intr-o comunitate

E un privilegiu sau bafta sa ai experienta convietuirii intr-o comunitate.
Povesteam unui prieten ce fel de relatii si comportamente sunt active intr-o comunitate si imi contesta povestirile ca descrieri a unor situatii  concrete pentru ca el, nu a vazut asa ceva; ceea ce el vazuse erau numai situatii complet diferite. Realizand imposibilitatea transmiterii de trairi prin povestiri fara sa manipulezi psihologic ascultatorul, am renuntat la povesti si l-am rugat sa vina cu mine intr-o comunitate de alta facutura decat cea cunoscuta de el. A fost de acord si a trait experienta existentei intr-un context relational complet diferit de cunoasterea sa unica si incotestabila. Nu ii venea sa creada ca exista si astfel de comunitati in Romania, nu ii venea sa creada ca erau asa de aproape de propriul spatiu existential fara sa aiba cel mai mic habar de astfel de posibilitati si cat de relativa si superficiala este credinta lui despre realitatea concretului unilateral si a lumii .Noi invatam din trairi nu din teorii, invatam din fapte si nimeni nu le poate face in locul nostru. Noi nu luam nimic de-a gata si asta nu este orgoliu ci o intuitie a profunzimii. Povestile au rolul provocarii si relevarii posibilitatilor diferite de cunoasterea noastra. Dar fara explorarea acestora individuala si directa raman povesti , ideatii,  sau manipularile atentiei fara rezultate faptice. Doar fapta transcede suferinta, durerea, speranta, moartea, etc, intr-un cuvant ideea despre. Mi-am propus sa rememorez experienta intr-o comunutate. De regula cand vorbesti de comunitae esti intrebat "ce fel de comunitate", religioasa, economica, politica, razboinica, etc. Nu , o comuitate fara atribute, fara modele si sefi. O comunitate in care nimeni nu te intreba cine esti, cum esti, ce ai, sau ce stii sa faci si nimeni nu se straduia sa-ti povesteasca neintrebat sau intrebat asta. Prezentarea se reducea la nume si eventual localitatea din care venise, in rest faptele te prezentau tuturor.. Erau o gramada de "Dani" si-i diferentiam dupa localitate, etc. Cand am ajuns acolo, m-am simtit foarte stanjenit, nu intelegeam ce se intampla si care este scopul. Daca intrebam, mi se raspundea fara sa inteleg raspunsul si daca insistam mi se zambea si "intorcea spatele" elegant si discret ca sa nu ma supar. Daca imi doream o tigara, trei -patru pachete instantaneu se indreptau spre mine oferindu-mi. Daca imi era foame, cineva intamplator imi oferea din fragii culesi sau ma invita la o masa comuna. Nimeni nu cerea ceva dar nimeni nu ducea lipsa de ceva desi acest 'loc " era in varful unui munte si departe de civilizatie si magazine. Nu mai intelegeam nimic, ce vor astia si ce fac ei aici? Nimeni nu se ingramadea sa povesteasca istoria lui si nici sa impuna ceva cuiva . Situatiile firesti cadrului respectiv impuneau actiuni si ele se desfasurau fara obligatii sau cereri in asa fel incat te simteai "nasol" daca nu participai nechemat la adunat crengi pentru foc, la pregatirea mesei comune sau la activitatile de organizare a taberei respective, aprovizionare, curatenie, instalare corturi, etc. Nu intelegeam nimic si totusi ma simteam bine, eliberat de griji existentiale si circumstantiale. Ce ma deranja era ca nu intelegeam limbajul acelei comunitati atunci cand se abordau conversatii pe diferite teme in comun sau in particular. Cand insistam cu intrebarile mi se raspundea ca 'toate la timpul lor si ca rabdarea e prima calitate a zeilor" Mi se solicita doar rabdare si despovarare. Bineinteles ca nu pricepeam despre ce rabdare e vorba si mai ales de ce sa ma despovarez ca nu ma simteam impovarat de ceva. Am aflat ascultand ca rezonanta ne desconspira calitati si starile hipnotice acceptate ca identitate. Nu am intels nimic altceva decat ceea ce cunoasteam deja; ca "cine se aseamana se aduna"  La inceput  analizandu-mi 'adunarea" m-am speriat ; m-am adunat cu niste nebuni deci sunt nebun si eu. Mai departe in aceasta gramada de nebuni am observat ca am 'adunari' particulare cu anumiti nebuni, mai ales cu cei care faceau nota discordanta in acea comunitate, vorbaretii pe la colturi, cersatorii 'discreti, ascunsi" si mancaciosii care adusesera cu ei cel mai putin de mancare sau bani. M-am vazut inghesuit in cort si chiar dat afara de un cuplu care nu avea cort si in compania caruia te simteai stanjenit sa asisti la giugiuleli si pipaieli, etc, atunci cand credeau ca dormi sau nu esti atent, asa ca am abandonat singur cortul si am cerut gazduire unui tip care 'locuia singur" cu justificarile si explicatiile de rigoare desi nu mi le ceruse. Acesta situatie nu mi-a placut de loc in reflectarea a "cum sunt" prin "adunarea particulara". Desi acestia cu care ma "adunasem nedorit" mi se parea normali pana la un moment dat am inceput sa nu-i mai vad asa nici pe ei, nici cunoastrea mea despre cum sunt. Nucleul comunitatii care mi s-au parut nebunii de care ma speriam si in prezenta carora ma simteam stanjenit, a inceput sa nu mi se mai para asa in acel context. Revoltat la maxim ca nu intelegeam cum trebuie sa ma comport, sa-i bag in ... pe profitorii nesimtiti si sa iau atitudine in fata nesimtirii nu se incadra cu atitudinea comunitatii; sa suport la nesfarsit nesimtirea nu se incadra cu linistea mea interioara; chiar daca am ajuns  sa renunt la toate mijloacele personale, cort, mancare, tigari si bani crezand ca daca nu am nimic nici nu o sa mai vina cineva sa ceara deranjandu-ma exact cand ma linistisem , despovarasem si capatasem rabdare; Ma simteam luat de fraier si magarusul tuturor " initiatilor" liberi de nevoi care venisera cu mainile in buzunare si primeau de toate pofticiosi fiind de la magarusii care nu erau in stare de altceva. Nu mai stiam ce sa fac pana cand am inteles ceva ce nu poate fi explicat de altcineva. Am inteles ca trebuie sa schimb eu ceva, ca pana atunci ma luptasem permanent cu nesimtirea, sau acceptasem permanent nesimtirea si ca rezultaul nu putea fi altul decat era. Important este ca nesimtirea nu era a cuiva , era propriul comportament, cand eram nesimtit, cand ma straduiam sa demonstrez ca nu sunt printr-o disponibilitate groteasca. Am inteles ca indisponibilitatea de care ma loveam in interactiunile mele cu cei din 'nucleul comunitatii"  nu era un refuz ci doar nu se onora nesimtirea mea prin reactii de acceptare sau 'atitudine fata de" Am invatat sa nu mai fiu disponibil fara discernamant la ce. Am invatat sa percep mai intai si apoi sa actionez iar actiunea mea sa fie in acord cu perceptia fara sa acuz sau sa accept, am invatat sa dau constiinta perceptiei fara sa fac o problema personala sau comuna, adica fara a trata la modul personal situatia, am invatat sa ma exprim "impersonal", sa relev circumstantele fara sa le atribui sau asociez persoanelor. Daca se nasteau contradictii sau controverse le invheiam rapid relevand importanta prieteniei in fata irelevantei clarificarii ideilor; propuneam o plimbare, un joc, o masa, etc, "la inspiratie" in locul efortului clarificarii punctelor de vedere in discutii interminabile. Spre surpriza mea nimeni nu refuza 'placutul" actiunii fizice in locul controverselor verbale. Odata ce eu am schimbat modalitatea comportamentala, linistea si randarea nu imi mai putea fi ' deranjata", conflictele intorioare disparusera si in locul lor se instala incet incet " o clariatate functionala" Invatasem sa exist in comunitatea "raspandacilor de dragoste" cum in gluma se autodefinea prin comparatie cu personajele desenelor animate "strumfii". intentia mea a fost prin poveste sa relev importanta comportamentului "rabdarii si despovararii de nimicniciile serioase"  Nu pierdem ceva  daca renuntam la importanta de sine pentru onorarea expresiei sinelui in relatiile noastre. Nu are nimic de a face acesta atitudine cu irationalul 'pierderii" impotriva caruia 'trebuie sa lupti'. Obisnuinta promovarii si sustinerii importantei de sine este asa de generalizata si solidificata incat a ajuns o piatra , 'muntele pe care Sisif il cara inutil in spate. In interior acesta stanca a inutilitatilor de tot felul ale comportamentelor importantei de sine si autopromovarii este un "Nor" de forme gand , o structura emotionala a frcilor , si acest "nor" al convingerilor noastre de inutilitate si neputinta, suferinta psihologca si durere fiziologica,  ne obtureaza pana la orbire perceptia simultana cu noi insine. Pentru intelegerea acestei afirmatii am sa povestesc  relevarea lui prin atentia acordata comportamentului mental si fixic.

