am enervat pe multi ca sa nu mai citeasca aberatiile astea. Daca aceste piedici nu v-au indepartat nu sunt vinovat ca nu am reusit astfel sa va impiedic. Daca lungimea textelor, fara sens in epoca vitezei si grabei de a afla in timp ce te imbraci in holul existentei secretele ei sau vreun mijloc de realizare grabnica si fara efort a ambitiilor particulare  nu va opreste sa va confirmati si reconfirmati ca nu suneti singurii, nu este meritul meu. Nu va atrag spre mine ci va imping spre voi insiva prin forta centrifuga a miscarii in constiinta. Nu scriu pentru "initiati" ci celor pe care suferinta le confirma falsitatea imaginilor factoare de modele existentiale. Scriu pentru a inceta cautarea si asteptarea iubirii. Cine cauta idei nu va gasi decat ceea ce stiu deja. Scriu pentru a genera contexte pentru perceptii inteligente de tip strafulgerare si asta numai fiecare poate pentru sine in nici un caz eu. Roadele explorarilor cunoscutului la vedere le poate culege fiecare  nu ii pot fi date de 'cineva' oricat de 'maret' ar fi el. A urma "maretiile" conduce la nimicnicie. "Maretia" se exprima nu se obtine. Doza mea de infatuare este propiul deranj interior fara de care complacerea in  usor  si comod imi sta la dispozitie gratis. In timp ce sriu aceste ganduri aud la tele academicianul Bujor care vorbeste de minunatul templu om 'dupa chipul si asemenea Lui Dumnezeu". Incerc sa inteleg cuvintele si ma intreb daca dupa chipul nu insemna copie si daca asemenea nu insemna complet diferit? Ce este copie subiectiv ca abordare altceva decat deact imaginatia mea, ce-mi imaginez este dupa chipul meu, nu-mi pot imagina ceva ce nu exista, nu pot imagina altfel decat vad acel ceva. Inteleptul stie ca ce vede isi imagineza, , formeaza o imagine despre si nu mai inchipuie inchipuirea. Imaginatia mea este o copie a faptului, imaginea identica faptului din mintea mea, memoria mea ;  aceasta copie este fixa si neschimbatoare. imaginile din mintea mea sunt neschimbatoare. Lucrurile imaginate (dupa care ne-am facut o imagine in minte si memorie) se schimba si atunci vedem altfel lucrul, este un alt lucru si imaginea formata este noua dupa acel alt lucru sau dupa noua forma a lucrului in dinamica sa armonica ( echilibru dinamic al formei). Acesta noua imagine a aceluiasi lucru datorita dinamicii formei sale, este la randul ei fixa si pare a fi contradictorie in raport cu imaginea prima a formei lucrului respectiv  .Dinamica formelor percepute ne bulverseaza si spunem ca nu mai stim cum este, ca formele sunt trecatoare, efemere, apar si dispar. Daca noi suntem "dupa chipul" adica o copie formala fixa de la un moment dat, dinamica originalului ne scapa la un moment dat. Copia copiilor succesive  sau imaginea mentala a imaginilor reale succesive in dinamica lor naturala conduce in mod firesc 'defectele' la copiere ca proces, plus la un moment dat copierea defectelor anteriore ale copiei aparute in procesul copierii. Cred ca mai functional am putea spune ca omul este chipul si nu dupa chipul, pentru ca dinamica chipului sa nu ne induca  conflicte vis a vis de cum este sau cum sunt  in definitiv. In ceea ce priveste termenul de asemenea constiinta ratiunii umane (la acesta ora) ne spune ca ' cine confunda asemanatorul cu diferitul si diferitul cu asemnatorul confunda totul (adica pe Dumnezeu). Asta implica intelegerea faptului ca ceea ce este asemnator este diferit si ceea ce este diferit este asemanator, toate paradoxurile  coroboreaza. Prin prisma acestei reelevari a semnificatiilor termenilor din punctul stiintific sau rational intelegem ca " ...si asemenea Lui.." are semnificatia de complet diferit. Acesta intelegere coroboreaza paradoxurile intregimii. astfel omul este "matrita" lui Dumnezeu si Dumnezeu "matruta 'umana. In Om "se toarna" dumenezeire si in Dumnezeu umanitate. Pe mine acesta intelegere ma linisteste, ma poarta spre locul linistii prin lipsa conflictelor diferentelor asemenea. Mai inteleg ca este o dinamica fara final a inceputului si transformarile formelor nu ma mai bulverseaza sau inhiba, Dinamica efemerului este taria creatorului, echilibrul sau dinamic, forta de coeziune si omogenitate in dinamnica sa creativa, recreativa si care tine 'totul" la un loc. Cand intelegem asta un nou univers infinit se afla in fata perceptiilor directe cu mintea, infinit si necunoscut in care sa exploram noutatea sa si libertatea nostra creativa. Sunt extrem de enervat de faptul ca noile perceptii  nu pot fi exprimate in limbajul invatat fara sa se induca impresia abstractiei si utopiei  descrierilor. Evidentele ratiunii par abstracte probabil prin comparatie cu obisnuinta cu irationalul; ratiunea pare abstarctie si iratiunea realitate banalitate. Daca nu abordam conceptele ca separate vom percepe o oglindire reciproca de tip antisimetric care le evidentiaza constiintei sensul lor existential in elevarea sa. Creem o structura irationala si statica pentru a pune in evidenta ratiunea si dinamica creatorului. Om , salut divinitatea din tine!Nimic nu este cum pare a fi ci este fascinant si miraculos . Nu ma mai mira fascinatia vietii si atasamentul nostru copilaresc care ne face s-o aparam. Unica 'aparare' a vietii  este " a fi" si asta suntem indinamica incomprehensibila intelectului rigid prin incremenirea in idee a identitatii si ratiunii mecanice a maruntei noastre personalitati sau cunoasteri despre sine. Nu atasamentul si iubirea vietii existente ne incurca, ci atasamentul de structura statica si irationala pe care o aparam crezand ca aparam viata pentru ca nu ii intelegem rostul de indicatior in existenta  care are semnificatia de" asa nu"  Invoc Marele Invatator: "exista da si exista nu, ce e mai mult decat  atat de la cel rau vine"

Un comentariu: