14 ianuarie 2012

mai binele e raul binelui

Credeti ca viata universala se rezuma la cunoasterea noastra? Oare viata universului se limiteaza la ceea ce cunoastem ca societate pe pamant? Nu este posibil asta. Mai de graba societatea planetara s-a restrans si izolat in propriile conceptii, propriile dureri si neajunsuri ale izolarii. Credeti ca deschiderea spre alte societati secrete sau extraterestre poate conduce la rezolvarea problemelor create de propria auto izolare? Evident ca nu; doar cei ce produc probleme le pot rezolva incetand sa le mai faca, renuntand la egocentrism si conflictul interior individual si social. Oricine ar veni cu promisiunea ajutorului si rezolvarii problemelor grave care perturba ecosistemul planetar si egosistemul psihologic social si a necesitatilor de resurse energetice de hrana sau tehnologice, cu ce ar fi deosebiti de politicienii de astazi care tot promit fara sa resolve ceva tocmai pentru ca este peste capacitatea lor de rezolvare? Ce garantie am avea intr-o atare situatie ca promisiunile vor fi onorate? Nici una. Ce garantie am avea ca rezolvarile prezentate ca solutii nu vor genera probleme si mai mari sau ca vor accentua si mai grav izolarea si dependenta, conditionarea constiintelor si fiintelor care este sclavia? Nici una. Ce exigente vor pune in fata cetatenilor planetari acei salvatori nesperati? Nu vor cere nimic in schimb? Si chiar daca nu cer in schimb ceva, suntem de acord cu statutul de cersatori sau de intretinuti sau dame si flacai de companie? Ce stupida fatalitate ne face sa cerem mereu de la ceilalti ceva fara sa vrem sa dam in reciprocitate altceva decat efortul aviditatii de mai mult si mai bine? Suntem chiar atat de incomplet si neputinciosi creati? Evident ca nu! Aceste intrebari sau evidentiat ca urmare a conceptiilor mistico-bilistropcizate cu care oamenii de bine ne amagesc si ne fac SA ASTEPTAM “salvarea!?” in loc sa ne trezim din hipnoza si sa trecem la refacerea societatii prin comunitati bazate pe relatia de iubire si reciprocitate. Acesta samanta “iubire” cultivata in relatiile noastre prin incetarea misionarismului ideologic de orice fel genereza o societate nou nascuta, tanara si in crestere care va inflori si rodi ca un copac plantat si ingrijit cu dragoste de un bunic. Daca suntem “bunici” sau “hoaste batrane si harsite” (cum prefer ca termen)sa sadim copacul si sa-l protejam de capcanele de care ne-am frecat atata vreme; altfel se alege praful si de tragedia traita sau experimentata, tragedia autoizolarii, frica de viata si pierderea ei. Nu exista scapare de ceea ce producem noi insine si ca atare suntem constransi la responsabilitate individuala si actiunea ei. Pentru mintea si gandirea umana nu exista nu se poate cand directia in care lucreaza este in accord cu inconjuratorul, cu universalul, este extraordinara cand se canalizeaza  spre rezolvarea problemelor comunitatii si mizerabila cand se canalizeaza pentru binele propriu ingust si pe seama celorlalti. Aceste evidente observatii nu mai putem sa le ignoram. Daca oamenii in aceste conditii grele de dependenta si sclavie mentala reusesc sa creeze, construiasca si edifice asemenea minunatii arhitecturale, tehnologii, etc. ne dam oare seama de ce s-ar putea edifica in libertate? Punem visele, proiectele, planurile, inaintea resurselor financiare sau personale si minunate edificii  relevam in omenire. Sclavia inseamna a visa “dupa posibilitati”, financiare sau inchipuite si limitate la persoana, a pune resursele inaintea proiectelor. Aceasta inversare irationala a fost realizata de tirani sau fricosi care vor sa controleze, sa domine, sa posede, pentru ca asa reusesc sa demobilizeze orice initiativa care nu este supervizata de ei. Angajamentul personal in propria viata este unica angajare posibila in viata. Alt angajator este stapan, mancatorul resurselor altuia. Proiecte commune sau angajarea in comun intr-un proiect comun, da este altceva, dar sa-mi explice mie cineva care este proiectul comun al unui patron si a unui angajat altul decat banii si asta insemna folosire reciproca si conflict pe bani. Nici angajatul, nici angajatorul nu sunt diferiti, sunt identici in alte roluri, pe alte pozitii. Iata de ce este imperios si urgent sa o luam de la inceput, de la noi insine ca nu avem de unde din alta parte.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu