Intreg universul vizibil, cunoscut sau nu, radiaza; chiar si "corpul negru" radiaza.
Radiatile sunt percepute si cunoscute sau percepute si necunoscute. Ce insemna cunoscute? Insemna ca suntem constienti de natura si efectele lor ceea ce ne da posibilitatea sa le folosim in functie de scopurile noastre. Fiecare radiatie are corpul sau care este si sursa sa, "inima sa", izvorul din care emana. Radiatia este viata corpului si il modeleaza si remodeleaza, genereaza si regenereaza in reciprocitate.Corpul este existenta radiatiei , substantialitatea sa, iar radiatia viata corpului. Toate radiatiile interactioneaza unele cu altele ca radiatii si corporal. Cand folosesc termenul de "corporal" ma refer la toate starile de agregare (ordine interioara) a materiei cunoscute , de la cele simple, elementare, la cele complexe. Radiatia lucrurilor este simpla si constanta, neschimbatoare, a fiintelor este complexa, dinamica, schimbatoare in acord cu un ciclu sau rutina existentiala a manifestarii ei. De ex. azotul este azot, nu poate fi altceva, el are actiuni si efecte simple. dar in interactiunea sa cu alte elemente simple sau complexe, poate participa prin radiatia (actiunea) si corpul sau (atomul) la edificarea unor corpuri si radiatii complexe, aminoacizi, proteine etc, dar in aceste complexitati corporale radiatia sa ramane simpla, face acelasi lucru. Radiatia complexitatii corporale rezultate in urma interactiunilor dintre radiatiile simple, poate fi "rezultanta" sau se poate reduce la radiatia simpla a fiecarei componente care 'sa domine" temporal intregul rezultant, adica radiatia complexitatii corporale rezultate in urma interactiunilor se poate reduce la un moment dat punctual la radiatia unei simple componente. Aceatsa 'dominatie" a complexitatii de o radiatie simpla componenta a complexitatii nu poate dura fara efectele destramarii complexitatii. Lupta pentru "dominarea' complexitatii corporale rezultate prin interactiunea tuturor componentelor de fiecare radiatie simpla , este ceea ce numim conflict interior sau procesul de uzura a complexitatii corporale. Intr-o radiatie simpla nu exista conflict interior , este ceea ce este. In complexitatile rezultate ca urmare a interactiunilor simplitatiilor existente in sine este posibil conflictul simplitatilor pentru a domina intregul rezultat si acesta lupta este sursa efemeritatii complexitatilor corporale si reducerii lor la elementele separate, proces denumit imbatranire si moarte; moartea fiind momentul in care separarea elementelor din si de structura complexa la un moment dat este realizata.Daca elementele componente se lupta pentru dominatie si separare (individualitate), in natura lor nu exista rutina colaborarii si coroborarii eforturilor, ci doar rutina dominatiei sale asupra tuturor celorlalte radiatii > Ne intrebam firesc ce le face totusi sa interactioneze si realizeze prin asta structuri complexe ca dupa aceea sa le destrame prin lupta dintre ele? Este o forta care le obliga sa interactioneze, forta careia se opun ( cand sunt in interactiune caci inainte erau "singure') vrand sa o domine. As denumi acesta forta, 'forta plenitudinii, intregimii" sau universalul, sau spiritul inteligent. Constiinta plenitudinii este corpul acestei forte si forta radiatia ei. Forta aceasta care condenseaza si tine la un loc energia cosmica, creind diferite nivele de ordine organizata a substantialitatii energiei universale, adica toate corpurile simple si elementele si complexitatile existente si toate radiatiile (functiile lor) isi creeaza toate caramizile necesare unui edificiul maret. Unicitatatea sa se reverbereaza in tote "caramizile" create ca forme corporale si radiatii si acesta fapt genreaza conflictul dintre ele, fiecare 'stiindu'se sau intuindu'se ca prima" lputa sa domine pe celelalte sau cele inferioare ei," cea care este cea dintai". Pana cand nu se trezeste constiinta unicitatii fortei , lupta dintre manifestarile ei formale nu poate inceta, existenta in expresie individuala si disparitia expresiei individuale nu inceteaza. Noi cunoastem ce se intampla in expresie individuala si nu cunoastem ce se intampla dupa incetarea ei. Astfel necunoscutul ne-a dat oportunitatea sa ne imaginam orice fara sa fim constienti de impactul acestei radiatii numite inchipuire.Daca dam la o parte aceste inchipuiri spunem ca mergem in necunoscut convinsi fiind de existenta noastra de dincolo de forma complexitatii individuale destramate de conflictele interioare. Am spune ca ne reducem expresia la samanta prima, inteligenta creatoare, potentialul prim, la nimic individual, personal, una cu sursa , universalul, radiatia prima si continatoare a tuturor posibililor sale expresii corporale si functiunilor ei. Dar in necunoscut nu stim sa ne comportam, sa actionam , noi stim sa ne comportam (oare?) in cunoscutul expresiei individuale ca persoane si ne atasam de acesta expresie aparand-o, luptand pentru viata si "supravietuire', onorand conflictul interior- exterior care de fapt demoleaza expresia aparata. Aceasta rutina a fiintelor le face mecanice previzibile si dependente de circumstante. Astfel circumstantele sau mediul are un impact unilateral si foarte puternic asupra comportamentului fiintelor care ajung sa se inchipuie sau doresca sa fie la fel cu elementele sale, copiaza mediul comportamental circumstantial asa numitul anturaj.Aceasta copiere este in conflict cu insasi expresia individuala originala, conflict perceput 'ca interior". Fara acest efort de "copiere" nu exista conflict interior, mediul nu are ascendent asupra fiintelor si ele pot influenta mediul sau anturajul (leader informal in anturajul sau). Cel care nu copiaza conduce, dar daca el insusi este condus de un model ideatic atunci este orbul care conduce alti orbi. Din acest motiv avem impresia, motivata de altfel, ca nu suntem condusi ca tara din interior ci din exterior, ca am pierdut libertatea autoguvernarii ca popor; 'conducatorii" nostri sunt condusi de "modelul" strain de natura culturala originala numita popor, de valorile culturale care au dat nastere acestei comunitati culturale si geografice. Va amintesc un exemplu; este cunoscuta cutuma culturala ca " lauda de sine nu miroase a bine" si cum credeti ca va puteti simti ca romani sub impactul violent al laudelor de sine sau autopromovarii care acopera spatiul public cultural si politic? Nu puteti fi decat dezorientati; profunzimea valorilor originale culturale si de comportament este in conflict cu constrangerile anturajului social actual in care autopromovarea, demonstratia, sunt "cifruri' ale 'succesului in societate"; nu mai poti exista social fara o 'firma de imagine" Imaginea (cei buni si cei rai) fixa si mincinoasa (1000 de cuvinte) a devenit instrumentul manipularii propriului succes. Orice metoda a succesului da rezultate, dar acestea sunt efemere, nu rezista timpului. Cand existenta este succesul, toti suntem in succes si ce facem cu el nu poate fi decat insucces. Succesul real nu se face, este sau nu este. Cand succesul este existenta (radiatie a constiintei universale) corpul sau este corpul succesului in existenta , corpul constiintei uamne. Avem satisfactia oricarei realizari dorite in urma metodelor folosite dar bucuria este radiatia existentei ca succes. Existenta si radiatia ei bucuria nu depind de metode si rutinele eforturilor noastre, este un dat si un dar pe care-l apreciem ca succes sau, il inchipuim ca nevoie si lupta pentru existenta. Cand luptam pentru ceva este evident ca nu avem. Complicat, foarte complicat este sa descrii evidentele si suntem invatati sa credem in ceva doar daca este rezultatul unei demonstratii complicate; insa solutia este simpla. Complicatiile sunt utile doar daca releva simplitatea a ceea ce ai deja. Inca nu am ajuns sa evidentiez radiatiile fiintei explicit, am parcurs implicitul doar, nerostitul. Cand esti nu ai valoare comerciala, nici importanta in anturajul nevoilor de existenta. Radiatia nevoii sau maimultului, 'norul atlas", nu este radiatia existentei. Aceasta radiatie este nociva, un nor toxic al inchipuirilor iluzorii. Fara inchipuirea sinelui propriu nu exista conflict interior. "Mintea" care vindeca nu are aceasta radiatie. Este "mintea" care radiaza bucurie, mintea inocenta de copil. Poverile nevoii nu sunt generate de copii ci stafeta mostenirii lor.Putem inceta sa dam stafeta mai departe? Raspunsul este da cand realizam ce este si obiectivamm un "corp' al iubirii interioare a carei radiatii este dragostea. Nimeni nu refuza dragostea dar nici nu da doi bani pe ea, vrea doar sa o posede. Corpul dragostei este corpul uman nedegradat de inchipuirile nevoilor acceptate. Corpul uman nu poate fi facut sclav, nici posedat psihologic, conceptual, economic, nu este circumstantial. Radiatia iubirii il reface ori de cate ori este degradat, constiinta sa este atemporala. Constiinta asambleaza radiatiile dragostei si corpul sau se releva in toata frumusetea si armonia sa, interior nu imbatranim niciodata. Inteleptii afirma ca "cand traiesti in Dumnezeu (dragoste), Dumnezeu traieste in tine. O alta perspectiva se releva vis a vis de sensurile existentei sau rostuirile ei. In aceasta reelevare nu poti intreba "cum?"; nu exista metoda de a iubi sau dragosti in schimb neconditionat fiecare poate.
Radiatile sunt percepute si cunoscute sau percepute si necunoscute. Ce insemna cunoscute? Insemna ca suntem constienti de natura si efectele lor ceea ce ne da posibilitatea sa le folosim in functie de scopurile noastre. Fiecare radiatie are corpul sau care este si sursa sa, "inima sa", izvorul din care emana. Radiatia este viata corpului si il modeleaza si remodeleaza, genereaza si regenereaza in reciprocitate.Corpul este existenta radiatiei , substantialitatea sa, iar radiatia viata corpului. Toate radiatiile interactioneaza unele cu altele ca radiatii si corporal. Cand folosesc termenul de "corporal" ma refer la toate starile de agregare (ordine interioara) a materiei cunoscute , de la cele simple, elementare, la cele complexe. Radiatia lucrurilor este simpla si constanta, neschimbatoare, a fiintelor este complexa, dinamica, schimbatoare in acord cu un ciclu sau rutina existentiala a manifestarii ei. De ex. azotul este azot, nu poate fi altceva, el are actiuni si efecte simple. dar in interactiunea sa cu alte elemente simple sau complexe, poate participa prin radiatia (actiunea) si corpul sau (atomul) la edificarea unor corpuri si radiatii complexe, aminoacizi, proteine etc, dar in aceste complexitati corporale radiatia sa ramane simpla, face acelasi lucru. Radiatia complexitatii corporale rezultate in urma interactiunilor dintre radiatiile simple, poate fi "rezultanta" sau se poate reduce la radiatia simpla a fiecarei componente care 'sa domine" temporal intregul rezultant, adica radiatia complexitatii corporale rezultate in urma interactiunilor se poate reduce la un moment dat punctual la radiatia unei simple componente. Aceatsa 'dominatie" a complexitatii de o radiatie simpla componenta a complexitatii nu poate dura fara efectele destramarii complexitatii. Lupta pentru "dominarea' complexitatii corporale rezultate prin interactiunea tuturor componentelor de fiecare radiatie simpla , este ceea ce numim conflict interior sau procesul de uzura a complexitatii corporale. Intr-o radiatie simpla nu exista conflict interior , este ceea ce este. In complexitatile rezultate ca urmare a interactiunilor simplitatiilor existente in sine este posibil conflictul simplitatilor pentru a domina intregul rezultat si acesta lupta este sursa efemeritatii complexitatilor corporale si reducerii lor la elementele separate, proces denumit imbatranire si moarte; moartea fiind momentul in care separarea elementelor din si de structura complexa la un moment dat este realizata.Daca elementele componente se lupta pentru dominatie si separare (individualitate), in natura lor nu exista rutina colaborarii si coroborarii eforturilor, ci doar rutina dominatiei sale asupra tuturor celorlalte radiatii > Ne intrebam firesc ce le face totusi sa interactioneze si realizeze prin asta structuri complexe ca dupa aceea sa le destrame prin lupta dintre ele? Este o forta care le obliga sa interactioneze, forta careia se opun ( cand sunt in interactiune caci inainte erau "singure') vrand sa o domine. As denumi acesta forta, 'forta plenitudinii, intregimii" sau universalul, sau spiritul inteligent. Constiinta plenitudinii este corpul acestei forte si forta radiatia ei. Forta aceasta care condenseaza si tine la un loc energia cosmica, creind diferite nivele de ordine organizata a substantialitatii energiei universale, adica toate corpurile simple si elementele si complexitatile existente si toate radiatiile (functiile lor) isi creeaza toate caramizile necesare unui edificiul maret. Unicitatatea sa se reverbereaza in tote "caramizile" create ca forme corporale si radiatii si acesta fapt genreaza conflictul dintre ele, fiecare 'stiindu'se sau intuindu'se ca prima" lputa sa domine pe celelalte sau cele inferioare ei," cea care este cea dintai". Pana cand nu se trezeste constiinta unicitatii fortei , lupta dintre manifestarile ei formale nu poate inceta, existenta in expresie individuala si disparitia expresiei individuale nu inceteaza. Noi cunoastem ce se intampla in expresie individuala si nu cunoastem ce se intampla dupa incetarea ei. Astfel necunoscutul ne-a dat oportunitatea sa ne imaginam orice fara sa fim constienti de impactul acestei radiatii numite inchipuire.Daca dam la o parte aceste inchipuiri spunem ca mergem in necunoscut convinsi fiind de existenta noastra de dincolo de forma complexitatii individuale destramate de conflictele interioare. Am spune ca ne reducem expresia la samanta prima, inteligenta creatoare, potentialul prim, la nimic individual, personal, una cu sursa , universalul, radiatia prima si continatoare a tuturor posibililor sale expresii