emotiile

Emotiile sunt radiatiile noastre in interactiune cu anturajul, sau vibratiile emise functie de circumstante.

Fiecarei fiinte umane in mod natural ii este proprie o unica vibratie, sau radiatie.Aceatsa radiatie nu este constientizata in timpul interactiunilor ci in lipsa lor. Noi interactionam cu perceptia:  imagini, sunete, senzatii, simtiri si altele necunoscute. In vis interactionam cu imaginile si proiectiile propriilor cuvinte traind strict emotional aceste interactiuni; avem vise placute sau cosmaruri adica traim interactiuni cu iamginile frumoase ale dorintelor implinite, sau traim interactiuni cu imaginile "groazei" asa cum au fost ele proiectate in care suntem constransi, blocati sau devorati, chinuti, torturati, omorati etc.Din visle cosmar ne trezim imediat, ne refugiem in corpul dragostei lui Dumnezeu. In visele placute ne complacem pana se transforma in dureri si iar ne trezim refugiati in corp ca intr-o cetate de aparare in fata acelor situatii traite pur emotional. Mai exista situatia in care ne trezim dintr-un vis in alt vis si tot asa pana cand nu ne mai trezim deloc sau ne trezim in corpul fizic. In cazul suferirii unor accidnete sau degradari corporale este greu sa ne retrezim in corp din starea de inconstienta a sa pentru ca noi fugim de dureri si dupa placeri si ne vine greu sa revenim in corpul in care troneaza durerea degradarii anatomice sau functionale. Se spune ca unii mor in somn sau ca unele corpuri stau in stare de vegetatie intretinuta sau nu cu aparate timpi indelungati si dintr-o data s-a trezit la viata. Se mai spune ca traim de doua ori evenimentele, odata in vis odata in fizic dar nu suntem constienti de aceste vise care sunt premonitorii fata de ceea ce urmeaza sa se intampla. Se mai spune si fum fara foc nu iese ca al doilea eu uman, corpul nevazut al simtamintelor umane in timpul somnului paraseste corpul nevoilor si durerilor si 'vede" intreg trecutul si viitorul si ca de regula se sperie si revine in corpul fizic. in acedsta situatie spunem ca am avut un cosmar premonitoriu si este firesc din moment ce fiecare isi cunoaste viitorul fara sa-i placa ce cunoaste despre viitor desi se face ca nu cunoaste refuzand o asemenea perspectiva.sau justificand-o ca asa patesc toti.. Dar se mai spune ca daca nu se sperie si ca sa nu se sperie trebuie sa fie constient de ce vede, al doilea eu uman creeaza. Ce poate sa creeze altceva decat o alta perspectiva pentru sine, ceea ce ii schimba radical comportamentul si sirul de evenimente incomprehensibile ale existentei celui de al doilea eu. Acest imbold creativ numai dragostea de sine poate genera, importanta de sine nu poate. Egoistul daca se vede separat de circumstante neplacute  in care se gaseste primul eu uman (suferinte nevoi, dureri), se autoinfoieste in maretia sa si abandoneaza pe cel in necaz.Acest abandon este receptat de observatori ca moartea pacatosului, dar atentie pacatos nu este cel ce moare ci cel care abandoneaza sinele sau natural al plenitudinii sale in creatia universala. Fara dragoste exista moarte in care constiinta paraseste corpul ei dupa ce l-a tratat ca instrument de placeri absurde si extreme pana s-a stricat jucaria.. Dar asta nu inseamna eliberare; moartea, separarea nu elibereaza. A lua corpul cu tine este eliberare;al lua si reproiecta unde esti si vrei sa fii. Iata de ce Cristos nu a lasat 'moaste", a luat corpul cu el inaltandu-l in radiatia dragostei si libertatii sale, invizibil pentru nevoiasii de dragoste. Mai este un aspect pragmatic; daca ar fi lasat moaste ar fi starnit un razboi mondial pentru posedarea lor, este suficient cel pentru stapanirea artefactelor cu care a intrat in contact. Va dati sema ce mijloace de manipulare si atestarea suprematiei ar fi fost? Visele nu au nici o importanta ; reflecsia a ceea ce visam este chiar asa numita existenta sociala materiala. faptele sau comportamentul nostru este reflexia viselor noastre si chiar daca ele sunt placute sau nu in comportament si viata sociala se reflecta. Se mai spune ca 'al doilea eu cand creeaza" nu viseaza ci traieste visatul cu fascinantele lui posibilitati neingradite de conceptii si de cum se face sau cunoastere. El se misca in necunoscut si inviaza totul, da viata totului in acord cu viata, intinereste si elibereaza, exprima abundenta , creeaza un mediu al fericirii si prisosintei pentru primul eu.Dar primul eu trebuie si el sa fie de acord cu noul mediu creat pentru el Posibiltatea o are fiecare dar cat de incremeniti in saracia conceptiilor despre sine suntem? "Eu nu pot, nu stiu, nu am" sau 'eu pot doar atat, eu stiu doar atat si am doar atat", este expresia curenta a acestei incremeniri sau morti in spirit. Exaltarile emotionale nu sunt creative si este neplacut sa vezi cum exaltarea sau afectivitatea promovata de factura mistica conduce la dezamagiri. Spiritul nu dezamageste amagindu-se. Asta doar ideile despre sirit pot.Cand credem minciuna dezamagirea este fructul.Cand sunteti dezamagiti, bucurati-va ati parasit o amagire, sunteti liberi in acea clipa sa nu va amagiti din nou. Amagirile ne consuma energia spre a supravietui, doar faptele conteaza. Fapta care nu este amagire este existenta insasi, este unica fapta a unicei radiatii sau functii. Functia creeaza organul spun medicii. Dumnezeu spune ca fiul meu va aduce fericirea tuturor deci functia lui este fericirea creativa functia care creeaza organul ei corpul uman feminin sau masculin. Cristos spune ca "acolo unde este unul (functia) sau doi ( corpul ei, -barbatul si femeia), acolo sunt si eu.Acolo unde sunt trei sau mai multi sunt simpli zei(idei)" / parantezele imi apartin. Cuvantul fericire poate sa ne perturbe perceptia trairii prin comparatia inchipuirii (semnificatie premeditata) cu realitatea ei naturala.Ceea ce pot spune ca reper este ca fericirea nu este o senzatie, nici o emotie, nici o proiectie sentimentala, nu este pasiune; este radiatia naturala a  sinelui uman .