In comunitatea de care vorbeam 'm-am adunat" la un moment dat datorita despovararii si rabdarii cu un prieten "Dan"datorita structurii 'reale' (matematica-fizica) a educatiei fapt care ne aducea un bagaj comun de semnificatii date cuvintelor prin care puteam comunica cu lejeritate facad referire la circumstantele lor comune.(aveam in comun limbajul). Impreuna ne oferisem sa facem o deplasare la 14 km. si 900 m diferenta de altitudine,  pentru a aproviziona comunitatea cu cate ceva. In situiatia respectiva aveam o lista de cumparaturi pe care am parcurs-o; pe lista nu era si painea. In pelegrinarile noastre prin magazine amandurora ne sarea in ochi "painea" si amandoi ne feream sa recunoastem 'pofta' si sa-i dam curs cumparand. Cand am ajuns 'sus" meniul zilei continea si salata de vinete preparata 'fara foc" sau degradare termica a proteinelor vegetale.( o reteta cu profituri olfactile si gustative nemaintalnite). La masa, la un moment dat toti am fost de acord ca  'fara paine' salata parca nu ne satisface complet si ce bine ar fi fost daca era si paine. Ne-am iutat unul la altul si am recunoscut  prostia nesinceritatii de teama "judecatii" unuia fata de celalt "de slabiciune" in fata poftei. Ne-am acordat "o penitenta" ca sa corectam comportamentul si am propus sa refacem drumul 'dupa paine" si sa amanm luarea mesei pana ne intoarcem. La vale am mers alergand, ziua era senina si frumoasa, natura plina de vitalitate radia bucurie si giugiuleala pasarelelor veselie. Zburam la vale fara nici un efort. Am cumparat painile 'facute in casa la vatra' atat de magnetic mirositoare si cu rucsacele pline am pornit pe drumul de intoarcere propunandu-ne sa nu apelam la "ocaziile" trasportului motorizat considerandu-le ispite la neimplinirea penitentei. Mergem bucurosi de hotarea noastra in tacere observad , atenti la starea interioara limpede, fara ganduri si la  mediul natural radiant de frumuste. Urcam in acesta armonie fara sa percepem efort sau timp (graba). Pe drumul nostru la o anumita altitudine, altitudine pe care o percepeam subiectiv ca straturi de frumusete pe care le parcurgeam urcand, am observat o zona, un start de nori care parca separa doua zone de soare si lumina. Era acest strat bine conturat , intunecat , si urma sa il parcurgem. In "zona norului " era amplasa  singura atractie turistica din acea parte a muntelui , o manstire.  Atenti fara atentii fiind, cand am intrat in nor perspectiva muntelui s-a ingustat intr-un orizont restrans la apropiat, iar interior am fost surprins sa constat navala unei avalanse de griji si nemultumiri, de revolte si proiectii razbunatoare pentru situatia proprie de plans. Agitatia interiora m-a facut sa cer sprijin prietenului meu si indreptand privirea catre el am constatat semnele aceleiasi agitatii fapt care m-a surpris fiind sigur ca eu sunt 'de vina" slabiciunii  de a fi coplesit de ea. Simultaneitatea "intrarii  fizice in nor" si a intrarii psihice in agitatie nu a scapat niciunuia si am exprimat asta, confirmandu-ne reciproc trairile si observatiile. Atunci, ne-am eliberat de agitatie si am rostit bucurosi de descoperire aproape simultan ca norul este o agitatie , o condensare eterica a grijilor si suferintelor noastre, ca ce este innauntru este si afara, iar constiinta faptului ca norul are o grosime si dincolo de el este soare si veselie ne-a facut sa nu mai luam personal agitatia si sa ne grabim sa trecem dincolo de nor si agitatia psihologica care nu ne mai domina de data acesta. Si "asa a fost", in momentul cand am iesit din nor perceptia agitatiei (desi nu ne mai domina) a disparut si ea ca prin farmec. Uimiti de acesta descoperire a simultaneitatii si asemanarii diferentelor formale, eliberati de perceptia interioara a agitatiei si limitarea perceptiei fizice de catre nor am inceput ca niste copii sa ne exprimam bucuria topaind. Simultan cu expresiile nepremeditae ale bucuriei un automobilist fara sa-i facem semn a oprit aferindu-se sa ne duca "sus' L-am refuzat multumindu-i pentru amabilitate si ne-am vazut de drum plini de forte. Cand  mai aveam de parcurs un sfert de drum efortul celor 28 de km. si 1800 m diferenta de altitudine parcursi in acea zi de doua ori am inceput sa resimtim corporal Simultan cu recunoasterea starii corporale o alta masina a oprit ca oferta. De data acesta lectia sinceritatii prin penitenta nesinceritatii fata de noi insine fiind parcursa am acceptat invitatia scurtand si "ploatul in gura" al prietenilor care asteptau painea. Acesta poveste am revazut-o desfasurata sub alte forme si circumstante, cu alte personaje, dar in fapt aceeasi relevare, intr-un film numit "Norul Atlas", film care releva structura de idei, si emotii care intuneca constiintele si conducea actiunile provocand doar suferinte, moarte si ditrugere intr-o comunitate sociala salbaticita .  Trecutul lipsit de mijloace tehnologice (altele in afara armelor primitive)  si viitorul tehnologizat coexistau; Personajele in diferitele 'epoci' aparent esalonate temporal dar in fapt simultane erau aceleasi si situatiile aceleasi, justificarile crimelor aceleasi, efortul surmontarii greutatilor si situatiilor care conduceau la crime, aceleasi. Esecurile unui personaj istoric era simultan cu esecurile aceluiasi personaj din alte epoci si alte circustante tehnoligice si sociale, succesurile lui in a evita asasinarea sa, aceleasi, sprijinul primit era generat de aceeasi atitudine umana a compasiunii si uniunii   prin rezonanta cu personaje aflate in aceeasi situatie si cu acelasi obiectiv. Unicul personaj in diferite posturi istorice si sociale reusete in final sa -si infranga teama si suspiciunea (diavolul), sa actioneze impotriva convenientelor si intereselor strict personale de supravietuire prin lasitate si descopera prin colaborare ca viitorul era trecut, ca zeul slujit era o fiinta umana eliberata de teama mortii dintr-o epoca extrem de sofisticata tehnologic dar trecuta, denumita 'strabunii", care a transmis cu pretul vietii sale urmasilor "inapoiati" mesajul ca iubirea transcede moartea. Personajul principal a reusit sa intelega ca  privitivismul siu salbaticia care pentru el era "realitatea", era doar consecinta modului in care strabunii au conceput relatiile si nu efectul lipsei de mijloace tehnologice, sau conditii civilizate.. Slabiciunea pe care strabunii (superevoluati tehnologic) nu reusisera sa o corecteze era "doar obsesia maimultului". Ceea ce m-a intristat a fost 'solutia' parasirii pamantului unde 'Norul Atlas "  AVEA UN EFECT ATAT DE TOXIC ASUPRA FIINTELOR incat degradarea lor fixiologica nu mai putea fi evitata. Aici nu ma refer la a trai mult sau mai mult, ci la a trai pur si simplu fara a fi ucis subliminal sau fizic. , in interior sau exterior.. Desigur ca daca vedem un film impreuna, fiecare va vedea filmul sau, functie de rezonanta sa,.dar a comunica insemna a ne imbogati reciproc. Puterea nu este a informatiei ci a comunicarii. Comunicarea elibereaza de poveri ascunse iar secretele si ascunzisurile ne coplesesc cu ele. Am vorbit de rezonanta dinamica  si vom aborda si "vibratia' sau radiatia sau samanta generatoare si mirabila.