corporale si functiunilor ei. Dar in necunoscut nu stim sa ne comportam, sa actionam , noi stim sa ne comportam (oare?) in cunoscutul expresiei individuale ca persoane si ne atasam de acesta expresie aparand-o, luptand pentru viata si "supravietuire', onorand conflictul interior- exterior care de fapt demoleaza expresia aparata. Aceasta rutina a fiintelor le face mecanice previzibile si dependente de circumstante. Astfel circumstantele sau mediul are un impact unilateral si foarte puternic asupra comportamentului fiintelor care ajung sa se inchipuie sau doresca sa fie la fel cu elementele sale, copiaza mediul comportamental circumstantial asa numitul anturaj.Aceasta copiere este in conflict cu insasi expresia individuala originala, conflict perceput 'ca interior". Fara acest efort de "copiere" nu exista conflict interior, mediul nu are ascendent asupra fiintelor si ele pot influenta mediul sau anturajul (leader informal in anturajul sau). Cel care nu copiaza conduce, dar daca el insusi este condus de un model ideatic atunci este orbul care conduce alti orbi. Din acest motiv avem impresia, motivata de altfel, ca nu suntem condusi ca tara din interior ci din exterior, ca am pierdut libertatea autoguvernarii ca popor; 'conducatorii" nostri sunt condusi de "modelul" strain de natura culturala originala numita popor, de valorile culturale care au dat nastere acestei comunitati culturale si geografice. Va amintesc un exemplu; este cunoscuta cutuma culturala ca " lauda de sine nu miroase a bine" si cum credeti ca va puteti simti ca romani sub impactul violent al laudelor de sine sau autopromovarii care acopera spatiul public cultural si politic? Nu puteti fi decat dezorientati; profunzimea valorilor originale culturale si de comportament este in conflict cu constrangerile anturajului social actual in care autopromovarea, demonstratia, sunt "cifruri' ale 'succesului in societate"; nu mai poti exista social fara o 'firma de imagine" Imaginea (cei buni si cei rai) fixa si mincinoasa (1000 de cuvinte) a devenit instrumentul manipularii propriului succes. Orice metoda a succesului da rezultate, dar acestea sunt efemere, nu rezista timpului. Cand existenta este succesul, toti suntem in succes si ce facem cu el nu poate fi decat insucces. Succesul real nu se face, este sau nu este. Cand succesul este existenta (radiatie a constiintei universale) corpul sau este corpul succesului in existenta , corpul constiintei uamne. Avem satisfactia oricarei realizari dorite in urma metodelor folosite dar bucuria este radiatia existentei ca succes. Existenta si radiatia ei bucuria nu depind de metode si rutinele eforturilor noastre, este un dat si un dar pe care-l apreciem ca succes sau, il inchipuim ca nevoie si lupta pentru existenta. Cand luptam pentru ceva este evident ca nu avem. Complicat, foarte complicat este sa descrii evidentele si suntem invatati sa credem in ceva doar daca este rezultatul unei demonstratii complicate; insa solutia este simpla. Complicatiile sunt utile doar daca releva simplitatea a ceea ce ai deja. Inca nu am ajuns sa evidentiez radiatiile fiintei explicit, am parcurs implicitul doar, nerostitul. Cand esti nu ai valoare comerciala, nici importanta in anturajul nevoilor de existenta. Radiatia nevoii sau maimultului, 'norul atlas", nu este radiatia existentei. Aceasta radiatie este nociva, un nor toxic al inchipuirilor iluzorii. Fara inchipuirea sinelui propriu nu exista conflict interior. "Mintea" care vindeca nu are aceasta radiatie. Este "mintea" care radiaza bucurie, mintea inocenta de copil. Poverile nevoii nu sunt generate de copii ci stafeta mostenirii lor.Putem inceta sa dam stafeta mai departe? Raspunsul este da cand realizam ce este si obiectivamm un "corp' al iubirii interioare a carei radiatii este dragostea. Nimeni nu refuza dragostea dar nici nu da doi bani pe ea, vrea doar sa o posede. Corpul dragostei este corpul uman nedegradat de inchipuirile nevoilor acceptate. Corpul uman nu poate fi facut sclav, nici posedat psihologic, conceptual, economic, nu este circumstantial. Radiatia iubirii il reface ori de cate ori este degradat, constiinta sa este atemporala. Constiinta asambleaza radiatiile dragostei si corpul sau se releva in toata frumusetea si armonia sa, interior nu imbatranim niciodata. Inteleptii afirma ca "cand traiesti in Dumnezeu (dragoste), Dumnezeu traieste in tine. O alta perspectiva se releva vis a vis de sensurile existentei sau rostuirile ei. In aceasta reelevare nu poti intreba "cum?"; nu exista metoda de a iubi sau dragosti in schimb neconditionat fiecare poate.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu